67,494 matches
-
corupție, mi-a spus; apoi zădărnicie, a adăugat, fiindcă nimic nu se leagă acolo). Partenerul meu de dialog nu era interesat decât să rămână în străinătate și să trăiască decent. De ceea ce se întâmplase în decembrie 1989 nu își mai amintea (pe vremea aceea avea, de altfel, zece ani). Ce noroc că tinerii care au ieșit în 1989 în stradă nu au mizat pe vreo glorie postumă, ci au ieșit pur și simplu să moară, asumându-și anonimia, mi-am spus
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
prin implozie, ea se frânge, ca și cum nu ar avea coloană vertebrală sau ca și cum ar fi bolnavă de osteoporoză. Este gelatinoasă și moluscoasă, dacă este să folosesc termeni tactili. în al treilea rând, cultura română este colerică; undeva, mai sus, am amintit deja efervescența ei. Coleric înseamnă, prin- tr-un termen necanonic, dizgrațios și lipsit de reverență, de nu cumva chiar argotic, forfotistă. Se aprinde și agită din orice și nimic, propune azi literați care a doua zi nu mai înseamnă nimic sau
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
mai ajuns în Palmaresul celor mai mari festivaluri internaționale, ele sunt o prezență constantă în aceste competiții. Cele câteva scurt metraje prezentate la București au fost, în marea lor majoritate, jocuri de imaginație tematică și stilistică, exerciții de digitație cinematografică amintind autori adeseori originali ce vor constitui, desigur, "noul val" al cinematografiei elvețiene de mâine. Ele au prefațat - și la propriu și la figurat - lung metrajele de ficțiune din selecția ce ne-a fost propusă, fără a face notă discordantă cu
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
este una nouă față de cea de la Arad nu numai pentru că a fost găzduită într-un alt spațiu, ci, mai ales, datorită faptului că prin selecția lucrărilor și prin concepția generală ea urmărește o cu totul altă idee. Iar dacă mai amintim că sculptura lui Ovidiu Maitec este însoțită aici de pictura Sultanei Maitec, rămîne în afara oricărei discuții că avem de-a face cu o expoziție radical diferită. Insistența pe acest aspect al noutății expoziției de la Oradea nu este deloc gratuită întrucît
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
Miza spectacolului stă pe relația dintre cei doi frați, acum bătrîni, pe felul în care viața a vrut ca ei să devină, finalmente, un cuplu. Pătrunderea treptată în intimitatea banală a lumii lor, modul de a vorbi, de a-și aminti, de a alunga disperările sau frustrările acumulate, candoarea gesturilor, puterea de a-l înțelege pe celălat și chiar de a face sacrificii pentru el, toate acestea deveneau pe scenă sfîșietoare. Josey și Mick sînt totul unul pentru celălalt. Poezia relației
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
guvernului, iar guvernul încearcă să trimită de unde i-a venit. Cu de-osebirea că Parlamentul poate soma guvernul să i se supună. Premierul, pricepînd jocul, s-a lăsat somat de Parlament, dar a cedat mingea celor care l-au somat, amintindu-le că nu e afacerea guvernului să rezolve o criză care n-a venit de la guvern, ci de la năuceala unei comisii controlate de Parlament. * Din nenorocire, în tot acest schimb de mingi se pierd din vedere vinovații și nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
este că Rilke însuși se îndepărtează tot mai mult, în loc să se apropie. Punctele forte ale autorului sînt savorea anecdoticului și capacitatea de a întreprinde ceea ce școala geneveză de critică literară a numit critică tematică. Capitolele cele mai izbutite ale cărții amintesc, prin stil și tip de observație, de proza superbă a unor Jean Starobinski sau Jean-Pierre Richard. Ca traducător, Gass e prea orgolios, prea dornic să se facă auzit, prea grăbit să echivaleze inspirația cu traducerea. Fiecare poem își are posteritatea
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
al analizei temei morții în poemele lui Rilke: se pare că poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în camera ei, pentru ca treptata scuturare a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o floare anume în motiv universal, veșnic interpretabil altfel în funcție contextul liric: trandafirul-moarte, tradafirul-simbol falic
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
