9,542 matches
-
Dar în acel zbuciumat cămin am cunoscut doar frica, ura și minciuna. Eram constrâns tot timpul la minciună, minciună care izbucnea la mânia unui tată cu creierii făcuți piftie, creieri zdruncinați tocmai din marea sa dragoste: BOXUL. După meciuri și antrenamente, noi, cei din familie, eu, Mama, un frate și o soră, eram adversari pentru el. Chiar dacă gongul încetase pentru tatăl meu meciul continua. Tot ce făceam noi în casă era depunctat și punctat de boala cel măcina, totul transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pare să se fi transformat Într-o partidă de milioane În ochii mamelor singure de la școala fiului său și mă face să rîd cînd Îmi descrie rutina zilnică de a-l duce la școală, moment care seamănă mai degrabă a antrenament de supraviețuire, În cadrul căruia trebuie să evite să cadă În ghearele mamelor cu ambiții de a urca pe scara socială. Și Charlie mă Întreabă despre mine, despre viața mea, despre lucrurile cu care mă ocup, dacă mă simt singură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acelei Tipo parcată chiar sub fereastra ei. Acea Tipo, atât de cunoscută, În care urcase de mii de ori, pe care o ciocnise de un tramvai, Într-o zi ploioasă, cu care ani de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În care avusese chiar cele mai paroxistice orgasme, când ea și Antonio aveau chef s-o facă urlând, fără a trebui să se controleze din cauza copiilor. Figura ei visătoare și aeriană se Înăspri. Aruncă țigara În gol. Și chiar dacă Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față lui Antonio. Fac totul, totul! Cine-ți face de mâncare? Cine face cumpărăturile? Cine spală vasele? Cine-ți face patul? Cine o duce pe fiică-ta la antrenamente? Cine Îi ajută să-și facă temele? Cine o duce pe fiică-ta la școală? Cine la cumpără cadourile de Crăciun? E treaba ta, tu ți-ai ales-o, trebuie să-ți mulțumesc? spuse Antonio mâniindu-se, de parcă mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
corectat În poziția lui. Antonio ridică greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună. După câteva minute, geamurile se aburiră cu totul, iar el avu impresia că era izolat În afara Universului. Așa ar fi trebuit să fie moartea. Odată - erau căsătoriți de vreo doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse antrenorul. Roma Volley joacă pe la șase. Întâlnirea e pentru ora cinci la Acquario. Nu, mâine nu, nu vin la meci, șopti Valentina. Antrenorul Înțelese. Părinții separați sunt Întotdeauna o problemă, distrug mereu week-end-ul copiilor. — Rămâne pe luni, Îi aminti. Antrenament la șapte. — Luni, promise Valentina, apoi rosti ca pe o incantație, cu degetele Încrucișate: Fie ploaie, fie vânt,/ Esquilino se antrenează. Luni - se gândi Antonio. Pentru mine nu va mai fi luni. a douăzecea oră La intrarea pe aleea Bottini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ți-a fost teamă? Ești atât de frumoasă! Ce repede a trecut timpul! După ce am îmbrățișat-o am rugat-o cât de frumos am putut să-mi povestească totul. Printre lacrimi mi-a vorbit despre primii pași de dans, despre antrenamente, spectacole și concursuri... I-am mulțumit printr-o promisiune: Acum înțeleg de unde vine pasiunea mea pentru dans! Nu te voi dezamăgi niciodată, bunico! Prin mine visul tău va merge mai departe! Cândea Adela, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Avram
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de-aia n-avem banii, pentru că trebuia să dau jumătate din ei celor de la Salvare, iar cealaltă jumătate medicului, pentru ca nu cumva să dreagă piciorul lui Szabi fără anestezie. Sfârșitul lumii De noi, portarii, nea Gică se ocupa separat, la antrenamente trebuia să mergem cu o oră mai devreme, ne punea să facem mai ales exerciții de rapiditate, trebuia să sărim mult și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, să sărim și să plonjăm, avea o mașinărie de torturat portarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-au caftit bine, de atunci nu i-au mai dat voie să antreneze echipa uzinei, putea să ne antreneze doar pe noi, ăștia de unșpe-doișpe ani. Când, în mai, fusesem în prag de eliminare, nea Gică făcea cu noi antrenamente zilnic, ne făcea rost de scutiri, la primele patru ore puteam lipsi de la școală, toată lumea fusese de acord că echipa uzinei trebuie să se califice, nu se putea să fim eliminați, nea Gică ne-a și spus că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arbitrilor le oferea totul, la campionate Avântul era imbatabil, știam deci că n-avem nici o șansă și ne era tare frică. Lui Janika îi era și mai frică decât mie, până și pentru dimineața dinaintea meciului nea Gică programase un antrenament special cu noi, portarii, și cum mergeam noi în zorii zilei la antrenament, deodată Janika s-a oprit în fața bazei sportive, și-a dus mâinile la burtă, luptându-se cu greața, apoi a început să vomite, dacă nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avem nici o șansă și ne era tare