5,509 matches
-
similiter requiritur, et propter idem, intellectus agens ad intelligendum, propter quod lumen ad videndum. Secundum alios vero, lumen requiritur ad videndum, non propter colores, ut fiant actu visibiles; șed ut medium fiat actu lucidum, ut Commentator dicit în ÎI de anima. Et secundum hoc, similitudo qua Aristoteles assimilat intellectum agentem lumini, attenditur quantum ad hoc, quod sicut hoc est necessarium ad videndum, ita illud ad intelligendum; șed non propter idem (S. th., I, q. 79, a. 3, ad 2). La a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
secundum hoc, species huiusmodi est ipsum quod intelligitur. Șed haec opinio manifeste apparet falsă ex duobus. Primo quidem, quia eadem sunt quae intelli gimus, et de quibus sunt scientiae. Și igitur ea quae intelligimus essent solum species quae sunt în anima, sequeretur quod scientiae omnes non essent de rebus quae sunt extra animam, șed solum de speciebus intelligibilibus quae sunt în anima; sicut secundum Platonicos omnes scientiae sunt de ideis, quas ponebant esse intellecta în actu. Secundo, quia sequeretur error antiquorum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
apparet falsă ex duobus. Primo quidem, quia eadem sunt quae intelli gimus, et de quibus sunt scientiae. Și igitur ea quae intelligimus essent solum species quae sunt în anima, sequeretur quod scientiae omnes non essent de rebus quae sunt extra animam, șed solum de speciebus intelligibilibus quae sunt în anima; sicut secundum Platonicos omnes scientiae sunt de ideis, quas ponebant esse intellecta în actu. Secundo, quia sequeretur error antiquorum dicentium quod omne quod videtur est verum; et sic quod contradictoriae essent
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quae intelli gimus, et de quibus sunt scientiae. Și igitur ea quae intelligimus essent solum species quae sunt în anima, sequeretur quod scientiae omnes non essent de rebus quae sunt extra animam, șed solum de speciebus intelligibilibus quae sunt în anima; sicut secundum Platonicos omnes scientiae sunt de ideis, quas ponebant esse intellecta în actu. Secundo, quia sequeretur error antiquorum dicentium quod omne quod videtur est verum; et sic quod contradictoriae essent simul verae. Și enim potentia non cognoscit nisi propriam
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dupliciter dicitur, sicut visum etiam. Est enim primum visum quod est ipsa species rei visibilis în pupilla existens, quae est etiam perfectio videntis, et principium visionis, et medium lumen rei visibilis. Et est visum secundum, quod est ipsa res extra animam. Similiter intellectum primum est ipsa rei similitudo, quae est în intellectu et est intellectum secundum ipsa res quae per similitudinem illam intelligitur (I Super Sent., d. 35, q. 1, a. 2, co.). Cu toate acestea, ar trebui să se știe
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
speciilor inte ligibile, „prima operație a intelectului constă în formarea, de către intelectul agent, în intelectul posibil, a conceptelor obiectelor externe a exact ceea ce ne-am aștepta“. Dar stau lucrurile chiar așa cum „ne-am aștepta să stea“? În Sentenția libri De anima (lib. 4, l. 7, n. 690), Toma din Aquino afirmă că intelectul posibil este cel care înțelege, cel care cunoaște (A.1), si, deoarece nu putem cunoaște fără să formăm un concept (De potentia, q. 9, a. 9, co.) (A
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Dei dicitur. Cogitatio quippe nostră proveniens ad id quod scimus atque înde formată verbum nostrum verum est. Et ideo verbum Dei sine cogitatione debet intelligi, non aliquid habens formabile, quod possit esse informe. Et secundum hoc cogitatio proprie dicitur motus animi deliberantis nondum perfecți per plenam visionem veritatis. Șed quia talis motus potest esse vel animi deliberantis circa intentiones universales, quod pertinet ad intellectivam partem; vel circa intentiones particulares, quod pertinet ad partem sensitivam, ideo cogi tare secundo modo sumitur pro
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
verum est. Et ideo verbum Dei sine cogitatione debet intelligi, non aliquid habens formabile, quod possit esse informe. Et secundum hoc cogitatio proprie dicitur motus animi deliberantis nondum perfecți per plenam visionem veritatis. Șed quia talis motus potest esse vel animi deliberantis circa intentiones universales, quod pertinet ad intellectivam partem; vel circa intentiones particulares, quod pertinet ad partem sensitivam, ideo cogi tare secundo modo sumitur pro actu intellectus deliberantis; terțio modo, pro actu virtutis cogitativae (S. th., IIaII, q. 2, a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fi Toma din Aquino acuzat de scepticism? În Summa theologiae (I, q. 85, a. 6, co.) spune că facultățile cognitive umane nu greșesc atunci când vine vorba de obiectele lor proprii: (ÎI.8.9.) Respondeo dicendum quod philosophus, în III de anima, comparat, quantum ad hoc, intellectum sensui. Sensus enim circa proprium obiectum non decipitur, si cut visus circa colorem; nisi forțe per accidens, ex impe di mento circa organum contingențe, sicut cum gustus febrientium dulcia iudicat amară, propter hoc quod lingua
