3,305 matches
-
Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din gură-o fac; / Și la scripcă trebi strune, / Eu din gură ți le-oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
câteodată, / Să dau moartea-n judecată, / S-o condamne legile, / C-o omorât tinerii. Mi-o luat și pe-a mei feciori, / Mândri ca și două flori, / Ș-am să mor de doru lor."224 Prezentarea gradată a planurilor narative, analogice, pune în evidență starea conflictuală dintre om și moartea antropomorfă, anulând, în același timp, tragismul, prin biruința asupra sfârșitului vieții: " Vine moarte mânioasă, / Ascuțită ca o coasă. / Eu o rog să mă mai lase, / Ea intră fulger în casă, / Se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la nivel semantic, de metafora revelatoare și de comparațiile analogice: "Lume, lume și iar lume, / Cin` ți-o pus numele lume / Nu ți l-o știut a pune; Să-ți fi pus numele floare, / Că tare ești trecătoare / Ș-așa ești cu oamenii, / Ca apa cu valurile, / Ca apa cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
malurile. Tu le vezi / Și tu le pierzi, / Tu le duci / Și tu le-arunci, / Și tot alte căi apuci."233 Însoțit de cântec, dansul, ca transfigurare a i-mediatului, are rolul de a îndepărta forțele malefice ale destinului. Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Acelea m-o-mbătrânit. Lelița cu tăte bune / Și bărbatul-ncins cu fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor analogice. Tonul explicativ, pe fondul singularizării, pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu surcele de la lemne, / Cu așchii de la proptele, / Cu sulfină din grădină, / Apă lină din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aș zbura din pom în pom / Ș-aș iubi fată de domn; / Pe sub stele, pe sub lună, / Zboară-un cuc cu iarba-n gură, / Nu știu cuc îi, or îi leu, / Ori îi ibovnicul meu."291 Interogațiile retorice, care realizează paralelismul analogic dintre pasăre și codru, evidențiază pactul cu timpul pe care cucul trebuie să și-l asume: "Cucule, pasăre dragă, / Ce cânți primăvara-ntreagă? / Ce dor ai în pieptul tău, / După cine-ți pare rău? / După cine-n piept te doare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te aud. Primăvara cucu vine și se petrece-n pădure, / Da eu am îmbătrânit / Și nu-ntineresc mai mult, / Numai tot cucu-l ascult."302 Tensiunea lirică, exprimată prin cumularea enunțurilor cauzale și a enunțurilor condiționale, este transfigurată prin intermediul paralelismului analogic, destinul uman fiind transpus imaginar în plan cosmic: Tot mă mustră cucuțul, / De ce n-am glas ca dânsul, / Dar cum să am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la baltă? / Fost. / Prins-ai pește? / Prins. / Fiertu-l-ai? / Fiert. / Săratu-l-ai? / Sărat. / Mâncatu-l-ai? / Mâncat. / Dar lui N. n-ai lăsat? Ptiu, c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-și va păstra mereu emoția, semnificația, ecoul: ,,Bine ai venit printre noi, colega!" (la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești). Capitolul 1 Ecouri istorice și accepțiuni ale gestului 1.1. Repere istorice în studierea gestului Înțeles ca sistem de semne și mișcări analogice, nonlingvistice, care se manifestă direct, natural și continuu, limbajul gestual a reprezentat o preocupare constantă pentru oameni și cercetători, cu o intensitate și amplitudine variabilă de-a lungul timpului. În interacțiunile umane, explorarea registrului limbajului gestual corespunde nivelului relațional al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se manifestă direct, natural și continuu, limbajul gestual a reprezentat o preocupare constantă pentru oameni și cercetători, cu o intensitate și amplitudine variabilă de-a lungul timpului. În interacțiunile umane, explorarea registrului limbajului gestual corespunde nivelului relațional al comunicării (comunicării analogice), conform axiomelor comunicării formulate de reprezentanții Școlii de la Palo Alto, Paul Watzlawick, Janet Helmick și Don Jackson (1972). Dacă nivelului informațional al comunicării îi corespunde modalitatea lingvistică, nivelului relațional îi este asociat repertoriul vast de mijloace analogice: gest, mimică, privire
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
