7,971 matches
-
se face agricultură din vremuri imemoriale. Dar existența agriculturii presupune existența țăranului. Năvălitorii nestatornici, umblători după pradă și setoși de sânge, nu se îndemnau să scormonească ogorul. Trebue deci să fi muncit poporul băștinaș peste care puhoaiele de barbari au alunecat și s’au scurs val cu val. Băștinașii s’au învățat, de sigur după aspre experiențe, să nu se amestece de loc, sau cât mai puțin posibil, în luptele năvălitorilor ce se perindau. Războaiele erau totale și pe-atunci, mai
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
povestea lor de iubire se petrece atât pe pământ cât și în cosmos. Astrul ceresc „răsare și străluce”, „s-aprinde”, urmărește pe Cătălina cu „recile-i scântei”, se revarsă luminos, pe pământ, pe fața și pe ochi în somnul ei, „alunecând pe-o rază.” În tabloul al doilea cadrul este numai terestru, iar atmosfera este familiară, intimă, cu gesturi și vorbe simple. Părăsind tonul solemn cu care se adresase Luceafărului, Cătălina, în discuție cu Cătălin, modifică tonul dialogului: -„Da’ ce vreai
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
putem afla la un moment dat. Cadranul 1: Fricțiune internă În această stare, ai foarte puțină energie, forța, vitalitate și foarte puțină claritate. Ești într-o stare de apatie. Este o stare în care nu ne dorim să fim, dar alunecam în ea fără să vrem. Cum ieșim din ea? Cum depășim situația? Ieșirea se face cu trecerea timpului, pentru că stările mentale, emoționale nu sunt permanente, sunt valuri. Trecem prin stări de furie, frustrare, tristețe, nemulțumire, bucurie, exuberanta în valuri precum
Mirela Teodorescu: Barierele minţii. Trăieşti cum gândeşti () [Corola-blog/BlogPost/339440_a_340769]
-
însoțitorul său vorbea la telefon cu stațiunea piscicolă Poeni, de la care trebuia sa ia niște păstrăvi pentru masă, a auzit din salonul vecin o chemare insistenta și neobișnuită. A alergat repede spre salon și l-a văzut pe poet cum alunecase pe covor la ieșirea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost: cu mine ați terminat! A încercat să-l ridice și a constatat că partea dreapta a corpului îi era paralizată. Era palid și încerca să vorbească incoerent
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
profesia care-l propulsează pe autor în timpuri mitice ori mai apropiate: „Dar vreau să știi că lipsa ta mă doare, / Ca la pescarul pus la chit în pântec, / Că am să pier prin marea de ninsoare / Cu somnul, ce alunecă-n descântec...”. Cu această carte, Costinel Popescu vrea să se exprime și reușește să fie în perimetrul paginii, el însuși. Are sentimentul că propria-i sensibilitate s-a îmbogățit și desigur, față de precedentele volume, a deprins avânt. Partajează asta: Facebook
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
pentru a-l găsi pe necunoscut (care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
părerile, credințele și atitudinile exprimate de cei intervievați. Metafora tranziției românești, „luntre și punte”, este revelatoare și pe bucla internă a dublei dezamăgiri a celui care intervievează și pe bucla externă a realității tranziției, a obiectului tematic: „Omul de tranziție alunecă în luntrea sa, pândit de amenințări (...). Terminalul acestei misiuni de viață și de moarte sunt punțile. Punțile există, sunt doar amăgiri sau trebuie clădite de mâna sa”. Cei 12 intervievați (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Irina Nicolau, Alexandru Zub, Neagu Djuvara
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
va fi simțind ursul în bârlog, când ai impresia că nimic dramatic nu mai poate surveni, vom asista la etalarea unei drame, în mod treptat: sub pretextul nevinovat de a mai privi o dată spațiul, un pui de urs, depărtându-se, alunecă într-o râpă. Spaima pe care o generează lipsa totală de șansă este amplificată și de ideea că urșii sunt dominați de hibernare, o stare semi-letală, pe care, totuși ursoaica o abandonează și o înfrânge, pentru a-și regăsi puiul
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
