11,066 matches
-
opreau câte o clipă pe toate persoanele aflate la alte mese și, îndeosebi, pe barman și ospătari. Se pare că au fost ceva plângeri și, evident, indicații voalate de tărăgănare ori de încetare a cercetărilor. - Formidabil! a exclamat comisarul Grosu, aplecându‑se peste masă, parcă în dorința de a sorbi mai bine cuvintele. Cu ce dracului se ocupă ăștia de au pile sus de tot, domnule?! - Cu multe! Inclusiv cu traficul de persoane. În cele mai variate forme. În speță, femei
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
Când s‑a oprit să citească afișele de pe un stâlp și a tras cu coada ochiului, el privea exponatele dintr‑o vitrină. A mai făcut câțiva pași, a mimat că se împiedică de ușoarele denivelări ale asfaltu-lui și s‑a aplecat să‑și strângă curelușa pantofului. Octav se oprise pentru a‑și scotoci în borsetă. A intrat în primul magazin și s‑a așezat imediat aproape de fereastră, în așteptare. A apărut pe trotuar și Octavian, ușor agitat, privind de jur împrejur
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
întâmplat! Nu‑mi face plăcere să retrăiesc acele zile. A fost cea mai tristă perioadă a vieții mele, dar iată că din nou se întâmplă acel ceva ne-lă-mu-rit și va trebui să mâzgălesc ceva aici”, a hotărât Gabriel destul de greu, aplecându‑se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura în lung și‑n lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
pentru că, scriitorule, trebuie să mai și comentezi una-alta, nu să ne lași pe noi să ne bălăcărim ca la balamuc, și tu doar să consemnezi ... Și în clipa aia au rîs cu toții, cu lacrimi, sufocați, iar Lilicuța s-a aplecat peste masă și m-a întrebat, serioasă: Zău, chiar faceți una ca asta, domnu' scriitor?! Și ce să-i fi răspuns eu?! Am zîmbit stingherit și l-am rugat pe Cezar Dunăreanu să-și expună părerea, pentru că era interesantă. Prietenii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
numai trecutul, ci și prezentul cu determinările lui ce acționează atât asupra literaturii cât și asupra lecturii- indiferent dacă se aplică operelor prezente sau trecute. Cititorul nu se adresează operelor spre a se asigura că participă la artă, el se apleacă spre operă pentru a încerca și trăi valoarea pe care o exprimă. Al. FLORIN ȚENE Referință Bibliografică: Opera angajează o conștiință, dar nu se confundă cu ea / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09
OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ CU EA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356912_a_358241]
-
la bucată m-aș îmbogăți de oameni iar ziua de astăzi nu ar ajunge niciodată un alt condamnat la ghilotină vântul și-ar auzi vânturarea rupându-și coastele într-o noapte sărită pe litere la sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moară ultimul oraș tânăr iar tu iubito mi-ai fi mâine-le din fiecare zi dacă aș mima începutul toate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângele despre ce ar fi putut să fie dacă el nu ar fi fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de toate înălțimileultimului cuvânt în viațădacă aș vinde certitudini la bucatăm-aș îmbogăți de oameniiar ziua de astăzi nu ar ajunge niciodatăun alt condamnat la ghilotinăvântul și-ar auzi vânturarearupându-și coastele într-o noaptesărită pe literela sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moarăultimul oraș tânăriar tu iubito mi-ai fi mâine-ledin fiecare zidacă aș mima începutultoate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângeledespre ce ar fi putut să fiedacă el nu ar fi fostcând mâinile tale spală luminauitată în ochiul meu dreptca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
țăndăride acolo de unde vin ard lumânăriispita spinilor în inima deșerta putrezit pământul de sfârșeala umblatuluifloarea suferinței își sacrifică minutulcăută o inimă orfană într-un rest de scarăîngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțuluiochi deschis de somngonește întrebări aplecate-n gleznede aș fi învățat să respir tăcereastăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariatăhrana sufletului meuar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adunam ales trăitul fără chipfărâma umbrei scrijelită-n suprafața apeirătăcesc tot mai adâncgreutatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
