6,796 matches
-
își controlă zbuciumul umerilor și-și ținu respirația, pentru a vorbi în continuare. — Dar... stăpâne... nu credeți, dumneavoastră înșivă, că ați fost ales pentru a vă naște într-o asemenea epocă? Privindu-vă cu atenție, nu pot vedea în dumneavoastră ambiția de a deveni cârmuitorul națiunii. Aici, făcu o scurtă pauză. — Până acum, aceasta a fost o parte și un punct puternic al caracterului dumneavoastră. E necuviincios din partea mea să aduc vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cel care aștepta în umbră. Cele două forțe străvechi din Honganji și din clanul Mori erau, întru totul adevărat, adverse lui Nobunaga, dar Araki Murashige, în Itami, și Bessho Nagaharu, în Castelul Miki, erau inamicii cu care se lupta nemijlocit ambiția lui Nobunaga. În seara aceea, Hideyoshi hotărî, pe neașteptate, să aprindă un foc de tabără și tocmai alunga frigul nopții, când se întoarse pentru a-i vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajutorul lui Nobunaga, mica și slaba provincie Mikawa ar fi avut foarte puține șanse de a rezista presiunilor din partea vecinilor ei. Pe lângă că întrețineau legături de prietenie și de interes reciproc, cei doi oameni aveau caractere vădit complementare. Nobunaga avea ambiții - și voința de a le și realiza - cum un om prudent ca Ieyasu n-ar fi putut nici măcar să-și imagineze. Ieyasu, după cum Nobunaga era primul care s-o recunoască, avea virtuți care, acestuia din urmă, îi lipseau: răbdarea, modestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție și mai tainică ce-i ocupa inima. Teruko trăia alături de el de pe vremea când Mitsuhide nu avusese un senior pe care să-l servească. Mulțumită de situația ei actuală, nu avea alte dorințe decât să le fie mamă copiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl său și cei doi neguțători se îndreptară spre subiectul pământurilor din miazăzi. Toate acele lucruri erau noi în urechile lui și-i trezeau visuri și ambiții tinerești. Indiferent dacă înțelegeau sau nu în profunzime ținuturile de la miazăzi, intelectualii acelei epoci manifestau interes pentru ele. Însăși esența culturii japoneze era clătinată de un val seismic al inovațiilor din străinătate, dintre care pe primul loc stătea pușca. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înalți în grad primiră între trei și cinci mii. „Ce vreau?“ se tot întreba Mitsuhide. „Să conduc națiunea!“ sosea răspunsul, dar avea o sonoritate găunoasă. Trebuia să recunoască, în sinea lui, că niciodată nu îmbrățișase asemenea nădejdi trufașe, neavând nici ambiția, nici capacitatea necesară. Tot timpul, avusese numai un singur motiv: acela de a-l ucide pe Nobunaga. Dorințele lui Mitsuhide fuseseră astâmpărate de flăcările Templului Honno, iar acum nu-i mai rămăsese decât o pasiune atât de golită de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retragerea de la Yamazaki devenea totuna cu abandonarea orașului Kyoto. Când îmi dau seama ce era în inima lui, nu-mi pot stăpâni plânsul. — Nu, chiar dacă a fost învins, n-a abandonat niciodată Calea și, fără îndoială, a murit cu această ambiție îndelung nutrită. I-a arătat cerului ultima lui strofă. Dar, știi, dacă ne pierdem vremea aici, probabil că tâlharii ăia vor reveni și ne vor ataca. — Așa e. — Nu le-am putut face singur pe toate, aici. Am lăsat trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce fusese la Yamazaki și se arătase dominator în tabăra lui Hideyoshi. Voința sa de a-și asuma responsabilitățile unui moștenitor al clanului Oda se citea limpede în cuvintele și purtările lui din ultima vreme și, ca dovadă concludentă a ambițiilor pe care le nutrea, după bătălia de la Yamazaki, începuse să-l deteste pe Hideyoshi. Pentru Nobuo, care intrase în panică odată cu atacul din partea clanului Akechi și a cărui armată dăduse foc Castelului Azuchi, Nobutaka avusese câteva cuvinte aspre. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Faptul că Shonyu nu-i răspundea prompt nu însemna că ar fi fost invidios sau meschin. Știa bine că, servindu-l pe Hideyoshi, avea avantaje mult mai mari decât dacă servea pe oricine altcineva. Și înțelegea că, deși Hideyoshi avea ambiții mari, și el urma să beneficieze de câștiguri importante. Ceea ce-i îngreuna lui Shonyu sarcina de a da un răspuns nu era decât problema mult discutatei justificări morale a războiului dintre armatele răsăriteană și apuseană. Clanul Tokugawa îl acuza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, își anunță el vasalii. În aceeași zi, îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare, declarându-se aliatul său. Desigur, mințea în legătură cu apariția lui Buddha în vis, dar, imediat după ce luă decizia, ambiția înnăscută a generalului fu stârnită, pe neașteptate, de o conversație întâmplătoare cu primul său fiu. Ceea ce spunea Yukisuke era faptul că Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama, primise ordin de a se întoarce la Inuyama imediat după ce el însuși fusese eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
