8,321 matches
-
produce un imaginar grotesc, în care celălalt, adică marea armată a „mizerabililor“, căpăta, în ochii elitelor, imaginea unei omeniri diferite și amenințătoare, degradată, irecuperabilă, potențial criminală 142. Dintre cei doi actori implicați în susținerea acestei alterități, cel care comandă, contrar aparențelor, nu este cel despre care se vorbește, proletarul, ci burghezul, acela care ține discursul și care găsește în celălalt un mijloc de a-și hrăni fantasmele 143. Muncitorul real devenea, prin delegație, un Prometeu care sfida limitele cunoașterii, pronosticurile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
persoană și vă readuce În propriul circuit, deconectîndu-vă pe dumneavoastră și credințele pe care le aveți de partenerul testat. CÎnd sunteți testat și vă presați aceste puncte vă veți deconecta de la propriile gînduri legate de materie și veți permite În aparență testului să dezvăluie un nivel mai profund al informațiilor. A nu lăsa credințele și așteptările dumneavaostră să interfereze cu rezultatele testului este cel mai important pas pe care Îl puteți face pentru a-i asigura acuratețea. 3. Concentrați-vă intenția
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
citadine, cu mijloacele ei moderne: automobilul, telefonul, televizorul, radioul, ziarul etc. Metafore ale înstrăinării, ale ruperii omului de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este cel mai reprezentativ pentru acest volum ce adună chintesențele
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
peste inimi, va izbuti tăcerea” (Lui Taliarh). Exegeza acestor scrieri de tinerețe va privilegia concretețea poeziei „roadelor”, a „voluptății contactului cu forțele naturii” (G. Călinescu), va observa „peisajul de o rară prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii” (Mircea Martin). Poezia în limbă franceză a
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cât În contextul În care acesta se desfășoară. Participarea este implicarea până la nivelul la care fenomenul Își „deconspiră” semnificațiile și sensurile profunde. Bazându-se pe interacțiunea dintre situația analizată și subiectul analizator, participarea urmărește accesul la experiențe și la depășirea aparențelor sau a constructelor menite să blocheze accesul la realitate. Prin tehnicile observării se ajunge la cunoașterea profundă a contextului, iar cercetătorul dobândește o cunoaștere intimă a fenomenului. Observarea directă izvorăște din epistemologia intimității, a familiarizării profunde cu dimensiunea culturală a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și În convenția aluziv trivială adoptată În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de perdea, vulgaritatea adeseori. Dar vremea lui Păcală și a peisajului bucolic care Îi constituia decorul a trecut, șiretenia nu mai e suficientă pentru a face față noilor Încercări. Cu Bulă ne situăm Într-o lume care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și la conceptele aduse În discuție de Sanda, după mine așa-numita rezistență era mai degrabă o stază hibridă a intelectualilor (să nu ne raportăm strict la scriitori), Între, pe de o parte, o acomodare, o adaptare cel puțin În aparență cu regimul comunist și, pe de altă parte, o incompatibilitate cu același regim. Poate că un termen ceva mai potrivit este divergență față de putere, pe care Sanda Îl și folosește la un moment dat, dar nu insistă asupra lui. Mi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
adică a demnității. Ieșirea din spațiul sacru se soldează cu eșec pe planul realizării existențiale a omului. Sacrul permite perspectiva cea mai înaltă asupra lucrurilor și faptelor umane, de unde se văd clar binele și răul, frumosul și urâtul, esența și aparența, adevărul și minciuna, sublimul și mediocritatea, absolutul și relativul, deci lumea în categoriile ei distincte. Poetica lui D., în aspirația ei spre durabil și concentrare („Crearea unei lumi pe un spatiu suprascurt - acesta este prinosul cehovian în literatura universală”, spune
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
îndepărtați de la puterea efectivă. Analogiile cu situația României sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
creației, poetul se apropie tot mai hotărât de barocul ermetizant, pe de o parte, și de marea tematică mistică, pe de alta. Constantă rămâne, în toate momentele, tema metamorfozelor, a absorbției de substanță străină și a unității și identității sub aparențe mereu altele - temă înglobând în același timp obsesia alterității și elanul către unitate: „Sunt Ion în vârful unui stâlp. Merinde / Nu cere gura mea, hrănit cu posturi, / mă-mbăt de roua serii și beau rosturi/ Cărora numai inima le prinde
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
a vieții poetului, baladele, iar în cea de-a doua emblemele simbolice descrise cu suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