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nen te potentia, non deficit eius iudicium circa proprium obiectum. Obiectum autem proprium intellectus est qui dditas rei. Unde circa quidditatem rei, per se loquendo, intellectus non fallitur (S. th., q. 85, a. 6, co.). Răspund că filozoful, în De anima III, compară, în legătură cu această, intelectul cu simțul. Simțul nu se înșală în ceea ce privește obiectul lui propriu, cum văzul [nu se înșală] în privința culorii, decât poate [în mod] accidental, printr-un impediment în organul [de simt], ca atunci cand gustul celui care are
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
non potest attribui intențio universalitatis nisi secundum esse quod habet în intellectu: sic enim solum est unum de multis, prout intelligitur praeter principia, quibus unum în multă dividitur: unde relinquitur, quod universalia, secundum quod sunt universalia, non sunt nisi în anima. Ipsae autem naturae, quibus accidit intențio universalitatis, sunt în rebus. Et propter hoc, nomina communia significantia naturas ipsas, praedicantur de individuis; non autem nomina significantia intentiones. Socrates enim est homo, șed non est species, quamvis homo sit species (Sent. De
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Ipsae autem naturae, quibus accidit intențio universalitatis, sunt în rebus. Et propter hoc, nomina communia significantia naturas ipsas, praedicantur de individuis; non autem nomina significantia intentiones. Socrates enim est homo, șed non est species, quamvis homo sit species (Sent. De anim., lib. 2, l. 12, n. 8). Așadar, de aceea este clar că naturii comune nu îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să poată fi predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
operelor lui Toma din Aquino, conceptul este înțeles ca fiind identic cu specia inteligibila și cu actul intelectului, în de plin acord cu tradiția aristotelica. În fapt, aceasta era și în terpretarea pe care Boethius o oferise pasajelor din De anima a lui Aristotel, interpretare populară pe parcursul întregului secol XIII, care identifică pasiunile sufletului cu speciile inteligibile. Privită din această perspectivă, interpretarea rea lista contemporană, care nu distinge între speciile inteligibile, care se află la începutul procesului cunoașterii intelective, si concepte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, Roma-Paris, 2000 Quaestiones disputatae de potentia, ed. P. M. Pession (Marietti), Taurini-Roma, 1965 Quaestiones disputatae de veritate, cură et studio fratrium praedicatorum, Operă omnia (ed. Leonina), Romă, volumina 1-5, 1970-1976 Quaestiones disputatae de anima, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, RomaaParis, 1996 Quaestiones quodlibetales, Quodlibet I, ÎI, III, VI, IV, V, XII, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, Roma-Paris, 1996 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Parisiensis, d. 1-22, ed. M. F. Moos, ț. 4, Paris, 1947 Scriptum super libros Sententiarum magiștri Petri Lombardi episcopi Parisiensis, d. 23-50, Operă omnia (ed. Parma), Parma, 1858 Sentenția libri Ethicorum, Operă omnia (ed. Leonina), Romă, 1969 Sentenția libri De anima, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, RomaaParis, 1984 Sentenția libri De sensu et sensato cuius secundus tractatus est De memoria et reminiscencia, Operă omnia (ed. Leonina), Commissio Leonina a J. Vrin, Romă Paris, 1984 Summa theologiae, Operă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Representation în Medieval Philosophy“, în Edward N. Zalta (ed.), The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Spring 2011 Edition), http://plato.stanford.edu/archives/ spr2011/entries/representation medieval/ LISSKA, Anthony J., „Thomas Aquinas on Phantasia: Rooted în But Transcending Aristotle’s De anima“, în Timothy SMITH (ed.), Aquinas’ Sources, St. Augustine Press, South Bend, Indiană, 2001 LISSKA, Anthony J., „Aquinas on Phantasia“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 40, 1979, pp. 249-302 LONERGAN, Bernard, Verbum: Word and Idea în Aquinas, University
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
