1,733,188 matches
-
fratelui lui, În obraz. Invariabil, acela dădea o dată cu palma prin aer, plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și flutura cu disperare o mână. Fata era
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
mai spus, și cu mânerul Împodobit cu banderole de hârtie multicolore, atestând, dacă mai era nevoie, o călătorie internațională cu avionul. Am smuls pe loc banderolele de hârtie, dar ele deja Își făcuseră efectul. În timp ce schimbam cu taximetristul urări de anul nou, tânărul individ binevoitor a continuat: „Unde mergeți? Avem microbuze În orice direcție!” „N-am nevoie, mulțumesc” - i-am spus iar. Atunci am băgat de seamă că un alt individ, asemenea primului, mă privea de la vreo cinci metri distanță, În
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
mai auzit o dată, strigând: „Tămâie, unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele de la intrarea În Gara de Nord, trei câte trei, cu o valiză de 22 de kilograme În mână, după
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
priviri de doi țigani tineri, cu aspect de bătăuși, dintre care unul, frustrat că nu reușise să-mi vândă un bilet la o cursă cu un microbuz probabil fictiv, mă apelase „tămâie”, iar altul Îmi ceruse bani. Dar peste zece ani? Dacă mă voi vedea prins În aceeași situație, voi mai putea eu oare să scap cu tot cu valiză? Poate că ar trebui să Încep de-acum un program riguros de menținere a formei fizice! Sau poate că va trebui să vin
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
acum un program riguros de menținere a formei fizice! Sau poate că va trebui să vin În țară cu valize din ce În ce mai mici, pe măsura capacității mele de efort, mereu diminuate? Sau Îmi fac probleme degeaba? Poate că peste Încă 10 ani de integrare și dădăceală europeană a României și-a Bucureștiului, Gara de Nord va fi vegheată de polițiști, gardieni publici, ori angajați ai serviciului personal de securitate, care-i vor asigura oricărui călător dreptul sacrosant de a-și căra În ritmul lui
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Tudorel Urian Cu o medie de o carte publicată pe an, Dan Stanca este, probabil, cel mai prolific scriitor român apărut după 1989. Prozele sale au ca numitor comun permanentul balans între realism și fantastic (oniric), precum și, la nivel ideatic, o vizibilă inspirație guénonistă. Drumul spre piatră, cel mai recent roman
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
a cădea lozul cîștigător. Lumea va pierde tot mai mult din consistență, viața se va ieftini, moartea se va banaliza, faptul divers va fi atotputernic, diversitate, divertisment, acestea vor fi coordonatele universului dominat de Nimeni" (pp. 98-99). Dictatura din ultimii ani ai comunismului a fost înlocuită cu un alt tip de putere, mai parșivă, a cărei forță stă în propriile ei slăbiciuni. Într-o societate care își distruge statuile (citește, valorile și idolii) oamenii ajung să nu mai creadă în nimic
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Broadway", adică fără nici un leu de la stat și fără nici o implicare a "sistemului" și a "oficialilor" din cinematografie; dacă filme cu buget privat s-au mai făcut la noi (primul a fost Șobolanii roșii, al lui Florin Codre, la începutul anilor '90), acest 3 păzește e primul "fără buget", realizat, adică, din contribuția benevolă și din munca voluntară a peste 150 de oameni! Mai mult de atît nu se poate! (mai mult nu de 150, evident, ci mai mult pe drumul
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
ezită. Nu găsește cuvântul potrivit, nu găsește subiectul cel mai interesant, când, de fapt, cuvântul potrivit este verbul cu care își farmecă insoliții prieteni, iar subiectul cel mai interesant e el însuși, o operă necenzurată, neterminată, în derivă. De la jumătatea anilor '30 încoace, adică de la prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
cel mai interesant e el însuși, o operă necenzurată, neterminată, în derivă. De la jumătatea anilor '30 încoace, adică de la prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen mai delicat, literatura erotică. Războiul de treizeci de ani dus de Miller cu cenzura americană i-a atras această reputație, pe care stilul său
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen mai delicat, literatura erotică. Războiul de treizeci de ani dus de Miller cu cenzura americană i-a atras această reputație, pe care stilul său de viață (cinci soții, tot mai tinere pe măsură ce Miller îmbătrânea; numeroase aventuri între căsnicii, sau chiar în timpul lor; o lipsă acută de simț al banilor
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se desfășoară "acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