al comunicării (comunicării analogice), conform axiomelor comunicării formulate de reprezentanții Școlii de la Palo Alto, Paul Watzlawick, Janet Helmick și Don Jackson (1972). Dacă nivelului informațional al comunicării îi corespunde modalitatea lingvistică, nivelului relațional îi este asociat repertoriul vast de mijloace analogice: gest, mimică, privire, atingere, miros, mers, posturi ale corpului etc. Prezentarea succintă a dimensiunii istorice (a modului de utilizare și descifrare a limbajului gestual în diferite perioade de timp), este provocatoare și necesară pentru desprinderea principalelor repere sau contribuții de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
abordare</citation> </footnote>. Faptul că scopul/obiectivul comunicării nu mai este de a vehicula o semnificație lingvistică (prin codaredecodare), ci de a transmite-recupera o intenție, este aproape unanim acceptat. Granița lingvisticului este depășită. Este imposibil ca o mărime de natură analogică (cum este intenția de a transmite, de exemplu, o stare emoțională) să poată fi vehiculată, cu precizie, prin mărimi de natură digitală, cum sunt semnele lingvistice . Nu se pot transporta, În condiții de maximă eficiență, cărămizi În cisterne! Rămân spații
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cisterne! Rămân spații goale. Nu se poate comunica o stare de puternică și profundă emoție doar prin câteva cuvinte a căror semnificație este bine delimitată În sistem. Golurile sunt umplute cu semne para și non verbale, care au aceeași natură, analogică, ca și stările mentale; acestea (semnele para și non verbale) sunt elemente contextuale. Rostirea (vocea: intonația, pauzele, ritmul) și gesturile care însoțesc rostirea frazei sunt În egală măsură purtătoare de semnificație. Diferența dintre digital și analogic poate fi privită ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care au aceeași natură, analogică, ca și stările mentale; acestea (semnele para și non verbale) sunt elemente contextuale. Rostirea (vocea: intonația, pauzele, ritmul) și gesturile care însoțesc rostirea frazei sunt În egală măsură purtătoare de semnificație. Diferența dintre digital și analogic poate fi privită ca diferența dintre mărimile propoziționale - care au un contur clar definit și pot fi supuse, cu ușurință, operațiunilor logice și cele non propoziționale (cum ar fi stările emoționale, sentimentele, impresiile), a căror trăsătură principală este starea de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
al cărei punct de plecare se numește „Mijlocul Cerului”, MC): scopul, reușita socială sau profesională, ambiția. Casa a XI-a: proiectele, prietenia, susținătorii, clientela. Casa a XII-a: Încercările, singurătatea, locurile de suferință, sublimarea. Stăpânirile Se bazează pe un raționament analogic: semnele zodiacale, planetele și casele se află Într-o relație simbolică. Astfel, fiecare planetă are legătură cu un anumit semn, pe care zicem că Îl „guvernează” sau, altfel spus, Îl „stăpânește”. Soarele este stăpânul Leului. Luna este stăpâna Racului. Mercur
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
poate să le intercepteze. Sunt foarte mulți radioamatori care au site-uri web prin care se schimbă numere de telefon ale unor ținte „interesante”. Uneori, persoanele oportuniste cu un astfel de hobby își vând „colecțiile”. Dacă sistemul celular folosește tehnologia analogică, cineva poate programa un număr de telefon sau o listă de numere de telefon supravegheate într-un echipament de monitorizare a celulelor care activează automat un înregistrator de voce, oricând un număr de telefon, aflat pe lista supravegheaților, este în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
utilizatorilor fără ca ei să-și dea seama că totul se plătește. În cazul de față, comoditatea purtării unei convorbiri telefonice este eclipsată de creșterea insecurității, atât timp cât transmisiile pot fi recepționate de la mai mult de un kilometru distanță. Cu un telefon analogic foarte ieftin, oricine posedă un scanner radio și se află în vecinătatea unui telefon portabil poate să-și regleze scannerul pe conversația respectivă și să o asculte. De asemenea, interceptarea se poate efectua printr-un aparat similar portabil sau printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