stimat mai ales din următoarele trei motive: era religios (citea zilnic Biblia), era un om modest, "nesofisticat", cu gusturi simple (v. considerațiile noastre etnopsihologice în vol. 3, pagina 99) și avut o căsnicie și o viață de familie exemplare. Era animat (ca și Eduard, Victoria și Albert înaintea lui) de un înalt simț al datoriei. În timpul Primului Război Mondial, pentru a ridica moralul trupelor amice angajate în conflict, a efectuat multe inspecții pe frontul de vest (în Franța), a vizitat spitale de campanie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și-au schimbat instituțiile politice ca urmare a revendicărilor pentru cuprinderea mai largă a poporului și participarea efectivă la guvernare și la viața politică. Deși cei care încercau cu secole în urmă să obțină cuprinderea și participarea nu erau neapărat animați de idei democratice, începînd de prin secolul al XVIII-lea tindeau să-și justifice revendicările apelînd la idei democratice și republicane. Ce instituții politice căutau și care din ele au fost cu adevărat adoptate în aceste țări? În al doilea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
externe. Patronii au sperat să angajeze imigranți cu un nivel de plată și condiții de muncă scăzute, care nu-i mai atrăgeau pe cetățenii nativi. Imigranții abia sosiți în țară doreau ca rudele din străinătate să li se alăture. Cetățenii animați de considerente umanitare și de un spirit elementar de dreptate nu erau dispuși să-i oblige pe refugiați să rămînă în lagărele în care fuseseră cazați, și nici să-i facă să se confrunte cu mizeria, teroarea și chiar riscul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
expresia pe de rost. Măsea < lat. maxilla „maxilar, falcă“, cu evoluție semantică existentă și într-un dialect provensal. Sensul originar s-a păstrat însă în alte limbi romanice. inimă Nu există niciun dubiu că rom. inimă este moștenit din lat. anima „suflet, suflare“, care s-a transmis cu acest sens în toate limbile romanice: fr. âme, sp. alma. Sensul din română pare să se fi dezvoltat din semnificația figurată „curaj“, atestată în aromână: lo inimă „luă curaj“. Vechiul sens „suflet“ s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în aromână: lo inimă „luă curaj“. Vechiul sens „suflet“ s-a păstrat în derivatul inimos „curajos, care pune suflet“ și în expresii ca fără inimă „fără suflet“ sau a (nu)-și face inimă rea. În urma acestei evoluții semantice a lat. anima de la „suflet“ la „organ anatomic“, cuvântul latinesc cor, care însemna „inimă“, nu s-a transmis românei, dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
anima de la „suflet“ la „organ anatomic“, cuvântul latinesc cor, care însemna „inimă“, nu s-a transmis românei, dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui a accentuat urmat de n în î, ca în lat. canem > câne, lat. panem > pâne). În primele texte românești, forma frecventă este înemă, alături de care apare și inimă (la Coresi), fonetism apărut sub influența derivatului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de celelalte limbi romanice e comun celor patru dialecte.“ În domeniul lexicului, sunt comune celor patru dialecte istorice următoarele aspecte: cuvinte latinești nemoștenite de celelalte limbi romanice, păstrate exclusiv în română (a(d)sterno, lingula), sensurile specifice dezvoltate la lat. anima și lat. tener, cuvinte latinești panromanice absente numai din română, care au fost înlocuite de obicei cu același cuvânt, latinesc sau nelatinesc, în toate dialectele (lat. grandis înlocuit cu lat. mare, lat. ploro cu lat. plango, lat. centum cu sl.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui început de asistență preventivă. în acest orizont distingem primii pași ai Istoriei Medicinei, complex fascinant prin natura sa multiși interdisciplinară. Conținutul ei avizează intuiția și observarea, aprofundează și lărgește comprehensiunea, întreține autoperfecționarea, animă creativitatea. Sfera sa de atracție iradiază spre orice om de cultură, interesat de supraviețuirea omenirii. Prin direcționarea spre om și viață a Medicinei, istoria ei unește epoci și locuri, școli și doctrine, eforturi și rezultate, pasiuni și idealuri, relevând personalități
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
operează în interior, potențând intuiția, observația, calmul, încrederea în obiective și finalități, comprimând timpul aflării soluției medicale și ținând mereu trează precauția, responsabilitatea și pasiunea reușitei. Paralel, filosofia medicinei, invocată de toți creatorii de școli medicale, distanțează și dispersează necunoscutul, animă studiul și, împreună , luminează în onoare profesia de medic. Dar, de obicei, despre medicină se spune că e știință și artă. Aceste trăsături sunt atât de vehiculate încât explicitările epistemologice nu mai par necesare. Totuși folosirea curentă a unui concept
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]