frică. Lui Janika îi era și mai frică decât mie, până și pentru dimineața dinaintea meciului nea Gică programase un antrenament special cu noi, portarii, și cum mergeam noi în zorii zilei la antrenament, deodată Janika s-a oprit în fața bazei sportive, și-a dus mâinile la burtă, luptându-se cu greața, apoi a început să vomite, dacă nu l-aș fi sprijinit, poate-ar fi leșinat, mi-a spus că doar acum, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în vis nea Gică îl lovea peste glezne cu țeava de fier, de-i dăduseră lacrimile, mai are încă în fața ochilor mutra roșie și lucioasă a bătrânului, și că lui nu-i pasă, el se duce acasă, nu vine la antrenament, că nu mai rezistă, să plec și eu, să nu rămân singur acolo, lui nu-i pasă nici dacă echipa rămâne fără portar, fotbalul e doar un joc, și nu se merită toate astea. S-a șters la gură, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chiar în fața noastră a coborât, un soldat a venit la noi și ne-a întrebat ce căutăm acolo, Janika s-a speriat atât de tare, încât i-a pierit graiul, așa că am spus eu în locul lui, că am venit la antrenament, facem parte din echipa de juniori de la Ciocanul Roșu, Janika e portarul, iar eu rezerva lui, soldatul nici măcar nu era atent la ce-i spuneam, bine, a zis, atunci ce mai stăm acolo, să ne cărăm, să ne vedem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
felul de aparate voluminoase. Nea Gică era deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână, ridicând trei degete, știam că asta înseamnă că am întârziat trei minute și că după antrenament ne mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-am spus că nu-i vina noastră, din cauza soldaților am întârziat, și atunci nea Gică a întrebat care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez pe muci până la poartă, dar eu i-am zis că nu mint, o să vadă și el, dacă nu mă crede, că soldații sunt aici, precis au venit să vadă antrenamentul, să vadă la ce se pot aștepta, cât de bine suntem pregătiți contra Avântului. Nea Gică și-a băgat cuțitul la loc, a strâns și restul de clisă și s-a ridicat în picioare, bine, a zis, echiparea, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amețeală, a trebuit să mă țin de cuier să nu cad, atunci nea Gică mi-a spus să nu-l mint, că el a auzit fiecare cuvânt, de altfel știe totul despre noi, știe că am vrut să chiulim de la antrenament și a auzit foarte clar și minciunile pe care ni le-a zis colonelul, se vede pe noi că l-am crezut, cum putem fi atât de idioți, am merita să ne omoare în bătaie, să ne scoată din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi îl chemase la telefon pe dr. Jones pentru ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
MM și Hazel discutau în colț. Mă încălzesc un pic, OK? Țopăind până la pervazul uneia dintre ferestre, își sprijini un picior pe el și-și apucă talpa dintr-o singură mișcare impecabilă. Se cam dădea mare, dar predasem cursuri de antrenament fizic cu greutăți și-mi dădeam seama că se pricepe. MM o privi rapid pe Tabitha și apoi pe Matthew, care făcu o figură disperată și mimă vorbitul la telefon. Între timp, Fisher se reîntoarse în sală, cu ochii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să am regrete. E moartă și nu rămâne decât să uit. Va fi ca și cum n-ar fi existat niciodată... A doua zi, când i-a trecut beția, își reluă viața de unul singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și antrenamentul cu sarbacana pe care i-o vânduse Kano. Într-o zi, pe înserat, ecoul unui tunet îndepărtat sosi în zbor peste coroanele copacilor, sub un cer albastru fără nici un nor. Acestui tunet îi urmă altul și un al treilea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deseori, Își permisese să cadă pradă indignării datorită a ceea ce i se părea că citește printre rândurile celor auzite. În trecut, atât În cursul seminarelor ținute de Interpol unde Întâlnise și americani, cât și-n cursul celor trei luni de antrenament la Washington, dăduse deseori peste acest simț național al superiorității morale, această credință atât de comună În rândul americanilor că fuseseră cumva binecuvântați să slujească drept sclipitoare lumină morală Într-o lume Întunecată de fărădelegi. Poate că nu așa stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
facă singuri paturile, ceea ce și trebuie să facă, probabil pentru prima dată În viața lor, cât Își satisfac serviciul militar. E-un an și jumătate pierdut, aruncat la gunoi, când ar putea să muncească sau să studieze. Trec printr-un antrenament brutal și stupid și-și petrec un an brutal și stupid Îmbrăcați În uniforme uzate și fără să fie plătiți destul cât să-și poată cumpăra măcar țigările. Brunetti cunoștea toate acestea. Făcuse și el cele optsprezece luni. Ambrogiani simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul contribuie la această incapacitate a ta de a îndura un efort prelungit? Râsul Magicianului. Unul pițigăiat, cu inflexiuni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]