unii se cunosc, mulți nu; unii revin; comentează obiectul în sine sau mesajele anterioare. Invitația de a evalua fotografii (peisaje montane, în site-ul Alpinet) provoacă de pildă lungi serii de enunțuri care intră chiar în situații de dialog. Rezultatul amintește, într-o anumită măsură, de tehnica folosită de Budai-Deleanu în notele de subsol la Țiganiada; la rîndul său, aceasta amintea de modul în care însemnările succesive de pe cărțile vechi se transformau într-un dialog dintre cititori. Noutatea tehnică nu e
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
montane, în site-ul Alpinet) provoacă de pildă lungi serii de enunțuri care intră chiar în situații de dialog. Rezultatul amintește, într-o anumită măsură, de tehnica folosită de Budai-Deleanu în notele de subsol la Țiganiada; la rîndul său, aceasta amintea de modul în care însemnările succesive de pe cărțile vechi se transformau într-un dialog dintre cititori. Noutatea tehnică nu e niciodată atît de absolută încît să nu refacă și trasee tradiționale. Am urmărit cele 135 de "replici" ale comentariilor la
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
unor muzeografi tineri, cîteva muzee din țară și Muzeul Național de Artă din București - ultimul și sub presiunea unor factori exteriori - au spart această cutumă, că el ar putea expune în spațiul, sacralizat abuziv prin noncomunicare, al Muzeului. Pot fi amintiți aici, ca agenți ai acestei umanizări a spațiului muzeal, în primul rînd tinerii muzeografi și critici de artă, convertiți rapid la curatoriat, din cîteva mari centre culturale românești: Ileana Pintilie, Timișoara, Ruxandra Balaci , București, Alexandru Lungu și Liviana Dan, Sibiu
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
căutării ei. În aceste condiții, atașamentul său profund pentru Eminescu devine plauzibil. Și totuși decretarea lui drept "ambasadorul nostru/ Cu Divinitatea" ("și chiar dacă/ Încerci să-l convingi pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi/ precum ne arată" (p. 54) amintește de acel cântat "De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece". În ordinea demonstrației, mărturisiri precum "Mi-ar fi plăcut să trăiesc în alt timp - Regret sincer să mă acomodez/ Unei lumi imposibile/ cu toane și orgolii, cu micimi
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
18 septembrie, Federația Internațională de Atletism (IAAF) comunică forului de specialitate din România rezultatul testului. Până aici, nimic ieșit din comun. Sportivii se dopează, ori sunt dopați, de când competiția pentru medalii a devenit o afacere foarte lucrativă. Ba, dacă ne amintim de textele antichității, vom observa că nu puțini atleți legendari comit faptele de vitejie după ce în prealabil îngurgiutaseră niscaiva întăritoare magice! Dacă avem impresia că vreunul din capetele încoronate de la Federația Română de Atletism (FRA) s-a sinchisit de această
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
formațiuni pe baza prevederilor constituționale, Nier salută o asemenea situație. Ar fi vorba, crede el, de o oportunitate propagandistică și se grăbește să adauge zîmbind încrezător: "Chiar Lenin a început cu puțini membri". Recunosc că aceste cuvinte, ca și replierile amintite la începutul acestui eseu, sînt destul de îngrijorătoare pentru oricine a studiat experiențele revoluționare, anti-liberale și antidemocratice ale secolului douăzeci. Iar atunci cînd PUNR și PNR își numesc un candidat care nu își camuflează nicicum simpatiile naționaliste (ca să nu spun direct
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
niște mahalagii madrileni. Era o cronică a lor cotidiană în toată splendoarea și vivacitatea luminii. Era o veselie, un chef și - un dor de viață și de cîntări populare fără de moarte. Nu exagerez. Dar, la Prado, în ziua aceea, îmi amintisem că făcea să răsune periferia română: La cîrciuma din șosea.... Darul lui Velasquez de a prinde fenomenul existențial, fără nici o intenție de a-l transfigura, smuls din durata zilnică, cel mai bine se vede în celălalt tablou faimos: Meninele, - Las
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
călătoriile sale pe multe și ciudate meleaguri, toate întreprinse cu un singur scop: acela de a a ajunge din nou acasă, de a regăsi un topos al familiarității și firescului conținut simbolic în Alexandria copilăriei. Fiecare nou oraș vizitat îi amintește de o stradă sau de un scuar din Alexandria; clădirile, parcurile, fîntînile publice, chiar și trecătorii - totul funcționează ca un supratrop mnemonic, înnodînd și re-înnodînd firul secret care îl leagă de locul copilăriei sale. Parisul, pe care Aciman îl adoră
