5,016 matches
-
sunt mai priceput, / Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, / V-aștept la grajdurile de smarald,- / Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la Dumnezeu, / Descălecând la tronu-i, la picioare. // Ne-om prosterna cu frunțile alese / Pe lespedea de nouri luminată,-/ Cel mai frumos din noi va spune: «Tată, / Ți s-au întors feciorii
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
din copilărie], București, 1950, Válogatott munkái [Opere alese], Târgu Mureș, 1956, Gyermekkorom emlékei. Mesék. Regék [Amintiri din copilărie. Povești. Legende], București, 1986; D. Th. Neculuță, Az igazság partjai felé [Spre țărmul dreptății], București, 1955 (în colaborare); G. Bacovia, Lila alkonyat [Amurg violet], București, 1961, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1972, Ólom [Plumb], București, 1981, Poezii - Versek, ed. bilingvă, București, 2003; Nicolae Labiș, Mókafi kalandjai [Păcălici și Tândălici], București, 1963; A bárányka. Román népballadák [Miorița. Balade populare românești], îngr. și
KISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287717_a_289046]
-
1985; Ouă căzute din cuib, Stockholm, 1985; Od danas do sutra [De azi pe mâine], tr. Florica Ștefan Kusevac, 1986; En drömmare med öppna ögon [Un visător cu ochii deschiși], Stockholm, 1986; Pa fyra sprak [În patru limbi], Stockholm, 1990; Amurgul frunzelor, Cluj-Napoca, 1993; Vad tänker Gud pä ï detta ögonblick [Ce crede Dumnezeu acum], Stockholm, 1993; Iubirea și alte iubiri, Iași, 1993; Rădăcinile focului, pref. Cornel Ungureanu, Novi Sad, 1994; Pod sunțem [Sub soare], Belgrad, 1994; Ovidije na ledenom bregu
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
relația prezentului cu trecutul de rivalitatea mimetică a conștiinței moderne crescute sub ideologia iluministă, lăsând loc unei reveniri la virtuțile tradiției. Soluția teologico-politicătc "Soluția teologico‑politică" Postmodernitatea e un risc (al amestecului), dar și o imensă oportunitate (a alegerii). La amurgul modernității am putea înțelege proporțiile căderii lumii care a instituit autonomia secularului, migrând lent spre acea „margine de tăcere” despre care vorbea Vladimir Lossky (1903-1958). Acolo, Lumina cea neînserată și mântuitoare (în limbajul lui Hölderlin: das Rettende) îl cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de nădejde a duhovnicului de odinioară: „Doamne, mai trimite-mi și câte un tânăr, Doamne, mai trimite-mi și câte un intelectual”. Cu vremea, această dorință s-a împlinit, aducând deopotrivă prilejuri de mulțumire și inevitabile deziluzii. O concluzie din amurgul vieții? „Este mai ușor să fii intelectual decât creștin.” Ca duhovnic, părintele Teofil a încercat să cultive acea sfințenie și înțelepciune care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la un act de umilire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lugubru de focuri stranii; la pălălaia lor, acest fiu al districtului Tolland din Connecticut avea să strălucească de zece ori mai tare decît pe vremea cînd însuflețea, cu tamburina lui, petrecerile cîmpenești sau, cu rîsul lui vesel, orele melodioase ale amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o tamburină cu clopoței de stele. La fel, în văzduhul limpede al zilei, diamantul pare un strop de apă curată, scînteind cu o strălucire sănătoasă pe fundalul vreunui gît învîrstat cu vene albastre; dar cînd vicleanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pămînteni, pe care-i urăște la rîndu-i, îi dă omului mai multă uitare decît moartea însăși. Vino, ridică-ți și tu lespedea de mormînt din cimitir și vino-vino-ncoace, să te cununi cu noi!“ Ascultînd asemnea glasuri în zori și în amurg, la răsărit și la apus, sufletul fierarului răspundea: „Da, vin acuș!“ Și astfel, Perth porni la vînătoarea de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lege, La care ia aminte: Să nu lași gavanosul Umplând numai un sfert, Că-ți mâncă mucegaiul Dulcețul cel mai fiert». NU, NICIODATĂ „Nu, niciodată n-am să mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt, Soarele tânăr și fără de amurg, Scăpărătoarele clipe ce curg. Nu, niciodată n-am să mă satur să cânt Tainicul bob Înfășat În pământ. Și libertatea frumosului spic, Pe care-n slăvi o ridic”. 16. George Munteanu - Poezia pentru care luptăm. În: Almanahul literar, Cluj, nr.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației; ultimele trei, The Little Sister, The Long Goodbye și Playback - faza vesperală, a amurgului apăsător). Acest lucru n-ar fi relevant pentru scrisul lui Chandler, ci pentru logica internă a personajului. Posibil. Numai că, în cazul romanelor invocate, linia de separare nu există. Planul înclinat al evoluției eroului e contrabalansat de admirabila coerență a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2. Folosirea virgulei În frază Coordonarea - se pune virgulă Între propozițiile coordonate prin juxtapunere: „Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și eu” (M. Eminescu); - se pune virgulă Între