pentru a-l găsi pe necunoscut (care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Gata, în fine, să afle ce înseamnă inițialele CCC!”. Un vuiet puternic se ridică din mulțimea de gîtlejuri, ovațiile clocotind de aspru entuziasm masculin stîrneau ecouri în marele stadion. La un semn al lui von Thorax, cupola imensă de impătrunzită alunecă deasupra capetelor lor, izolînd stadionul de urechile, ochii și razele iscoditoare ale spionilor. Cadeții răcneau și contiuau să răcnească - multe timpane au crăpat atunci! - totuși, îndată ce Colonelul ridică brațul, se făcu o liniște perfectă. „Corpsmani, nu veți fi singuri în
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
cât pașii celor uzi nu lăsau nici o urmă, iar ai celor uscați lăsau pe trotuar o pată de apă, care dispărea totuși destul de repede. Și atunci m-a cuprins și pe mine îndoiala. Mi-am pipăit hainele dar mâinile mele alunecau peste ele fără să le atingă. Atunci am vrut să-mi privesc mâinile și ducându-le în fața ochilor am văzut că păreau bolnăvicioase și pline de sânge. Acestea nu erau mâinile mele. Nu erau nici ude, nici uscate. Un aer
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături îmi zâmbi, ca o
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto: Du sublime au ridicule il n’y a qu’un pas” - Napoleon Bonaparte Doar atât mi-a rămas: Să fac haz de necaz. Ridic pumnul spre cer; Nu implor, nu disper, Să n-alunec în gol. “Sublim și ridicol” Îmi repet fără glas: “La distanță-s de-un pas.” Doar atât mi-a rămas: Să m-arunc în extaz Ca un vultur pe cer Să planez în mister Într-un fast rotocol. “Sublim și
SUBLIM ŞI RIDICOL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340762_a_342091]
-
meu miroase a floare de tei și că nimeni nu știe să iubească ca și mine A fost prima greșeală să te încrezi în iubirea mea care era atât de aproape de ură încât nici nu trebuia să o atingi ca să alunece. Despărțirile sunt iremediabile. Uneori visez că facem dragoste ca și în vremurile bune. Nimic nu e schimbat, peste timp focul nu și-a pierdut din vlagă Ne iubim furtunos ,iresponsabil, neutri față de ceilalți doar iubirea noastră ,ca un vulcan care
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
întâlnească ieșite din trupuri ele se caută, se întâlnesc , se iubesc dar noi oamenii suntem ca două coji de nucă cu miezul ros de vierme. Noi nu ne întoarcem înapoi, noi suntem orgolioși chiar dacă plătim cu tristețea. Îmi place să alunec printre lume pe stradă, în metrou , prin magazine însingurată și totuși cu tine Ne-am despărțit pe un peron fără să ne luam la revedere poate de aceea inimile se caută ele nu știu altceva decât să bată ele nu
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - reduta, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Față pala, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului Belu. Liniștea era tulburata, din când în când, de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
La ce te gandesti?... - La „Fabula Caii Singuratice” de Artur Silveștri. - Și eu la fel. - Vezi, nu am ajuns la Cimitirul Belu! - Ne ducem altădată, acum ne este de-ajuns plimbarea prin parc. Am coborât la Gară de Nord. Oamenii alunecau pe lângă noi ca un fluviu tulbure. Trenul garat pe linia 6 ne aștepta să intrăm în tunelul timpului spre Capitala Ardealului. CĂRTICICA ... Era o vară torida de juca căldură în aer. Ziua era lungă „cât o zi de post”. Stăteam
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a desprins o umbră. Un fior mă cuprinsese când aceasta se îndrepta spre
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
acel moment, Uferini își terminase numărul și din cutia de lemn a iesit asistență, supla și frumoasă, întreaga și nevătămata. Un ropot de aplauze răsplăți din plin pe maestrul ce făcea plecăciuni de mulțumire către public. În clipa aceea, parcă alunecând sau intrupandu-se dintr-o ceață ce inundase scenă, necunoscutul de lângă mine s-a apropiat de maestrul Uferini, care luat prin surprindere, nu a schițat nici un gest. - Oameni buni! Nu mai credeți în astfel de spectacole șarlataniste. Eu am crezut
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, varului Marin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Cea mai cunoscută poezie a sa este poezia Umbră plopilpr (1965) pusă pe note și interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
mai cunoscută poezie a sa este poezia Umbră plopilpr (1965) pusă pe note și interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]