în cea de-a doua emblemele simbolice descrise cu suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit profund mistic, D. se disciplinează prin cultură, impunând cititorului o decodare a mesajului cel puțin dublă: la nivelul aparențelor și la cel stihial al spiritului ce nu se poate regăsi pe sine. Definirile de sine pe care le formulează scriitorul accentuează proteismul propriilor înfățișări, chipul poetic însuși fiind o iluzie propusă cititorului, asemeni ideii întrupate („Detestat de oamenii dintr-
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului îi poate fi clarificată intenționalitatea numai prin referirea la teoriile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul despre încă și mai vechile „comparații contradictorii”, „asemănări neasemenea”, „figuri nepotrivite (rușinoase)”. Paradoxul înșelător al simbolisticii Fiziologului, aparența de juxtapunere ilogică, de relații asimetrice, de labirint provin nu doar dintr-o căutare voită a „asemănărilor nepotrivite” (căutare pornită din motive similare cu cele invocate de Pseudo-Areopagit pentru descrierea ierarhiei cerești), ci și din eliminarea premeditată a oricăror clarificări
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
clasice, rejudecându-le prin mijlocirea sensibilității contemporane, a habitudinilor de gândire proprii secolului al XX-lea, să le afirme, așadar, ca prefigurări ale unei literaturi care nu se recunoaște întotdeauna în înaintași, oricât de iluștri ar fi ei. Paradoxală numai în aparență, formularea, ingenios răsturnată, potrivit căreia noii romancieri trebuie considerați precursori ai clasicilor, indică tocmai citirea și evaluarea creatorilor din secolele trecute prin filiere de explorare impuse de prozatorii moderni. Se demonstrează astfel circulația, nici o clipă întreruptă, a ideilor și tehnicilor
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în voie numai în absența ființei iubite, asociată, obișnuit, cu o suferință văzută ca un chin binefăcător. O retorică discretă face ca poza și afectarea, prezente uneori, să creeze totuși aparența sincerității. Corectitudinea prozodică, acuratețea limbii și accesibilitatea conținutului au făcut ca versurile scrise de M. să cunoască în epocă o relativă răspândire. Alături de Margareta Cugler-Poni și de Maria Suciu, M. este întemeietoarea liricii feminine românești. SCRIERI: Poezii, București, 1887; Poezii
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
istoria romanilor stă alături de cea a goților, în sensul că acestea au fost popoarele cele mai importante din Antichitate: Iordanes, așadar, acordă și el mare atenție popoarelor barbare, atitudine pe care am întâlnit-o deja la Cassiodor. În ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes lucrează pe baza unor criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a vremii sale. De aceea, el adoptă câteva concepții tipice pentru istoriografia creștină. Întâi de toate, reia doctrina celor patru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că a înviat, adică își întemeiază religia lor pe o minciună; renunțând la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajând martiriul, își manifestă propriul fanatism; sunt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sunt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de poziție în privința problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de o natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care “împart, confundă sau introduc o aparență”); edictul arunca anatema asupra oricui „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod” ar fi gândit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întâmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exegetice). În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l pe Iulian că în acest fel suferința și moartea lui Cristos devin aparențe, adversarii săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil realitatea umană a Cuvântului. Istoricii moderni, fiind nevoiți să constate că Iulian credea totuși în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de H. Canisio unui număr de trei tratate reunite sub un prolog unic pe care el le-a publicat în 1725 într-o versiune latină (textul grec a fost editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorios și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Într-adevăr, autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai) pentru că unii afirmă că în Mântuitor este aparentă divinitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
editat ulterior de A. Mai). Primul tratat este dedicat respingerii „opuselor aparențe susținute de Nestorios și Eutihie în privința divinității și a umanității Domnului”. Într-adevăr, autorul susține că adepții celor doi pot fi foarte bine definiți drept „susținători ai unor aparențe contrarii (enantiodokêtai) pentru că unii afirmă că în Mântuitor este aparentă divinitatea, iar ceilalți umanitatea. Însă rădăcina celor două erori opuse este aceeași: confuzia dintre natură și ipostază; acest lucru îl determină pe de o parte pe Nestorios să spună că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr, așadar nu poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]