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
când i se comandă, de recea decizie a britanicului, când îi sunt puse în joc interesele, de uzul armelor de foc la americanul între patru și nouăzeci și patru de ani? Suntem alții. Priviți costumația oamenilor de pe stradă, forfota drumurilor, amintiți-vă de terna înfățișare a șoselelor și bulevardelor, când și când străbătute de câte o camionetă Tudor Vladimirescu, de câte un Wartburg resemnat, de câte o bunicească Pobedă și cătați la numeroasele limuzine de cele mai noi tipuri ale celor
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
cui vrea și cui nu vrea s-o asculte fabuloase întâmplări din "viața ei personală" - și el (Antoine), un tânăr ghinionist, escroc de operetă, organizator de Kidnapping-uri burlești, dar, în fond, băiat bun și cu inimă mare. Să mai amintim că cei doi interpreți Marie Trintignant - absolut adorabilă - și Guillaume Depardieu - simpatic și fermecător - formează unul dintre cele mai atașante, încântătoare și originale cupluri ale ecranului (nu doar francez), că în această comedie râsul se învecinează cu lacrima, și că
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
moartea sa Ziua Întâi, a unei Geneze adulterate prin încălcarea tuturor celor zece porunci. Romanul lui Nicolae Stan dă semne că oricând nebunia, depravarea și vânzarea de frate pot da "apă neagră" la moara istoriei. Fapt e că nu ne amintim să fi citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și moartea unui "idealist periculos" ca "fratele Ilie", scrie Nicolae Stan pagini dintre cele mai bune, ca să nu mai vorbim de reușita portretelor de personaje-femei, cum ar fi misterioasa Mioara Bustea. Amintim și evocarea sugestivă a climatului orânduirii ceaușiste, cu protagoniștii acesteia (posedați de obsesia puterii și de modelul de la București, cu limbajul fibrolemnos desemantizat prin clișee penibile), în contrast cu baba Ilinca, simbol al rezistenței tăcute. Meritul romanului Apă neagră, constă în talentul
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
Luminița Marcu Apariția selectei reviste clujene Apostrof (care a depășit în 1998 100 de numere) e punctată la anumite intervale de surprize plăcute sub formă de "cărți-Apostrof". Ne amintim desigur Scrisorile... lui I.D. Sîrbu din 1996 sau de acelea ale lui Cioran din 1995. Formatul mic, îngrijit și textele prețioase, rare păstrează tradiția și în cartea care marchează împlinirea celor o sută de numere. Cartea conține o sută de
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
conceput decît în componența aceasta sau, în cel mai rău caz, într-una similară. Privite individual, cele trei artiste au, în mare, cîteva caracteristici definitorii: Miec Coppens este predominant cerebrală, formele ei sînt construcții raționale, cu structuri cristaline, repetitive, care amintesc de ordinea lumii minerale și de stereotipia înaltă a unei mecanici abstracte. Peste acest nivel ordonat și glacial, artista suprapune, finalmente, amprenta unei senzualități reținute, curbele unei mișcări vii, dar nu scăpate întru totul de sub controlul unei instanțe ordonatoare. Egle
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
plecat de acolo aproape expropriat (cam odată cu alt cofondator, Adrian Maniu) în 1926, cînd Crainic a acaparat-o pentru scopurile sale doctrinar ortodoxiste, obținînd subvenții grase pentru ea în calitatea sa de secretar general la Ministerul Artelor. Și, să ne amintim, ce campanie murdară a deschis Crainic (împreună cu Pamfil Șeicaru) împotriva lui Rebreanu, care, ajuns director al Educației Poporului, în 1929, a refuzat să aloce, pentru subvenționarea revistei acaparate de Crainic, mai mult de jumătatea fondurilor de care dispunea. Apoi, am
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
oriental, a dus viața extravagantă descrisă în carte și a murit de SIDA. Pentru publicul român textul va avea însă, cum am spus, o rezonanță aparte. Nu este prima oară cînd Bellow scrie despre români sau despre Balcani (să ne amintim de Iarna decanului din 1982, tradusă și în românește). Însă în Ravelstein, cu o gratuitate greu de explicat, Bellow atribuie personajelor sale, Abe și Chick, păreri deloc flatante și cam după ureche despre Mircea Eliade și intelectualitatea est-europeană. Astfel, Radu
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]