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Astfel, în cele 83 de poeme se perindă o sumedenie de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu”), precum și o figurație măruntă, proliferată oniric. Multitudinea acestora, antrenarea lor în scenarii ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un dionisiac nemaiîntâlnit. În Întunecatul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea dispariției brutale ( Nu cules ci smuls) se împletește și cu o încuviințare fatalistă, mioritică (Dintr-o iarnă). Cu toate acestea, eludând „otrăvurile amurgului”, sufletul „se visează nemuritor” (Veniți, adieri) sau „tânăr, iluminat, fericit” (Descrescendo). Concomitent, se produce o erupție a religiozității, căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga scară
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1975-1977). A fost redactor la Enciclopedia Moldovenească și la revista „Columna”, secretar al Filialei Moldova a organizației mondiale a scriitorilor (PEN-Club). În volumele Ispita înfloririi (1970) și Culegători în amurg (1976), B. cultivă o specie de ruralism naturalist, înrudit cu al lui Ilarie Voronca și intrat într-o organică simbioză cu intelectualismul, care este mai mult unul de atmosferă reflexivă, de „impresie”. Scrie nuvele și piese de teatru (Primăvara în
BURAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
de teatru (Primăvara în doi, 1988, Întoarcerea lui Traian, 1990), inspirate din viața și problemele tineretului și axate pe simbol, pe situații-limită sau romantice, realul fiind perceput aici prin prisma visului și utopiei. SCRIERI: Ispita înfloririi, Chișinău, 1970; Culegători în amurg, Chișinău, 1976; Perpetuele bucurii, Chișinău, 1977; Primăvara în doi, Chișinău, 1988; Întoarcerea lui Traian, Chișinău, 1990; Orizont vertical, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Ispita înfloririi și ispita unui debut, „Cultura”, 1972, 1 aprilie; Grigore Vieru, Răbdare și frumoasă trudă
BURAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
Balcic, apa și vegetația ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru, de întuneric și iluminare, de naturist și artificial se subsumează, în această proză cu silnicie întreținută, viziunilor spectral efulgurante; pentru închipuirile din zori și pentru închipuirile din amurg deopotrivă, ca intermedii împărătești, dintr-o curgere a vieții comune, pururi aptă să se lase meșteșugită. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Florile inimii, București, 1920; Românii dintre Vidin și Timoc, București, 1923; Legătura roșie, București, 1925; Biblioteci și publicații muncitorești, București, 1926
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
București, 1972, Sfârșitul nopții, București, 1972, Pustiul dragostei, București, 1973; Thérese Desqueyroux, Cuibul de vipere. Sărutul dat leprosului, Iași, 2003; Guillaume Appolinaire, De la Ingres la Picasso, București, 1970; Maurice Rheims, Viață de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în amurg, București, 1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei, București, 1979; Yves Gandon, Domnul Miracle, București, 1981, Înflăcărata Eglé, București, 1983; André Maurois, Cei trei Dumas, București, 1982; Honoré de Balzac, Adio, Massimilia Dom. Sarrosine. Secretele prințesei de Cadignon, București 1985; Henri de
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
culturală” a ziarului „România liberă”, menținând-o într-un climat moderat și scriind el însuși aici cronici despre literatura epocii. O parte dintre numeroasele sale interviuri cu scriitori, artiști plastici, actori și muzicieni au fost reunite în volumul Mărturii în amurg (1974). B. este și autorul a trei volume de memorialistică de călătorie, În întâmpinarea soarelui (1962), Din Ardeni la Marea Nordului (1975) și Orientul Occident (1983). Sunt însemnări din călătoriile întreprinse în Mongolia, Belgia, Luxemburg, Maroc, concepute asemeni unor „fotografii interioare
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
România liberă”, B. a trăit o dramă a dedublării, mărturisită într-un jurnal secret, ținut timp de treizeci de ani, începând din 1960 și publicat în 1999 cu titlul În prezența stăpânilor. SCRIERI: În întâmpinarea soarelui, București, 1962; Mărturii în amurg, Cluj, 1974; Din Ardeni la Marea Nordului, București, 1975; Orientul Occident, Cluj-Napoca, 1983; Din istoria vieții bisericești din Basarabia, cu un cuvânt înainte de Antonie Plămădeală, București-Chișinău, 1996; În prezența stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la „România liberă”, București, 1999
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere bibliografice: Traian Filip, Boris Buzilă, „Mărturii în amurg”, CRC, 1974, 16; Adriana Iliescu, „Mărturii în amurg”, TR, 1974, 44; Emil Manu, „Orientul Occident”, „România pitorească”, 1983, 12; Mircea Anghelescu, Obsesia Orientului, T, 1984, 4; Dan Stanca, Treizeci de ani de jurnal secret la „România liberă”, RMB, 1999, 30
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere bibliografice: Traian Filip, Boris Buzilă, „Mărturii în amurg”, CRC, 1974, 16; Adriana Iliescu, „Mărturii în amurg”, TR, 1974, 44; Emil Manu, „Orientul Occident”, „România pitorească”, 1983, 12; Mircea Anghelescu, Obsesia Orientului, T, 1984, 4; Dan Stanca, Treizeci de ani de jurnal secret la „România liberă”, RMB, 1999, 30 iunie; Teodor Vârgolici, Jurnalul secret al unui ziarist
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]