fonic deosebit de cel pe care îl are în mod normal în comunitate (realizîndu-se o schimbare fonetică) sau poate să creeze un semn conform unui model deosebit de acela pe care comunitatea îl folosește în mod normal (și se produce o schimbare analogică). În asemenea condiții, pe baza vorbirii (care reprezintă multitudinea actelor de folosire individuală și instanțială a limbii) se realizează norma, ce conține numai ceea ce în vorbirea concretă este repetare a modelelor anterioare, deci ceea ce este stabil în vorbire. Sistemul reprezintă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la nivel conceptual. De aceea, arată Humboldt, se ajunge ca subiectul să posede trei entități conceptuale: amprenta obiectului, maniera de interpretare a obiectului și efectul produs de structura fonică a cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea omogenă a tuturor vorbitorilor, este, prin urmare, o subiectivitate socială ("națională", după Humboldt), iar nu una individuală. S-ar putea deduce de aici o nouă etapă în obiectivarea cuvîntului (semnului lingvistic), prin apartenența lui la fondul social impus
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aparține creației individuale, iar tot ceea ce este comun și stabil este rezultatul răspîndirii creației prin contactul dintre oameni. Comunitatea lingvistică este, așadar, numai o condiție, iar nu o cauză, a dezvoltării limbii. Spiritul omenesc are înclinația de a realiza regularizări analogice, care nu sînt altceva decît ordine și grupare artificială a reprezentărilor noastre. Activitatea analogică manifestată în limbă are, deci, un caracter volițional, practic, pe cînd activitatea creatoare este, din contra, pur teoretică și, ca atare, progresul lingvistic are două faze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin contactul dintre oameni. Comunitatea lingvistică este, așadar, numai o condiție, iar nu o cauză, a dezvoltării limbii. Spiritul omenesc are înclinația de a realiza regularizări analogice, care nu sînt altceva decît ordine și grupare artificială a reprezentărilor noastre. Activitatea analogică manifestată în limbă are, deci, un caracter volițional, practic, pe cînd activitatea creatoare este, din contra, pur teoretică și, ca atare, progresul lingvistic are două faze: una superioară sau creatoare și alta inferioară sau imitativă. Această activitate este produsul unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al acestor schimbări a fost observat încă de lingviștii de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și de la începutul secolului următor, însă ei nu au folosit termenul lege pentru a denumi acest fenomen. În sensul acestei constatări, se realizau atunci adaptările analogice ale neologismelor, cărora li se aplicau modificări similare acelora constatate la cuvintele vechi (moștenite), deși ele nu participaseră la istoria limbii care le primea (de exemplu, latinescul planta devine la analogiștii români plîntă, după regula [a] urmat de nazală se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de scriere corespund sistemelor fonologice din epoca în care se stabilesc, dar nu se modifică în continuare o dată cu "evoluția" sunetelor 225. O manifestare concretă a voinței, arată Philippide, este preferința limbii scrise pentru conservarea unor forme arhaice și reducerea, pe cale analogică, a multora dintre faptele de limbă care sînt excepții de la regulile generale. Voința trebuie să țină cont de uz, căci, dacă limitele uzului sînt depășite în favoarea unor stadii mai vechi ale limbii, se ajunge la un etimologism nefiresc, iar, dacă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de aparentă superioritate. Obiectivitatea rațională are de obicei temeiuri axiologice (care țin de valoare), în vreme ce obiectivitatea naturală și cea socială sînt de factură ontologică. De obiectivitatea rațională țin și numeroase impulsuri de a perfecționa limba, precum regularizările paradigmatice pe bază analogică, majoritatea contaminărilor, hiperurbanisme-le310 etc. În aceste cazuri, vorbitorul nu recurge la anumite forme din încercarea de a-și impune propria voință sau propriile sentimente, ci pentru că el crede că așa este regula, că așa este bine sau că așa cere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]