6,861 matches
-
să închipuie, împreună cu primele două, tripticul menit să prezinte „drama pământului”. Legătura dintre ele urma să o facă tot Titu Herdelea, alter ego biografic al scriitorului pe o bună perioadă, dar privit retrospectiv, în text, cu distanțare critică, ironică. Ca ardelean, R. a fost foarte sensibil la drama soldaților români din armata austro-ungară, trimiși să lupte în primul război mondial împotriva celor de aceeași etnie. Lupta între datoria militară și sentimentul național intervine în nuvela Catastrofa și constituie, pe un palier
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față de eticismul ardelean, constituind o dată, istorică am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice. Formula lui Ion este îngrămădirea unui fluviu curgător de fapte ce se perindă aproape fără început și fără sfârșit, fără o necesitate apreciabilă, fără finalitate. E
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
măiestrie artistică, de stil, de formă și compoziție fac, de asemenea, obiectul preocupărilor sale. Încercările de critică aplicată (despre Mihail Cuciuran sau Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o clasificare a poeziilor
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
cultură, filosofie, sociologie, psihologie, folclor, arhitectură, arte plastice, muzică, teatru ș.a. Rubrici: „Bazarul cu imagini”, „Vitrina comică și bufă”, „Indiscreții”, „Cronica”. Poezie scriu Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Simona Basarab, Ion Pillat, Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Leon Negruzzi, Emil Isac (Baladă ardeleană), Sergiu Dan, Emil Serghie, Sandu Tudor, Radu Boureanu, Al. Bilciurescu, Cincinat Pavelescu, Tudor Mușatescu. Proza aparține lui Mihail Sadoveanu, Mihail Sevastos, Ion Vinea, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu (fragmente din romanul Corigent la limba română). Critică și eseu semnează G. Topîrceanu
LUMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287892_a_289221]
-
care analizează din perspectivă sociologizantă cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu ideologia epocii probleme ale raportului dintre conștiința artistică și exigențele vieții. În 1976 a obținut titlul de doctor în istorie cu o teză privitoare la Școala Ardeleană, reluată în lucrarea Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă (1978; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei și Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), în care cercetează riguros și sistematic, sub aspect social, filosofic, istorico-literar și științific, ideologia mișcării iluministe ardelene, urmărind
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu ideologia epocii probleme ale raportului dintre conștiința artistică și exigențele vieții. În 1976 a obținut titlul de doctor în istorie cu o teză privitoare la Școala Ardeleană, reluată în lucrarea Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă (1978; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei și Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), în care cercetează riguros și sistematic, sub aspect social, filosofic, istorico-literar și științific, ideologia mișcării iluministe ardelene, urmărind cu precădere cristalizarea conștiinței naționale
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
Școala Ardeleană, reluată în lucrarea Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă (1978; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei și Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), în care cercetează riguros și sistematic, sub aspect social, filosofic, istorico-literar și științific, ideologia mișcării iluministe ardelene, urmărind cu precădere cristalizarea conștiinței naționale a românilor din Transilvania în contextul mișcării de idei din Europa vremii. În activitatea sa beletristică, L. experimentează formula romanului-parabolă prin Regele pălăriilor (1967), unde ilustrează rolul hazardului în desfășurarea spectacolului vieții omenești, plecând
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
