3,353 matches
-
interacțiunea numai la adulți . Litiu : În cazul administrării concomitente de litiu și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei s- au raportat creșteri reversible ale concentrațiilor plasmatice de litiu și ale toxicității acestuia . De asemenea , în cazul utilizării antagoniștilor receptorului angiotensinei II ( inclusiv de MicardisPlus ) , s- au raportat rareori astfel de cazuri . Administrarea în asociere de litiu și MicardisPlus nu este recomandată ( vezi pct . 4. 4 ) . Dacă această asociere se dovedește esențială , se recomandă monitorizarea cu atenție a concentrației plasmatice a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
care conțin potasiu , ciclosporină sau alte medicamente , cum ar fi heparina sodică ) : Dacă aceste medicamente urmează să fie prescrise împreună cu asocierea hidroclorotiazidă- telmisartan , se recomandă monitorizarea concentrației potasiului plasmatic . Pe baza experienței privind utilizarea altor medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină , utilizarea concomitentă a medicamentelor de mai sus poate determina creșterea concentrației plasmatice a potasiului și , de aceea , nu este recomandată ( vezi pct . 4. 4 ) . 35 Medicamente care sunt afectate de modificările concentrațiilor plasmatice ale potasiului : Se recomandă monitorizarea perioadică a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
datorată hidroclorotiazidei . Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene : AINS ( de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare , inhibitori COX- 2 și AINS neselectivi ) pot determina reducerea efectelor diuretice , natriuretice și a efectelor antihipertensive ale diureticelor tiazidice și a efectelor antihipertensive ale antagoniștilor receptorilor angiotensinei II . La unii pacienți cu funcția renală compromisă ( de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcția renală compromisă ) , administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza , poate determina o deteriorare ulterioară a funcției renale
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
și a efectelor antihipertensive ale diureticelor tiazidice și a efectelor antihipertensive ale antagoniștilor receptorilor angiotensinei II . La unii pacienți cu funcția renală compromisă ( de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcția renală compromisă ) , administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza , poate determina o deteriorare ulterioară a funcției renale , inclusiv un risc de insuficiență renală acută , care este de obicei reversibilă . De aceea , combinația trebuie administrată cu atenție , în special la vârstnici . După începerea terapiei
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
de așteptat ca următoarele medicamente să potențeze efectele hipotensive ale antihipertensivelor , inclusiv ale telmisartanului : baclofen , amifostină . În plus , hipotensiunea ortostatică poate fi agravată de alcool etilic , barbiturice , opioide sau antidepresive . 4. 6 Sarcina și alăptarea Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 3 și 4. 4
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
ortostatică poate fi agravată de alcool etilic , barbiturice , opioide sau antidepresive . 4. 6 Sarcina și alăptarea Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în timpul celui de al doilea și al treilea trimestru de sarcină ( vezi pct . 4. 3 și 4. 4 ) . Sarcina ( vezi pct . 4. 3 ) : Nu există date adecvate privind utilizarea MicardisPlus la femeile gravide . Studiile la animale au
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente ; cu toate acestea , o creștere ușoară a riscului nu poate fi exclusă . În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente . Cu excepția cazurilor în care continuarea terapiei cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
a riscului nu poate fi exclusă . În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului tratamentului cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente . Cu excepția cazurilor în care continuarea terapiei cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II este considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
considerată esențială , pacientele care intenționează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative , care au un profil de siguranță bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și , dacă este necesar , trebuie început tratamentul alternativ . Expunerea la tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi și trei de sarcină induce fetotoxicitate la om ( diminuarea funcției renale , volum deficitar al lichidului
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
bine stabilit în cazul administrării lor în timpul sarcinii . În momentul în care sarcina este diagnosticată , tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și , dacă este necesar , trebuie început tratamentul alternativ . Expunerea la tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi și trei de sarcină induce fetotoxicitate la om ( diminuarea funcției renale , volum deficitar al lichidului amniotic , întârzierea procesului de osificare a craniului ) și toxicitate neonatală ( insuficiență renală , hipotensiune , hiperkaliemie ) . ( Vezi și pct . 5. 3 ) . Dacă
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
și trei de sarcină induce fetotoxicitate la om ( diminuarea funcției renale , volum deficitar al lichidului amniotic , întârzierea procesului de osificare a craniului ) și toxicitate neonatală ( insuficiență renală , hipotensiune , hiperkaliemie ) . ( Vezi și pct . 5. 3 ) . Dacă expunerea la antagoniști ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină , se recomandă investigarea funcției renale și a craniului cu ultrasunete . Nou- născuții ale căror mame au luat antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie ținuți sub atentă observație din cauza hipotensiunii arteriale ( vezi
