3,529 matches
-
ambele noastre țări”. Ca și în cazul Cehoslovaciei cotropită de Germania nazistă și Ungaria horthystă, fidelitatea României față de poporul polon, dincolo de orice tratate, s-a manifestat însă pe multiple planuri, cu riscuri enorme, asumate conștient. Ele au devenit și mai amenințătoare când armata sovietică, urmându-și misiunea ei istorică „eliberatoare”, a invadat Polonia și a ocupat partea ce i se stabilise prin pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, contribuind astfel decisiv la ștergerea de pe hartă a celui de al treilea stat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Nistrului, cu acțiuni subversive organizate pe teritoriul românesc de agenți ai Cominternului - membri sau nu ai Partidului Comunist din România (filială a Cominternului) și grupuri înarmate infiltrate de peste graniță. Guvernele bolșevice ale Rusiei și Ucrainei au adoptat o poziție agresivă, amenințătoare față de guvernul român, mergând până la ultimatumuri etc. În realitate, regimul de dictatură zisă „a proletariatului” din Rusia a promovat consecvent și brutal politica de sugrumare a mișcărilor de eliberare națională a popoarelor asuprite din Imperiu și de înregimentare a lor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
experiență nu mă mai înspăimântă nimic, am câștigat imunitate în fața necunoscutului. Din durere îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus ție Moartea la ureche, cu ce te-a momit Viața ca să depășești acele momente? M-a obișnuit cu frica, iar când te obișnuiești cu ceva, fie chiar și un lucru cumplit, precum e moartea, în cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
giratorii ce se rotesc în sensul invers acelor ceasornicului și circulă de regulă de la est spre vest, parcurgând nu un cerc ci o elipsă. Înaintea declanșării unui uragan cerul se colorează în roșu-metalic, ca la un incendiu, devenind sinistru și amenințător, iar apele oceanului încep să se agite. Uraganele sunt însoțite de ploi torențiale, care pot depăși uneori 500 mm și puternice descărcări electrice. Zonele geografice de producere a acestora sunt cele situate la tropice: Filipine, Marea Chinei, India, estul Africii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
furtună și fu atât de puternică încât soarele și stelele rămaseră ascunși ochilor noștri. În corăbii pătrundea apa, velele erau sfâșiate, greementul și ancorele fură pierdute, dispărură bărci, parâme și mult echipament... Niciodată nu mai văzusem un cer atât de amenințător, zi și noapte ardea în flăcări ca o forjă; fulgerele vărsau flăcări cu atâta putere că nu odată mă gândii cum de rămăseseră nevătămate catargele. Fulgerele izbucneau atât de puternic și erau atât de groaznice, încât toți gândeam că toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aliata noastră. De se va prăbuși nu ne vom plânge, ne-a fost totdeauna spre pagubă. Ar scăpa Constantinopole, vom redobândi Basarabia, Gurile Dunării și vom înfăptui, într-adevăr, întregirea neamului de la răsărit până la apus, scăpând, totodată, de cea mai amenințătoare primejdie de la est. Am avut un noroc nespus de am intrat prea devreme în război, când Germania era încă rezistentă și ofensiva occidentală neunificată, dar tocmai la timp ca să nu rămânem pe dinafară. De începea revoluția rusă, stăteam neutri, ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înțeleasă. DIMENSIUNI CULTURALE ÎN TRECUTUL MEDICAL IEȘEAN DE LA ÎNSEMNĂRI IEȘENE LA SYMPOSION Am răsfoit, în aceste zile, colecția revistei Symposion, apărută la 1 aprilie 1969, cuprinzând, am impresia, toate exemplarele acestei reviste până ce a fost desființată, la ordinul repetat și amenințător al unui funcționar ministerial, numit Teoreanu. Revista, apărută prin hărnicia ilustrului Valeriu Rusu, îmi oferă o surpriză emoționantă, de parcă aș fi întâlnit un vechi prieten; acest sentiment l-am avut văzând primul număr al revistei Symposion... Îmi amintesc foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a căror neglijare atrăgea cele mai grave învinuiri, până la aceea de nepatriotism. Cu suplețe, cu inteligență, cu un tact poate neașteptat de la firea lui impulsivă, G. Ivașcu a condus ambarcațiunea României literare pe ape mereu învolburate și printre stânci mereu amenințătoare. A făcut și destule concesii, cu neputință de evitat, de altfel, dar a izbutit, cu prețul lor, să ocrotească ce era cu adevărat valoros în această publicație. Rubricile de mare prestigiu, atât de mult căutate de cititori, ale lui Geo
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Giovanni era mai potrivită 31. Se poate ca importanță lui Piero, ca cel mai mare fiu și probabil moștenitor al lui Cosimo, să-i fi determinat pe petiționari să-l evite, în timp ce Giovanni le apărea mai accesibil și mai puțin amenințător. Numai în orașele cele mai importante, Pisa și Pistoia, pentru a cita două exemple, dovezile noastre arată că Piero deținea un rol mai important decât Giovanni, primind mai multe scrisori de la fiecare dintre aceste comune în anii premergători morții lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la o discuție despre realizarea unui număr al revistei Dilema având ca subiect Cazul Eminescu [...]. Cu toții consideră că mitul Eminescu trebuie reanalizat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ajungă la maximum înregistrat pe tabelă cinci goluri, 24-19 în minutul 49. Finalul de partidă a fost electrizant, cu Bacăul agățându se de fiecare atac pentru a mai putea spera măcar la un rezultat de egalitate. Oaspetele s-au apropiat amenințător la doar două goluri, dar în ultimele 40 de secunde Anișoara Marcu s-a dovedit extrem de inspirată și a punctat decisiv pentru o victorie muncită a formației Universitatea Reșița. Studentele au trezit la viață amorțitul public reșițean, care a urmărit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