prin Regele pălăriilor (1967), unde ilustrează rolul hazardului în desfășurarea spectacolului vieții omenești, plecând de la evoluția unui tânăr artist însetat de ideal, într-o lume degradantă, situată cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a cărui siluetă se detașează pe fundalul satului transilvănean dintre anii 1916 și 1946. La granița dintre memorialistică și opera de ficțiune
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
memorialistice unor eboșe de roman pentru a comenta, direct sau prin intermediul unor personaje reale ori cvasifictive, evenimente care i-au marcat existența între 1944 și 1965. SCRIERI: Itinerar critic, București, 1965; Regele pălăriilor, București, 1967; Recviem rustic, București, 1973; Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă, București, 1978; Pe undele misterioase ale memoriei, București, 1995; Timp trecut, îngr. Maria Lungu, Bistrița, 2002. Antologii: Silvania, Zalău, 1979 (în colaborare cu Domițian Cesereanu). Traduceri: Howard Fast, Cei mândri și liberi, București, 1952. Repere bibliografice
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 38; Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie; Ion Oarcăsu, Farmecul relatării directe, TR, 1996, 15; Mircea Popa, O carte eșuată, TR, 1996
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie; Ion Oarcăsu, Farmecul relatării directe, TR, 1996, 15; Mircea Popa, O carte eșuată, TR, 1996, 15; Dicț. scriit. rom., II, 789-790; Constantin Cubleșan, Ion Lungu - la
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
de acolo”. Începând cu numărul 24/1911, conform celor afirmate de Oct. C. Tăslăuanu în articolul Reorganizarea revistei „Luceafărul”, publicația își propune să vizeze și problemele politice și „să fie o oglindă a tuturor frământărilor vieții românești [...] prin prisma judecății ardelene, care își are caracterul ei specific”. De la numărul 31/1912 se renunță la problematica politică, profilul urmând a fi acela de „revistă de familie artistică-literară, care va îmbrățișa mișcarea culturală de la noi și din străinătate”. Rubrici mai importante: „Foi răzlețe
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
tradițiile autohtone. S.D. se anunță de la început ca o publicație combativă, menită să impună în mișcarea culturală o concepție bine închegată despre căile pe care trebuie să le urmeze literatura și limba literară. În polemică directă sau aluzivă cu filologii ardeleni latinizanți și cu I. Heliade-Rădulescu, gazeta a respins, în articolul-program și în câteva intervenții ulterioare, „direcția falsă” a teoriilor lingvistice care ignorau evoluția firească a limbii române. Ca și în programul „Daciei literare”, se proclamă necesitatea criticii, exercitată în numele publicului
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
În același timp S.D. a menținut atenția asupra mișcării literare prin câteva rubrici („Științi și arte”, „Literatură”, „Bibliografie”) și prin câteva articole și recenzii, între colaboratori aflându-se C. A. Rosetti și Alecu Russo, acesta din urmă polemizând cu latinizanții ardeleni. În sumar intră și câteva capitole din Schițări de literatură română de V. A. Urechia. De la 6 mai până la 24 octombrie 1882, din inițiativa lui Kogălniceanu, Gr. H. Grandea a scos o nouă serie a jurnalului, care, de la numărul 46
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
Turnul Babel, îngr. și pref. Irina Petraș, Pitești, 2000; Balade și alte poeme - Ballads and Other Poems, ed. bilingvă, tr. Cristina Tătaru, pref. Petru Poantă, Pitești, 2001; Doti, îngr. și pref. Petru Poantă, Pitești, 2001. Repere bibliografice: George Popa, Literatura ardeleană de azi, „Lanuri”, 1939, 4; [Radu Stanca], „Renașterea”, 1940, 131; Ion Negoițescu, Curente noi în poezia din Ardeal, VRA, 1943, 706; Ștefan Aug. Doinaș, Sublinieri, TIA, 1943, 10; Cornel Regman, Radu Stanca, LCF, 1965, 23; Ion Negoițescu, Poezia lui Radu
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
i-a fost donat de către Primăria capitalei un teren pentru ridicarea unei Case a Artiștilor, dar destinația lui a fost, se pare, schimbată. Tot în anii 1903-1904 presa face cunoscute alte inițiative de întemeiere a unei asociații scriitoricești, una aparținând ardelenilor Ilarie Chendi și St. O. Iosif. Un pas mai departe s-a făcut peste patru ani, când câțiva poeți și prozatori, în frunte cu Cincinat Pavelescu, au înființat o asociație căreia i-au dat numele Societatea Scriitorilor Români. Adunarea de
