3,312 matches
-
în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În concluzie, nu va încuiați imaginația într-un colț neexprimat al gândului vostru și nu vă sfiiți să o lăsați să se exprime! Dați-i frâu liber și lăsați-vă purtați de val, alături de ea, pe tărâmuri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
povestea lor și înțelegând că nici unul dintre ei nu era fericit, am sfătuit-o pe Metafora să îl elibereze, deoarece lumea nu mai era ca la început, iar plăcerea de a-l avea aproape pe neînduplecatul Timp nu îi mai alina durerea ca odinioară. Spărgând astfel clepsidra cu puterea imaginației, Timpul a zburat, iar eternitatea s-a transformat în an, anul în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și astfel nimeni nu a mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el, nu se mai simțea atît de sigură că Își va ține făgăduielile pe care le reînnoia acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să intre în luptă cu animalele furioase, și puii de lup cu mamele lor. Au scăpat nevătămați, căci animalele pădurii nu le doreau răul; căutaseră doar să trăiască cu toții sub același soare. S-au strîns laolaltă lupii rămași, ca să-și aline unul altuia rănile trupurilor și ale sufletelor pustiite. Și au înțeles. Începînd de atunci, urmau să împartă pe veci pădurea, leagănul înaintașilor lor, cu celelalte animale... CAPITOLUL 1 Lupino [i haita -L upino, Lupino, unde ești? Of, nu aud nimic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
suflet aproape, de-a putea împărtăși cuiva îndoielile, frămîntările sau îngrijorarea îl apăsa. Pentru prima dată conștientiza ce înseamnă să aparții unei comunități. De cîte ori avusese nevoie, haita fusese lîngă el. Un sfat bun, o încurajare, o mîngîiere îl alinaseră, îl scoseseră adesea din impas. Acum se avea doar pe sine și concluzionă că o astfel de existență solitară nu-l încînta chiar deloc. Nu-i nimic. Va trece și peste asta. Își va căuta părinții; îi va găsi, spera
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asemenea urmaș! Mama mea? Aș vrea să fie așa cum spui. Aș vrea să ajung seara acasă și să-i povestesc ce-am făcut peste zi, și să mă mustre sau să mă laude, și să mă sfătuiască și să mă aline, așa cum ai să faci tu pentru copilul tău... Dar mama mea... Cine știe oare unde este mama mea? Dacă am cunoscut-o vreodată, atunci de bună seamă că nu eram mai mare decît puiuțul tău acum, pentru că nu mi-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine, să-l aline. Sîntem împreună acum și ce vom avea de înfruntat, vom înfrunta umăr la umăr. Trecutul ne aparține; nu-l putem înstrăina, și nici uita. Sînt convins că nici nu-ți dorești. Dar, de această dată, avem forța să nu-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
În mintea lui, Își făcuse loc o intuiție. Oare să fie vorba despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat Marcus Aurelius Își alina chinurile și grijile cârmuirii. Văd că știința Îți este pe măsura faimei dumitale, messer Alighieri, se mărgini să răspundă celălalt, cu o expresie indescifrabilă. E bunul meu cel mai de preț. Cel mai secret. Și mi-ai face cinste dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară, La prispa strămoșească, pentru alt cules. De satul meu, mă simt pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trecut, Doar vântul bate fluturând năframa. Un ghiocel răsare din noroi, Când noi dansăm tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care pot să mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele telurice cobor. Aprind o candelă Aprind o candelă și trec Iubirea mea prin foc divin; Două secunde ... și-apoi plec, Singur nu știu ce-am să devin. Cobor pe țărm același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mi-e bine; Un pic, doar un pic am murit. Iluzii nu am, nu te teme! Tristeți poate-atunci când îți scriu. N-a fost pentru noi, prea devreme Un pic, doar un pic, prea târziu. Tăceri îmi trimiți să mă-aline. Primește-n colete ... tăceri. O vină te-apasă pe tine; M-apasă pe umeri poveri. Nu-mi spune să uit Să te uit nu îmi cere Nu-mi duce amintirea departe Această impusă tăcere Azi doare mai mult ca o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