învingă greutățile aduse de moartea lui Nobunaga, iar efortul făcut de el - aproape fără răgaz și odihnă - îl adusese la un pas de împlinirea țelului. Iar acum, acel ultim pas pe care trebuia să-l facă pentru a-și realiza ambiția era aproape. Era ca și cum străbătuse nouă sute de leghe dintr-o călătorie de o mie de leghe. Ultima sută de leghe, însă, era și cea mai grea. Prevăzuse că, la un moment dat, pe parcursul evenimentelor, avea să fie nevoit a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a revoltat împotriva Seniorului Nuobo. A cauzat încontinuu tulburări în sânul clasei războinice, a adus dezastre pe capul oamenilor de rând și a fost principalul instigator al actualului conflict, folosindu-se de toate mijloacele pentru a-și realiza propriile ambiții personale. În continuare, foaia afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acord! — Nu din cauza Seniorului Nuobo ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească ajutorul Seniorului Ieyasu, văicărindu-se că descendenții Seniorului Nobunaga vor pieri din cauza ambițiilor lui Hideyoshi! Și-acum, drapelul acestui război al datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa demnității Domniei Sale, iar noi am ajuns de râsul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat o opulență și o frumusețe celebrate și astăzi ca Renașterea Japoneză. Împăratul l-a copleșit cu titluri: Kampaku. Taiko. Dar visurile lui Hideyoshi nu se sfârșeau la mal; ambițiile sale ajungeau până dincolo, spre tărmurile la care visase în copilărie - ținutul împăraților Ming. Acolo, însă, armatele lui Taiko n-aveau să învingă. Omul care nu s-a îndoit niciodată că putea întoarce orice neajuns în folosul său, că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
umărul meu”, iar dl. Fetescu volumul „Stropi de înțelepciune” - aforisme, precum și volumul „Educator adevărat”, ca răspuns la volumul expediat anterior de mine. În ziua următoare, la televizor apare scandalul politic dintre Președinte și Premier. Mare rău pentru țară - adversități și ambiții nejustificate, în timp ce lumea noastră, marea majoritate, abia își poate duce existența de azi pe mâine. Ce va zice Europa despre noi? Unde e Caragiale să stigmatizeze moravurile politice dâmbovițene de parcă am fi la 1848 și nu în 2007. La orele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am citit-o de-a fir a păr (sublinierea este a autoarei acestei scrisori), nu am lăsat să-mi scape nici un cuvânt. Citind cele scrise de dvs., am descifrat toată firea omului care se destăinuie, care intră în amintirile trecutului, ambiția lui, iubirea de carte, tenacitatea, dorința de a învăța, de a cunoaște, de a merge mai departe, cât mai departe, evident păstrând proporțiile existenței de atunci, a posibilităților de atunci, atât a vremurilor, cât și a părinților. M-a impresionat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
3 august 2007 fiind declarată ca zi de doliu național, cu slujbe religioase potrivit canoanelor bisericești. A fost omul care ne-a păstorit biserica timp de 22 de ani în condiții atât de vitrege, când s-au dărâmat biserici din ambiția grandomană a lui Ceușescu, care uitase să mai fie OM și ROMÂN. Bănuiesc că, după 40 de zile, va urma ca patriarh Daniil, mitropolitul Moldovei. În această zi de 3 august, după orele 20, m-a sunat din București Mariana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o clădire amplasată pe latura de vest care s-a prăbușit în primele decenii ale secolului al XVIII-lea dimpreună cu zidul. „Dimensiunile acestor edificii în cadrul Mănăstirii Cetățuia pun în evidență potențialul economic al ctitorului. Duca Vodă fusese îndemnat de ambiția de a zidi o mănăstire ca și înaintașii săi, într-o perioadă relativ scurtă, dar și grija de a statornici o rezistentă fortificație în preajma capitalei”<footnote Vasile Nacu, Mănăstirea Cetățuia - monument istoric de artă, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr.