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
S.n.-O.S. încearcă să răspundă intereselor acestora cu știri din țară și din lume, informații utile, lecții de limba engleză, catalogul cărților disponibile la Biblioteca Română, literatură. „Rubrica mea”, susținută de redactorul-șef, conține mici proze cu și despre ardeleni. Alte rubrici permanente: „Știri din Ungaria”, „Ellis Island”, „Munca și muncitorii”, „Ocolul Americii”, „Mica publicitate”. În timpul războiului paginile abundă în informații referitoare la front și problemele românești în conjunctura conflagrației, iar în 1917 se publică Lista scrisorilor din patria veche
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
periodicelor la care lucrează, sunt adunate în volumul Alte vremuri, apărut în 1913. Autorul lor rămâne un țăran cu oarece știință de carte, care nu se aventurează să exploreze spații nefamiliare, așa încât proza are ca loc de desfășurare numai satul ardelean. Discursul narativ, fluent, se organizează în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
cu tărie în împlinirea visului Unirii, ca Ioan Lupaș sau Octavian Goga. Așternută pe hârtie la o distanță considerabilă în timp față de desfășurarea evenimentelor, evocarea se caracterizează printr-un ton obiectiv, lipsit de resentimente. Foarte respectat în cercurile patrioților români ardeleni, S. a adoptat în articolele sale un ton mobilizator, nepretențios, cu ecou în rândurile oamenilor de rând. SCRIERI: O ședință comunală, Brașov, 1907; Conferința națională, Sibiu, 1910; Alte vremuri, pref. O.C.T. [Octavian C.Tăslăuanu], Orăștie, 1913; Calvarul unui gazetar
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
pe care le transformă în fier vechi la periodice și edituri, mută reședința de județ etc. Militant în Frontul Salvării Naționale, fruntaș apoi al PNȚCD, apologet, când găsește cu cale, al fostului regim totalitar, Onacă poartă, nu fără succes, masca ardeleanului bonom, sfătos, curtenitor, lingușitor la nevoie, vorbăreț din calcul, scontând pe efectele unei limbuții colorate de pronunție regională, de ziceri mucalite și înjurături pitorești - mască sub a cărei acoperire își face drum spre orice țintă urmărită. Personajul din romanul anterior
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
Ardealului pot fi prezumate ca expresii ale unei orientări de dreapta. Militantismul protransilvan al lui Beniuc nu ar putea avea o altă explicație mai plauzibilă. În vara tragică a anului 1940, Beniuc venea la București însoțit de cîțiva alți tineri ardeleni, spre a dobîndi, din partea marilor personalități ale capitalei, semnarea unui manifest prin care se cerea să nu cedăm Ardealul, chiar dacă riscul îl reprezenta un conflict cu cel de-al treilea Reich. După un refuz din partea lui Iorga (așa cum, într-un
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Jebeleanu, Preda au evitat să iscălească manifestul Goma), junii patrioți se adresează lui Camil Petrescu. Acesta are o atitudine defetistă, consunînd cu cele relatate în Jurnalul lui Mihail Sebastian: "Camil Petrescu ne-a spus următorul lucru: "Măi băieți, voi sînteți ardeleni, și, ca toți ardelenii, proști politicieni".(...) A spus: Pentru că nu înțelegeți realitățile. Vreți să fie implicată țara noastră într-un război, or, războiul este de-acum cîștigat de către Hitler". Zic: "De unde? Păi, nu l-a terminat nici pe departe. Abia
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
aromâni care, acolo sau la Budapesta, iau contact cu ideile naționale care se vehiculau în mediile culturale maghiare și românești. Dacă unii cărturari unguri voiau o �maghiarizare" (prin �des-germanizare") a culturii lor, tot astfel tinerii intelectuali români, �uniați", ai Școalei Ardelene de la Blaj, vedeau în Unirea cu Roma o confirmare a originilor latine, o latinizare (prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
vedeau în Unirea cu Roma o confirmare a originilor latine, o latinizare (prin �de-slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]