regăsesc cu dragostea arzândă, Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu. Școala și pregătirea mea profesională a împletit drumurile Sucevei cu cele ale Bacăului, unde locuiesc în prezent. Viața m-a încercat cu de toate, ca pe fiecare dintre noi, dar mi-a dăriut bucuria unei profesii prin care pot alina, măcar cu un strop, suferințele altora. Am urmat Școala generală la Bacău, cursurile Liceului sanitar la Suceava (1973 - 1978) si am absolvit Scoala Sanitară Postliceală la Bacău. Activitatea mea literară nu este semnificativă. Câteva poezii și povestioare pe site-ul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de fecior încă neștiind de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Un IQ onorabil, nu? N-am spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până acum Însă, nimeni nu mi-a adus nici un reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca Ecaterina Oproiu. Acum, modelele mele sunt Alina Mungiu și Sharon Stone. De neatins. Oricum, e bine să ai modele În viață. 6. „În timpul acela m-a preocupat Întunericul, intimitatea obscurității. Îmi plăcea să prind momentul dizolvării formelor, Întunecarea culorilor și felul În care, pe fețele abia sesizabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc. Cel puțin așa i-a spus el, iar ea nu se Îndoia deloc de celebritatea lui Dante Alighieri, de puterea poeziei de a alina suferințele oamenilor fără deosebire de naționalitate. Erau vremuri când femeile mai credeau În ceva. Tovarășa Lucreția Cristea, de exemplu, fiică de ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În puterile curative ale oțetului de mere. Mirela Strâmbu În rostopască. Sanda Tertulian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât de mult timp din cauza fricii și a prostiei mele. Spre Kay. În prima noapte ea mi-a fost și confesor, și iubită. Mă temeam de zgomote și de mișcări prea bruște, așa că ea m-a dezbrăcat și m-a alinat, murmurând „Și toate cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am izbucnit în plâns. Trebuia să-i povestesc Zilpei despre gândurile astea și s-o întreb dacă nu există vreun cântec care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era la fel. M-am uitat în zare; cerul era în continuare senin, trifoiul mirosea la fel de puternic, albinele bâzâiau. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noaptea întunecată fără lună am fost vizitată de mama mea de sânge. A fost prima dată când trupul meu nu s-a mai supus datoriei lunii. Eram dincolo de vârsta copiilor și mama mea, care născuse atâția copii, venise să mă aline. - Tu ești cea bătrână acum, a zis ea cu delicatețe. Tu ești acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar după primul șoc n-am mai simțit durere. Benia mi-a ținut fața între palmele lui mari și calde. Kiya mi-a mângâiat picioarele cu degetele ei lungi. Au plâns, iar eu nu puteam să rostesc cuvinte să-i alin. Apoi s-au preschimbat înaintea mea și nu am cuvinte să descriu ce am văzut. Iubitul meu s-a transformat într-o lumină la fel de strălucitoare ca soarele și lumina lui m-a încălzit la nesfârșit. Kiya a strălucit ca luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce-ai trecut ca să ajungi până aici, spune el, remarcă din care reiese că știe, chiar dacă „aici“ ar putea la fel de bine să Însemne Cork sau Chelsea. Dar pare mulțumit să o vadă și o ține de mână câteva minute, parcă alinat de atingerea ei. Realitatea este că, pentru a ajunge aici, a străbătut Atlanticul trecând prin furtuni puternice, adăugate amenințării submarinelor germane, dar nimic pe lume nu ar fi putut-o opri, căci i-a promis lui William, când era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
murea Înainte ca eroul principal să aibă vreo posibilitate de a se căsători cu ea. Puse mâna pe volumul al treilea (al doilea, În care Little Billee Își făcea un renume ca artist În Anglia, dar nu reușea să Își aline inima frântă, era cel mai plicticos dintre toate trei) și Îl deschise la paginile finale. După moartea lui Svengali În mijlocul concertului, la care asistau Little Billee și prietenii lui, moarte care o făcea să Își piardă capacitatea de a cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington, În Kent, era frumos proporționată și dotată cu tot confortul, iar atmosfera anglicanismului cultivat Îi alina spiritul ofensat. Însăși expresia „reședința arhiepiscopală“ Îi suna, când o rostea Încet, pentru sine, ca o binecuvântare. Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]