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
puterea". Clasa conducătorilor noștri politici, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putință ca să-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva, decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ceea același sistem: un ministru nou avea ca prima grijă să strice tot ce a făcut cel dinaintea lui, fără a se gândi la ce pune in loc. In țara asta românească ministeriatul a fost un mijloc de promovare a ambițiilor personale de aranjamente familiale, de afaceri și scandal.” Nu vi se pare că sună extrem de cunoscute aceste fraze pe care Gheorghe Chiper le scrisese în 1943, despre ministeriatul din perioada interbelică? Dar despre acest aspect, care pentru români este un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o poveste de dragoste. Atunci e foarte bine că a venit și Brigit, a intervenit Josephine cu finețe. Cu ea n-ai trăit o poveste de dragoste, nu? Și Brigit a mâncat căcat. Iritată, m-am pregătit să relatez istoria ambiției și promovării lui Brigit. —Taci din gură, mi-a spus Josephine, reducându-mă la tăcere cu o privire scăpărând de furie. N-am spus niciodată că n-am luat droguri, am schimbat eu tactica. — Lăsând drogurile la o parte, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deșteaptă ca să-ți construiești o carieră. — Mama mă iubește, m-am bâlbâit eu, simțind că-mi îngheață sângele în vene de frică. N-am spus că nu te iubește, a încuviințat Josephine. Dar și părinții sunt oameni, cu temeri și ambiții nerealizate pe care, uneori, le proiectează asupra copiilor. E evident că biata femeie suferă de un enorm handicap din cauza înălțimii ei, handicap pe care ți l-a transmis și ție. E un om bun, dar nu întotdeauna și un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că ți se întâmplă același lucru și ție. Am mâncat crevetele shumai în tăcere, în vreme ce eu îmi rulam, în cap, opțiunile. M-am gândit la ceea ce-mi spusese Mara. Oare Vivian își căuta un cal de dârjoală? Poate că ambiția și etica profesională însemnau mai mult, pentru ea, decât experiența. și-apoi, ce dacă oboseam puțin la Grant Books - puteam să rezist la orice, pentru cel puțin un an, mi-am făcut eu socoteala, după care aș avea un CV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
numai despre asta putea să vorbească. Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că - egoist vorbind, ca mamă, mi-aș dori ca Randall să se vadă cu cineva puțin mai... blândă în ambiții. Cum? Eu eram blândă în ambiții? — Realitatea e că eu muncesc din greu, doamnă Cox... — Sigur că da, draga mea. N-am vrut să spun că tu nu-ți ei slujba în serios. Uită că am spus ceva pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că - egoist vorbind, ca mamă, mi-aș dori ca Randall să se vadă cu cineva puțin mai... blândă în ambiții. Cum? Eu eram blândă în ambiții? — Realitatea e că eu muncesc din greu, doamnă Cox... — Sigur că da, draga mea. N-am vrut să spun că tu nu-ți ei slujba în serios. Uită că am spus ceva pe tema asta. Măcar își găsise momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]