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
și pct . 5. 3 ) . Dacă expunerea la antagoniști ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de sarcină , se recomandă investigarea funcției renale și a craniului cu ultrasunete . Nou- născuții ale căror mame au luat antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie ținuți sub atentă observație din cauza hipotensiunii arteriale ( vezi și pct . 4. 3 și 4. 4 ) . Tiazidele traversează bariera feto- placentară și apar în sângele ombilical . Ele pot determina fătului tulburări electrolitice și chiar alte reacții decât cele care
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
și creatininemia trebuie monitorizate frecvent . Dacă apare hipotensiune arterială , pacientul trebuie așezat în clinostatism și i se vor administra rapid soluții hidroelectrolitice pentru refacerea volumului circulant . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice MicardisPlus este o asociere dintre un antagonist al receptorilor angiotensinei II , telmisartan și un diuretic tiazidic , hidroclorotiazidă . Asocierea acestora are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
decât fiecare component în parte . MicardisPlus administrat o dată pe zi determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
a angiotensinei ( kininaza II ) , enzimă care degradează , de asemenea , bradikinina . De aceea , nu este de așteptat potențarea reacțiilor adverse mediate de bradikinină . O doză de 80 mg telmisartan , administrată la voluntari sănătoși , inhibă aproape complet creșterea tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste 24 ore și este încă măsurabil până la 48 ore . După administrarea primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
revine treptat , în decurs de câteva zile , la valorile inițiale , fără evidențierea unei hipertensiuni de rebound . Frecvența tusei chintoase a fost semnificativ mai mică la pacienții tratați cu telmisartan decât la cei tratați cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , așa cum arată studiile clinice care compară direct cele două tratamente antihipertensive . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
au observat după administrarea individuală a fiecărei substanțe . Datele de toxicologie observate par a nu avea nici o relevanță pentru tratamentul la om . De asemenea , datele de toxicologie , bine cunoscute din studiile preclinice , atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , cât și pentru antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , au fost : reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) , modificări ale hemodinamicii renale ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
substanțe . Datele de toxicologie observate par a nu avea nici o relevanță pentru tratamentul la om . De asemenea , datele de toxicologie , bine cunoscute din studiile preclinice , atât pentru inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei , cât și pentru antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , au fost : reducere a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) , modificări ale hemodinamicii renale ( creșteri ale ureei și creatininei în sânge ) , creșterea activității reninei plasmatice , hipertrofia/ hiperplazia celulelor juxtaglomerulare și leziuni ale mucoasei gastrice . Leziunile gastrice pot fi prevenite/ ameliorate
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
arteriale crescute . - Telmisartanul aparține unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de antagoniști ai Angiotensina II este o substanță prezentă în organism , care determină îngustarea vaselor sanguine , ceea ce va face să crească presiunea sanguină . Telmisartanul determină blocarea acestui efect al angiotensinei II , realizând relaxarea vaselor sanguine și micșorând astfel presiunea sângelui . Dacă nu este tratată , hipertensiunea arterială poate afecta vasele sanguine din câteva organe , ceea ce poate determina uneori infarct miocardic , insuficiență cardiacă sau renală , accident vascular cerebral sau orbire . În mod
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
normal . Dacă veți suferi o operație chirurgicală sau veți fi anesteziat , trebuie să spuneți medicului dumneavoastră că luați MicardisPlus . Nu se recomandă utilizarea de MicardisPlus la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani . 68 Similar altor antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , telmisartanul poate fi mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienții de culoare . Utilizarea altor medicamente Vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați sau ați luat recent orice alte medicamente , inclusiv dintre cele eliberate fără
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
tensiunii arteriale . - Telmisartanul aparține unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de antagoniști ai Angiotensina II este o substanță prezentă în organism , care determină îngustarea vaselor sanguine , ceea ce va face să crească presiunea sanguină , . Telmisartanul determină blocarea acestui efect al angiotensinei II , realizând relaxarea vaselor sanguine și micșorând astfel presiunea sângelui . Dacă nu este tratată , hipertensiunea arterială poate afecta vasele sanguine din câteva organe , ceea ce poate determina uneori infarct miocardic , insuficiență cardiacă sau renală , accident vascular cerebral sau orbire . În mod
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]