minute, încheind prima repriză cu un avantaj concludent. În repriza secundă, însă, băcăuanele și-au amintit că publicul nu trebuie să se plictisească, iar cu circa un sfert de oră înainte de final, elevele fostei internaționale Simona Gogârlă s-au apropiat amenințător, la două goluri. Cu toate acestea, handbalistele Științei și-au revenit, cu o Elena Gârțu în formă foarte bună între buturi, ultimul gol al meciului, înscris de Marilena Burghel, fiind rezultatul unei “aeriene” de toată frumusețea. La finalul jocului, antrenorul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
crai nou, care acum se urcase sus pe ceri, se uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că pare-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din nou în cataloagele ei prăfuite, prins ca într-o capcană fără nici o ușă de scăpare, mi-am zis: la urma urmei, un an nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au retras din coaliția continentală, Rusia, Austria și Prusia au rămas alături într-un aliniament care nu numai că se opunea revoluțiilor, dar sprijinea și luarea de măsuri pentru zdrobirea acestora. Pentru Alexandru I, "revoluția" devenise o prezență cu adevărat amenințătoare. În 1821, în perioada deschiderii lucrărilor Congresului de la Laibach (Ljubljana), convocat pentru rezolvarea problemelor din Italia, țarul era convins de existența unui comitet revoluționar internațional cu cartierul general la Paris, care organiza revoluțiile de pe tot cuprinsul Europei și era angajat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă al dracului. Și ca să continuăm analogia cu satul. Ar mai fi aici și nebunul satului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceva ce ea nu înțelege. Experiența de viață a unei țațe e, inevitabil, limitată. Țața a ieșit rar din cartier. Universul ei se reduce la uliță sau la scara blocului. De aceeea tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie să-ți pui mintea la contribuție pentru a-i pricepe și nu merită. Așa că mai bine zici că sunt toți niște proști, niște neica-nimeni. Numai că io nu spusesem așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Degeaba. Eu deja plâng cu sughițuri pe care nu reușesc să mi le maschez. Într-un târziu, când ne pierduserăm orice speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă și niște haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci și Fanache. Orchestra a amuțit și ea. În liniștea teribilă care s-a lăsat am auzit toți, limpede, ce a rostit domnul Toma amenințător: Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul, eu plec. Uitați-vă spre slăvi, două armate se luptă în cer, deasupra orășelului nostru, armata făpturilor de lumină și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă trezesc înseamnă că a început o altă zi în văzduh. Cu soluția la această problemă în cap, chiar mă cuprinde somnul. Dar n-am parte de odihnă până la capăt. După o vreme mă trezesc brusc niște zgomote puternice și amenințătoare. Ies din adăpostul meu și observ că e noapte, așadar se lasă noaptea și peste aceste ținuturi de sus. Mai constat ceva, cu plăcere: că privirea mi s-a întărit. Acum îmi stă în putere să văd perfect, înainte deslușeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Gârmoci fusese trezit din somn de ofițerul de serviciu de la Comitetul raional de partid și venise val-vârtej la sediu. Omul care asigura permanența i-a raportat tovarășului prim-secretar că sosise întâi o telegramă și apoi un telefon furios și amenințător de la regiune în care se punea aceeași problemă: în douășpatru de ore să fie pregătită să porneasă o garnitură de tren cu lotul raional de deportați. Ordinul era semnat de însuși tovarășul Boromir, numărul unu la regiune, superiorul tovarășului Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din gură de șarpe: - Tăiați-i microfonul, tăiați-i banditului microfonul. Zbieretul său l-a trezit pe tovarășul Cameniță. Acesta s-a dumirit într-o clipită care e situația și l-a ascultat calm pe pantofar, care-și reluase imperturbabil amenințătorul mesaj. Deși gealații lui Fanache opriseră stația de amplificare, sala, construită în perioada interbelică, avea o acustică bună. Se auzea perfect: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri, ploaia sfârșitului a început, vine potopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță isprava lor. Gata, toarășe prim, i-am executat pe bandiți!, au turuit ei cu aerul unor maidanezi care se gudură pe lângă stăpânul lor, sperând că acesta le va arunca vreun oscior. Tovarășul Cameniță s-a uitat la ei sumbru, amenințător, enorm, strivitor. -Bă, i-ați împușcat p-ăia ș-atât? Atât?! Ce, bă, voi credeți că ăia acționa de capul lor, n-avea complici, ăă? Măriți, bă, cercu, faceți, bă, cercetări ca lumea! Hai, marș la treabă! Drept care mai-marii raionului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se rupea, îi durea drept în cot de necazul localnicilor. Singura chestie scârboasă, da scârboasă, nu glumă, era pentru ei faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]