12,966 matches
-
ritual pornește de la o constatare și conduce la o declarație de principii. Într-adevăr, atât etnografii care au investigat societățile non-moderne, cât și folcloriștii preocupați de enclavele ce păstrau urmele unor culturi tradiționale sau savanții care au descifrat misterele societăților antice au observat că, În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, cele două forme culturale sunt strâns legate. Natura acestei legături este, firește, deosebit de complexă: În foarte multe situații, mitul și ritul sunt performate simultan. Există Însă cazuri În care mitul este narat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterile lor, diferite sarcini dificile. Astfel, ea contribuie la păstrarea integrității mentale. Sau - În formularea sa inspirată - funcția magiei este de a ritualiza optimismul uman, de a-i Întări credința În victoria speranței În fața fricii. Magia practicată În societățile arhaice, antice sau folclorice s-a Întemeiat adesea pe existența unor „specialiști” ai riturilor magice. Aceștia puteau avea un statut social apropiat de cel comun (babele-vraci din satele tradiționale) sau puteau beneficia de o poziție socială aparte, fiind organizați În anumite congregații
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
titluri oferă interpretări teoretice și chiar paradigme integratoare, În care originea și evoluția culturii și religiei sunt legate de actul sacrificial. În ansamblul acestei bibliografii, unele au dobândit valoare de model exemplar: sacrificiile iudaice, cele ale Egiptului, Greciei sau Romei antice, cele aztece sau hinduse, cele ale civilizațiilor Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru sacrificiu Începeau cu câteva zile Înainte și includeau diverse
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sistem de clasificări pune sacrificiul În relații complexe cu alte tipuri de acțiuni sociale și, implicit, de categorii culturale: vânătoarea, războiul, practicile agrare. Formula lui Detienne și Vernant (1979, p. 17), deși Întemeiată pe analizarea sistemului de sacrificii din Grecia antică, are valoare de universalitate: Ca o regulă generală, nu se oferă niciodată zeilor animale sălbatice. ș...ț Împotriva animalelor sălbatice Cetatea declanșează războiul. Ea nu sacrifică și nu consumă decât animale domestice. Grecii Împart lumea animală În două: animalele vânate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire nu s-a pierdut
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
analogie cu sacrificiul, cum ar fi charivari sau „vânătoarea de vrăjitoare”. Când procesul simbolic de transferare a poluției asupra victimei nu este realizat, cel care Îndeplinește ritul trebuie judecat și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat În Grecia antică, René Girard este estetician și critic literar. Constructele lor, eminamente speculative, au stârnit numeroase dezbateri În mediile filologice, filosofice, istorice și teologice. Antropologii, mai ales cei formați În tradiția școlii engleze și americane, au fost mai puțin atrași de un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dacă paradele și demonstrațiile par a fi manifestări ceremoniale asociate Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 40) Unii cercetători consideră că, pentru a Înțelege această varietate de manifestări și semnificații, ar trebui să acceptăm existența a două tipuri de sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași concept: cele specifice societăților necomplexe (exotice sau antice) și cele ale modernității. Astfel, festivalul anului nou În Babilon, orgiile dionisiace din Grecia antică, Saturnaliile romane, carnavalurile rurale din Europa medievală, riturile folclorice de inversare, chiar ceremoniile de tipul Plotlach sau Kula, reprezintă forme rituale arhaice de anulare momentană
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar trebui să acceptăm existența a două tipuri de sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași concept: cele specifice societăților necomplexe (exotice sau antice) și cele ale modernității. Astfel, festivalul anului nou În Babilon, orgiile dionisiace din Grecia antică, Saturnaliile romane, carnavalurile rurale din Europa medievală, riturile folclorice de inversare, chiar ceremoniile de tipul Plotlach sau Kula, reprezintă forme rituale arhaice de anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așa cum se petrecea el timp de șapte zile pe străzile, În piețele publice și În casele vechii Rome, de la 17 până la 23 decembrie. Dar niciuna dintre caracteristicile acestei sărbători nu este mai izbitoare, niciuna nu a atras mai mult atenția anticilor Înșiși decât libertatea Îngăduită sclavilor În această perioadă. Deosebirea dintre oamenii liberi și sclavi era pentru un timp abolită. Sclavul putea să-și ocărască stăpânul, să se Îmbrace la fel ca mai marii săi, să stea la masă cu ei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care s-au pregătit minuțios, performează scenariul ritual. Prin acest proces istoric, carnavalul „originar” a fost supus unor operații de represiune, marginalizare, sublimare estetică și fragmentare („Totul ne invită să privim carnavalul modern ca pe un ecou muribund al sărbătorilor antice de tipul saturnaliilor” - R. Caillois, 1975, p. 233). Ceea ce Înseamnă că elementele de ambivalență și contestare Încă prezente În carnavalul contemporan nu ar reprezenta altceva decât ecoul confruntării dintre arhaic și modern, rural și urban, masele populare și grupurile conducătoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
