6,661 matches
-
parte și se spăla. Șoarecele s- amăgea, dar ea, haț !... Și el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea ochii. Mai dormi, babă, dacă poți”. Chioară și înceată, Bocoaia pășea în urma celorlalte. - Hai, fa hăi, că ne-ajunge amiaza pe drum, o zădărî Aglaia. - Fiecare cu a’ lui, observă înciudată Bocoaia. Și sfântul Petrea i-a cerut într-o zi lui Dumnezeu să-i deie locul : „Dă-mi, Doamne, zice, locul pe vr-o două zile, să văd cum îmi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
s-a odihnit chiar un pic, timp în care își scosese fluierul din buzunar și începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de păscut. Periodic trecea printre rândurile oilor ca să vadă dacă totu-i în ordine. Când se făcuse amiază, desfăcuse traista de la maică-sa și începuse să mănânce din merindele de acasă, după care băuse o gură de vin. Seara lua fluierul în mână și porni printre oi, vrând să vadă tot ce se întâmplă în jurul lui. Fusese conștient
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
iepuri, părăsit de mult, în lipsă de iepuri. Îi aranja melcii pe rafturile curățate, câte cinci pe fiecare nivel. La adăpost, în siguranță, să le fie bine, să nu-i atace nimeni, să aibă parte de pace și liniște. Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze de necunoscut, de pericol. Și reușea, până o striga mătușa, să ducă tava mare. Iar a doua zi toți melcii adunați cu trudă erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sticlă, învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață, unde nimeni nu-l mănâncă pe celălalt. Această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de regi rătăciți pe plaiurile îndepărtate de vânătoare, te vei pierde în soarele după amiezii pe țărmuri de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanțuri de argint ca să cobori vertiginos, până amețești de amplitudinea căderii într-un onirism studiat și creativ. Vei descifra de asemenea taina înfrățirii și înmuguririi legumelor... fiecare cu misterul ei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
catedrala Notre-Dame. Parisul fierbea ca o oală sub presiune. Mulțimea, care nu prea pricepea mare lucru din toată vânzoleala, se înghesuia într-o admirabilă dezordine. Lanțuri de militari gătiți în uniforme de sărbătoare marcau drumul strălucitorului cortegiu oficial. Erau ceasurile amiezii când a început ceremonia ungerii. Cum Napoleon nu avea nici un chef să fie văzut de iacobinii ostili îngenunchiat și uns cu untdelemn pe frunte și pe mână, s- a făcut această abatere de la regulă. Actul, care putea fi asemuit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat al Franței a întins cu un calm desăvârșit mâna, a luat coroana de aur scânteietoare ca un soare în plină amiază, s-a întors dezinvolt cu spatele la papă și, cu fața către mulțimea cu respirația oprită, și-a pus pe cap prețiosul însemn. Ca și cum și-ar fi pus celebrul tricorn. Sau o simplă pălărie. După ce Napoleon a așezat coroana pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
minute în fiecare dimineață până la casa bunicului, lua văcuța de lanț și o ducea la păscut pe o miriște apropiată, în timp ce mama ei gospodărea pe lângă casă, cu fratele meu pe lângă ea, atunci când mama avea alte preocupări învățate la pension. După amiază, Petronela aducea văcuța la casa bunicului, aștepta până vaca era mulsă și venea cu laptele proaspăt la casa noastră. A trecut o vară și o toamnă. Odată cu răcirea timpului și dispariției ierbii, văcuța a rămas în grajdul bunicului. Petronela mergea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Înghionteala, ciocnirile hamalilor, pășitul printre saci, toate Îi sporeau Încordarea. Se gândea cât de frumos ar fi dacă toată lumea s-ar opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur, nimeni nu făcea asta vreodată. Îi dădeau Înainte cu zbieretele și Își vârau unul altuia gogoșile sub nas, Îngăimând baliverne și tocmindu-se. Tatăl lui Lefty Îndrăgea sezonul de piață la Koza Han, dar fiul său nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Toată natura a amuțit În fața acestei priveliști. Păsările au tăcut. Lebedele de pe lac și-au Întins gâturile nemaipomenite ca să arunce o privire. Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul ei de baie patriotic se bomba ca al nimănui. Mușchii i se Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această parte a vieții mele. A avut loc o săptămână mai târziu, Înapoi pe Middlesex, și i-a avut ca protagoniști pe mine, un geamantan și un copac. Eram În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
venise. Intrigat, am coborât până jos, la parter, la cei care erau prezenți la intrarea profesorilor. Ana nu venise încă. Nici Soliteraj. Nu, nici Velail. Trecea greu timpul. Pentru mine, în schimb, trecea foarte repede. Aveam impresia că era deja amiază, când nu era nici măcar ora nouă dimineața. Așa încep toate... toate lucrurile mari încep cu evenimente mărunte. Ceea ce e legat de ele sau ceea ce ele implică determină cum și când se va întâmpla acel eveniment pe care lumea și istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