aceasta tragi-comică pleacă de la un fapt real, dramatic, pe care autorul, Hristo Boicev, dramaturg și candidat la președinția Bulgariei în 1996, l-a observat undeva la granița dintre țara sa și Serbia, în timpul luptelor din Balcani. Textul conceput în același an are un subiect tulburător, scris admirabil, teatral, cu tensiune în verb, în acțiune și în replică, cu răsturnări spectaculoase. Și se petrece în zilele noastre, în profunzimea celor mai actuale dintre teme: război, alienare, normalitate și anormalitate. O mânăstire de
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de a cărui existență nu-și mai amintește aproape nimeni. Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme sau, cum spune autorul, mai altfel. Singuri, într-o pustietate desăvîrșită, la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
se lasă pînă nu pune în aplicare și planul cel mai important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra, cu o distribuție sonoră, dacă i-aș aminti doar pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Dana Dogaru. Din păcate, montarea n-a avut parte nici de o premieră cumsecade, nici de promovarea
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
am redescoperit acel miracol care se petrecea pe vremea culturii controlate, ce-i drept, dar subvenționate de la buget, anume tirajele amețitoare (prima ediție a Ghepardului, ELU, 1964 a avut un tiraj de 60.175 de exemplare, ediția a doua, din anul imediat următor, 1965, a avut tirajul de 85.160 de exemplare) care răspundeau unei foame de carte de mult devenită amintire. Primul eseu, o contribuție la exegezele nu doar românești ale Ghepardului, are un demers original: autoarea pornește de la câteva
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
Și nici eu nu spun ca Cioran, cîndva, "sînt un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră." Dar nici că sînt un Iov nu pot să declar. Atunci, ce sînt și, mai ales, cine sînt? A trecut deja un an de cînd nu m-am mai întrebat și nici nu m-am mai gîndit la asta. Cît timp pierdut... A trebuit să ajung la Sibiu, într-un superb și pașnic început de martie, ca să-mi aduc aminte de Iov și
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Ioana Pârvulescu România în anul 2000. Aceasta a fost una dintre compunerile la modă, cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
Ioana Pârvulescu România în anul 2000. Aceasta a fost una dintre compunerile la modă, cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația cu rucsaci zburători, biciclete și trotinete cu motor, trenuri
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
fost una dintre compunerile la modă, cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația cu rucsaci zburători, biciclete și trotinete cu motor, trenuri aeriene, patine cu propulsie automată și schiuri care nu te lasă să cazi, drumul cu
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
era descrisă destul de exact. În entuziasmul nostru ingineresc, nici nu ne păsa de oameni, de viața lor petrecută dincolo de ferestrele ermetice ale mașinilor zburătoare. Nimănui, desigur, nu i-a trecut vreodată prin cap să imagineze că în secolul următor, în anul 2003, drumul Brașov-București se va face tot în 3 ore bătute pe muchie. Nimeni dintre cei care scriau anual compunerea despre România în 2000 n-a avut ideea să descrie o lume perfect analogă, în trăsăturile ei esențiale, cu cea
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
lume perfect analogă, în trăsăturile ei esențiale, cu cea în care trăiam atunci și poate că, în vocabularul critic cu care eram învățați să vorbim, colegii ar fi spus imediat că o asemnea compunere "nu corespunde titlului". Orașul din România anului 2003: oameni obosiți, nervoși, urît îmbrăcați. Șoferii care se înjură între ei, ca și atunci, pietonii care umblă ca drogați, dînd unii peste alții, vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
Faceți inventarul numărului de exemplare din opera, să spunem, a lui Ion Lăncrănjan din bibliotecile unităților militare și veți vedea cât se vindea "la liber" și cât reprezenta "comandă de stat". Exemplul lui Lăncrănjan îmi vine în minte pentru că, la mijlocul anilor șaptezeci, în armată fiind, am rămas șocat să văd că rafturile bibliotecii "de incintă" gemeau de opera acestui autor rudimentar, perfect ilustrator al tendințelor tot mai accentuat șovine și xenofobe din ideologia lui Ceaușescu. Găseai acolo totul, de la trilogia propagandistică
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
în centru pe doi mari artiști români. Vizitată de o echipă a televiziunii "România Cultural", Nineta Gusti, o glorie a teatrului românesc, a refuzat să fie filmată, pentru a nu se vedea sărăcia în care se zbate, la nouăzeci de ani, după ce a încântat atâtea generații de români. Al doilea caz evocat, marele Ștefan Mihăilescu-Brăila, a ajuns, în regimul prosperității și democrației de tranziție, să vândă ziare la stația de metrou Eroilor - frumoasă, involuntară, cinică formulă prin care românii îi cinstesc
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]