extravagante de carnaval, „caracterele” sau „personajele” care sunt reînviate reprezintă figuri periferice ale universului social brazilian: regi, duci, prinți și alte figuri nobiliare; fantome, figuri macabre, spirite ale răului și alte figuri ale lumii Întunericului; personaje din Grecia și Roma antică, din Hawaii sau China, de la marginile lumii cunoscute; hoți, clovni, prostituate, pungași, bandiți, deținuți din Închisori și alte asemenea figuri marginale care apar În viața noastră obișnuită numai În circumstanțe nefericite (1991, p. 40). Cadrul sărbătoresc al carnavalului, pe de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve” În mediile populare până În modernitate) și transmis prin imigranții europeni și În America de Nord (L. Johnson, 1990), acest ritual este cunoscut și sub denumiri precum rough music, Katzenmusik, Haberfeldtreiben, shivaree, staghunt. Formele sale de manifestare Îl plasează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de consacrare. Primirea Într-un partid politic sau integrarea În mișcări de contestare precum Mau-Mau, Klu-Klux-Klan ori zapatismul amplifică modelele riturilor de inițiere. Comemorările politice urmează schema rituală a ofrandelor (fără a uita de sacrificiile politice sângeroase specifice atât societăților antice dezvoltate precum regatul aztec sau Babilonul, cât și societăților tribale), iar paradele festive ori marșurile de protest reiau modelul riturilor În mișcare. Manipularea politică a carnavalului este un adevăr arhicunoscut (vezi exemplele din A. Cohen, 1993; D. Kertzer, 2002, pp.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu puteri ieșite din comun și hărăzite unei vieți de lupte continue cu diverșii dușmani ai oamenilor. Galeria acestora cunoaște figuri de referință precum Heracle, Iason, Meleagru, Ahile, Castor și Polux (mitologia greacă), Romulus și Remus (mitologia istoricizată a Romei antice), Cuchulainn din mitologia irlandeză, Arthur și cavalerii săi din mitologia celtică etc. Cel mai adesea, eroii au parte de o naștere ieșită din comun, dovedesc puteri aparte Încă din copilărie, beneficiază de sprijinul unor divinități, animale sacre, arme vrăjite, se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX s-au hrănit din aceste valori, și-au construit colecțiile din această perspectivă și au utilizat metoda comparativistă pentru a putea identifica elementele antice (În special greco-romane) În folclorul românesc: instrumenta lizate, acestea susțineau cauza unității, vechimii și continuității etnice a românilor. În perioada interbelică, revelația dacismului a deschis o nouă fereastră spre căutarea rădăcinilor arhaice ale mitologiei folclorice. Perspectiva dacică a fost Îmbrățișată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și În ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă a unor căpetenii mitice predacice. Toate aceste analogii facile și chiar fantasmagorice sunt susținute prin argumente cu iz de sofism și prin răstălmăcirea surselor antice și folclorice. Ele țin de gândirea poetică (În cel mai fericit caz) și nu au nicio legătură cu cercetarea științifică responsabilă. Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și reducerea fenomenelor folclorice la „etimoane
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Social and Cultural Economics of Piety, Praeger, Westport Kapferer, Bruce, 2002, „Introduction: Outside All Reason: Magic, Sorcery and Epistemology in Anthropology”, În Bruce Kapferer (coord.), Beyond Rationalism: Rethinking Magic, Witchcraft and Sorcery, Berghahn Books, New York Ke, Yuan, 1987, Miturile Chinei antice, București, Științifică și Enciclopedică Kearney, Michael, 2004, Changing Fields of Anthropology: From Local to Global, Rowman & Littefield, Lanham Kerenyi, Charles, 1957, La religion antique, Librairie de l’Université, Geneva Kernbach, Victor, 1994, Universul mitic al românilor, Editura Științifică, București Kernbach
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dead Bodies: Reburial and Postsocialist Change, Columbia University Press, New York Vernant, Jean-Pierre, 1974a, Mythe et société en Grèce ancienne, Maspero, Paris Vernant, Jean-Pierre, 1974b, Mythe et pensée chez les Grecs, Maspero, Paris Vernant, Jean-Pierre, 1995, Mit și gândire În Grecia antică, Meridiane, București Veyne, Paul, 1996, Au crezut grecii În miturile lor?, Univers, București Vickers, Brian, 1984, Occult and Scientific Mentalities in the Renaissance, Cambridge University Press, Cambridge Vidal-Naquet, Pierre, 1985, Vânătorul negru, Eminescu, București Villadary, Agnes, 1968, Fête et vie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei, București, 1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS, 1998, 9; Fernanda Emanuela Osman, Romanul unei fete de tranziție
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
linie, ci o regiune bine păzită. Puternica organizare bisericească dată de Justinian Imperiului indică înnoirea vieții romane pe malul nordic al Dunării.12 Populația autohtonă în Dacia post-romană Continuitatea daco-romanilor în nordul Dunării este indisolubil legată de etnogeneza românilor. Scriitorii antici menționează în Dacia, după 275, numai pe migratori și ignoră cu totul populația autohtonă, dar izvoarele directe (arheologice, numismatice și epigrafice) oferă date referitoare la continuitatea daco-romanilor în fosta provincie. În Transilvania, Oltenia și Banat, teritorii componente ale Daciei romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a tăcea, comendare -a comânda, basilica -biserică, Domine Deus Dumnezeu. Concluzie: începuturile creștinismului popular românesc datează încă din perioada preconstantiniană.16 Martiri creștini la Dunărea de Jos Religie cu o doctrină aparte, propovăduind un monoteism cu totul străin de spiritul antic greco-roman și interzicând adepților săi participarea la riturile tradiționale, creștinismul nu se putea bucura de toleranța autorităților romane și nici de simpatia adoratorilor vechilor divinități. Suspectați de autorități, respinși de mulțime pentru practicile lor contrare zeilor, creștinii erau considerați un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altor locuitori și apariția unor noi comunități a fost opera unui misionarism de contact, direct, "celular" de la un nucleu daco-roman la altul în care erau implicați credincioși și slujitori locali. Acest mod de convertire a păgânilor explică conservarea unor elemente antice (precreștine) în creștinismul românesc. Bisericile daco-romane din nordul Dunării nu erau izolate, ele se aflau în contact cu comunitățile din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima și Dacia Ripensis, a căror jurisdicție se extindea și în nordul Dunării-ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]