s-a convins că a ajuns unde trebuie. A inspirat adânc aerul rece și s-a hotărât să intre. A bătut la ușa avocatului ignorând persoanele aflate în sala de așteptare. Precum intuise, a pătruns în anticameră. Două secretare erau aplecate asupra unor maldăre de dosare și hârtii care aproape că îngropau computerele alăturate pe birourile lor. Una dintre ele, fără să-l privească, l-a întrebat grăbită: - Domnul este programat la această oră? Cum vă numiți, vă rog? - Doamnă, nu
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente în care înotau steluțe vii de lumină și apoi le-a dus la gură să și umezească buzele ce, brusc, se uscaseră și căpătaseră un gust acru sărat. A repetat mișcarea și
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
îmbibat în apă și-i ștergea fruntea asudată. Când a simțit fierbințeala a două lacrimi pe obrazul ei, și-a concentrat cu greu privirea până ce umbrele în alb gri au prins forme și dimensiuni. A recunoscut cu greu chipul îngrijorat, aplecat asupra ei, și a văzut lacrimile mari izvorând în cea mai adâncă tăcere din ochii mamei sale. A suspinat și a strigat cu un ultim efort: - Mamă! Lacrimile i-au inundat ochii și toată ființa ei s-a prăbușit într
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
a întrebat de ce face aceasta, băiatul i-a răspuns: “Dacă nu o fac, vor muri!”. “Dar cum crezi tu că salvând atât de puține, poti sa faci o schimbare pentru atât de multe stele de pe plajă?”. Atunci băiatul s-a aplecat, a luat o stea de mare și a aruncat-o înapoi în ocean spunând: “Pentru această steluța eu am facut o schimbare majoră!” Ce mai reprezintă cuvintele “misiune, misionarism, salvarea oamenilor, etc.” pentru mine și ține, în acest post-secol XX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
a întrebat de ce face aceasta, băiatul i-a răspuns: “Dacă nu o fac, vor muri!”. “Dar cum crezi tu că salvând atât de puține, poti sa faci o schimbare pentru atât de multe stele de pe plajă?”. Atunci băiatul s-a aplecat, a luat o stea de mare și a aruncat-o înapoi în ocean spunând: “Pentru această steluța eu am facut o schimbare majoră!” Ce mai reprezintă cuvintele “misiune, misionarism, salvarea oamenilor, etc.” pentru mine și ține, în acest post-secol XX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
cu glas șoptit Cocoșel. Înserarea se lăsase peste urbea de la poalele Dealurilor Oltului, Marcului și Verdii. -Poftiți, intrați domni mei, luîndu-ne de după gât Ștefănescu. Am intrat în Grădina de Vară și ne-am așezat la o masă asupra căruia se aplecau crengile unui nuc bătrân ale cărui nuci verzi păreau niște globuri într-un brad de Crăciun. - Coane Gib cu ce să vă sevesc? - Ca de obicei coane Alexandru ... Încercam să-l privesc în față pe Gib, dar nu reușeam.Privirea
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
la hotarul pleoapelor; ochi uscați; ochi duși în fundul capului de grăbită secătuire; ochi plini de întrebări care încă nu porneau a fi puse...”. Frumos, foarte frumos mi s-a părut acest citat din romanul Tovarăși de ultimă zi (pag. 50). Aplecată deasupra filei albe de hârtie, care așteaptă parcă să-i adune gândurile, Ioana Stuparu compune și poezii. Pe unele dintre ele le-a publict în antologii colective și în diverse publicații editate pe hârtie sau online. Impresionat de frumusețea versurilor
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
cenușiu într-un smoc de buruiană de la baza unui garaj. L-a atins cu vârful pantofului și atunci un cioculeț și doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat și l-a luat în mână.Era un pui de bubuștiuc căruia îi crescuseră primele pene. Gheomotocul cenușiu s-a cuibărit la pieptul soției și a început să-I cugulească nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament și