expusă. E atât de toxic mediul în care trăim! Cerul era ca întotdeauna de un albastru fără viață, fără nici o promisiune de a se schimba. Nici un nor pe cer care să făgăduiască măcar o umbră în orele de caniculă de la amiază! Ce mult se poate schimba clima în decurs de câteva decenii! Citesc adesea prin cărți că, acum patruzeci de ani, prin 2015, luna noiembrie era caracterizată prin ploi multe și de durată, de vânturi puternice și de temperaturi scăzute. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se apropie. Tensiunea se simțea în aer. Creștea cu fiecare secundă care trecea. Două puteri, două voințe aveau să se înfrunte. Noul și vechiul se vor război pentru ultima oară, iar noi vom fi în linia întâi. Deasupra noastră, soarele amiezii părea încolțit. În fiecare parte erau fâșii negre de nori care creșteau, creșteau, toți laolaltă, apropiindu-se încet de regele zilei, vrând să-l acopere. Lumina minciunilor va fi acoperită de umbra adevărului. Nu toate luminile sunt bune, nu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-și permiteau să facă o asemenea... chestie dezgustătoare. Cutiile primite recent erau deschise și majoritatea erau golite deja. Mihail distribuise deja o mare parte din hainele de iarnă abia sosite. M-a îmbiat să iau masa, căci nu mâncasem de la amiază, și și-a luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în mâncarea sa. Nu pot vedea chiar totul, Vladimir. Îmi mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din ultimele vagoane, unde nu mai era nimeni. Convoiul gonea de-a lungul liniei sale și în spatele său, eu mă uitam la ea cum își găsește liniștea și pacea alături de mine. Este grozav sentimentul ăsta... A doua zi, târziu în amiază, am putut auzi clinchetele a altor ecluze de vid și știam că intraserăm în Leverif. Lumina cerului începea să se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-i facă Vipsaniei? I-ar strica toate socotelile. E nevoit să-i cumpere ca să le închidă gura cu orice preț. Oricum, nimeni n-o să se mai intereseze de soarta unor sclavi. Se întoarce cu spatele. — Vino mai spre după amiază cu ei... Toranius simte că afacerea e ca și încheiată. Flerul lui de comerciant îl avertizează să nu mai spună nimic. Asinius Gallus îi va număra în palmă 175 de sesterți. Un preț pe cinste. Nici n-a crezut că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
primit mii de scrisori și încercăm să vedem persoanele alese cât de repede posibil. E vreo șansă să treci pe aici în după-amiaza asta? Dacă e vreo șansă? Vreo șansă? Ben își va crea o șansă. ― E bine în după amiaza asta. Ar merge pe la un trei? ― E perfect, răspunde Jackie, spunându-și în sinea ei să nu uite să-și refacă machiajul după prânz. Întreabă de mine la recepție și vin să te iau. ― Trebuie să aduc ceva? întreabă Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noastră ființă, o dezamăgire de neînțeles li se așterne pe chip. Căpitanul Montaño ne-a spus la cină că presiunea atmosferică a scăzut și că furtuna de care se temea se apropie încet dinspre miazăzi. De fapt, încă din după amiaza aceasta se simțea că valurile creșteau nemaipomenit de înalte, marea își schimba treptat minunatul albastru adânc de ieri într-un abanos de gheață, iar talazurile învolburate își arătau colții albi și începeau să spele puntea aruncând jeturi de apă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neclintit, ca o stâncă: Nu, nu pot. Nu pot să mă fac creștin. După ce Velasco ieși din camera lor, cei trei soli se așezară pe scaune și rămaseră nemișcați vreme îndelungată. Prin fereastra deschisă pătrundea zarva din jurul Porții Toriana. La amiază, chiar și Sevilia se potolea pentru un timp. Lumea se închidea în case și se odihnea în tihnă. — Seniorul Shiraishi, zise Nishi cercetând cu o privire vinovată chipurile obosite al lui Tanaka și al lui samuraiului, ne-a zis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
templului. În dimineața cele de-a treia zile, unul dintre slujbașii care nu se mai arătaseră deloc la față intră în camera lor valvârtej și le spuse: — Senior Tsumura ne face onoarea de a trece astăzi pe aici. În după amiaza aceea, samuraiul și Nishi, fiecare cu supușii lui, se înșiruiră în fața templului așteptând alaiul seniorului Tsumura. Curând se auziră nechezături de cai și pași de oameni urcând povârnișul ce ducea de pe plajă până la templu, iar apoi se zăriră pălăriile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca. Înăuntru nu se afla decât o treaptă aproape piezișă, în rest, camera era goală. — Acum mi-e greu să îndur întunericul, zise Nishi în șoaptă. — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păstrăv bun. Nu-l interesa să prindă mulți. În locul În care era acum apa era mică și râul se lărgea. Ambele maluri erau mărginite de copaci. Copacii de pe malul stâng Își aruncau umbra scurtă peste apă, În soarele de dinainte de amiază. Nick știa că-n orice loc umbrit sunt păstrăvi. După-amiaza, când soarele trecea peste dealuri, păstrăvii se mutau În umbra răcoroasă de pe celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
clienți. — E multă lume pe-aici? Nu, doar ăștia doi. E liniște, ă? — Da, e destul de liniște. Stăteam În fața ușii lui Jack. John ciocăni, dar nu răspunse nimeni. — Poate doarme, spusei. — Ce dracu’ l-a apucat să doarmă ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase. — Hei, Jack, spuse John. Jack Își mișcă puțin capul. — Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care Sorin le împinge cu piciorul, mai des ori mai rar, atunci când vrea viteză mai mare sau mai mică. Au ajuns la parterul blocului în care locuiesc. Un anunț îi înștiințează că liftul funcționează începând chiar de azi, de la amiază. Mare bucurie căci, până sus, unde stă familia lor.... Tata a apăsat butonul, iar liftul începe să coboare: zece, nouă, ... cinci, patru, ... doi, unu, parter. Gata, a venit. Să deschidem ușa! Eu nu merg cu liftul. Mă duc pe scări
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
spun, totuși, una. Spune-ne-o acum! îndrăznește Sorina. Numai să vă văd în casă, gata pentru somn, și am și început. Ca prin farmec, Sorin și Sorina ajunseră în cameră și se aflau în pătucurile lor, gata pentru odihna amiezii. De fapt, gata pentru a asculta glasul cald și melodios al bunei. Oare ce poveste o să le spună? După ce-și luă ghemul și andrelele pentru împletit, bunica începu: Păi, să vă povestesc despre Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... ... pe care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]