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi învățat să respir tăcere astăzi nu m-ar fi orbit portocaliul aleilor de seară cariată hrana sufletului meu ar fi avut gust de frământare oglinzi sparte adun am ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită
GREUTATEA VERBULUI A FI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356610_a_357939]
-
ispititor, dulce și hrănitor, așa că unii au dat fuga să-l culeagă. Dar parabola cu crengile care se înălțau tot mai sus, astfel ca furii să nu ajungă, s-a dovedit adevărată. Dar, la vreme potrivită, pomul creației și-a aplecat smerit crengile pentru ca trecătorii să poată gusta și să simtă aroma fructelor coapte. Cu o condiție însă : trebuie să fie de bună credință. Melania Cuc s-a dovedit o agricultoare destul de râvnică. Ea a trudit în propriul ogor pentru ca buruienile
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și apoi scos de la duș. S-a aplecat chiar de șale, i-a cerut iertare, sărutându-i brațul de-a lungul venelor reliefate ca șerpii tineri și foarte albaștri. Ea l-a lovit peste ceafă, apoi, strânși unul în altul ca gemenii satului, au urcat panta, malul cu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
dulce. S-au jucat cu viețuitoarele până târziu în noapte, sub privirea îngaduitoare și bucuroasă a spiritului pădurii. Neobosiți, se rugau să-i mai lase puțin în compania celorlalți copii. - Este târziu! Nu avem ingăduința, să depășim miezul nopții. Au aplecat privirile triști. Spiritul îi mângâie: - Nu fiți necăjiți! În fiecare an ne vom întâlni! Plângeau și mână în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
o foarfecă lunguiață și un pieptene de aluminiu, cu dinții mai scurți spre mijloc din cauza îndelungatei folosințe. Foarfeca țăcănea fără contenire și se ciocnea în răstimpuri cu pieptenele, pentru a-l scutura de păr. În momentul în care frizerul se apleca gemând pentru a-și schimba foarfeca și pieptenele cu mașina de tuns, moșu’ Klesch punea următoarea întrebare: „Ce mai e nou, Sibla?” Frizerul se îndrepta de spate, cercetându-și preocupat mașina de tuns, punea la încercare cursa dinților ei mobili
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
VISE (Povești, povestiri, amintiri) - Armonii Culturale. Întoarcerea către obârșii a Elenei Buică, o lucrare cu caracter monografic, este o apariție editorială ce ar trebui să încânte și să onoreze locuitorul ținuturilor evocate, prin atenția și minuțiozitatea cu care autoarea se apleacă asupra așezării acesteia binecuvântate de Dumnezeu, prezentându-i - în cuvinte dulci, suave, pline de simțire și respect - geografia, istoria (din antichitate, evul mediu, perioadele (ante, inter și post) belice, până în vremurile noastre), obiceiurile și tradițiile, personalitățile ce i-au marcat
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
ca florile-n corole Stârnindu-te mereu cu-a mea dulceața. Cât ne-om iubi, topită eu zăpadă Pe trupul tău lasciv mă voi prelinge, Iubirea mea sortită-i a te ninge Și gură mea e singura dovadă. Când mă aplec asupra ta cu foame Ca să petrecem noaptea împreună, Pe cer se perpelește mândră luna S-ar coborî și plânge că nu poate - Când vrea în tine amoru-i să aprindă, Iubirea mea trufașa, începe să te ningă. Referință Bibliografica: Cât ne-
CÂT NE-OM IUBI TOPITĂ EU ZĂPADĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356765_a_358094]
-
verigheta de pe deget și i-a dat drumul în pahar. În timp ce lăsa verigheta să cadă, mi-a spus : - Donșoară, verigheta trebuie să fie sfințită așa cum a fost a mea la cununia religioasă. - O să țin minte, tanti Anuța! Când m-am aplecat asupra paharului, tremuram toată. - Liniștește-te donșoară, mi-a spus o voce caldă... M-am liniștit, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute a-mi vedea ursitul și...în oglinda apei din interiorul verighetei am văzut un soldat. Se
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]