4,412 matches
-
1967). În sfârșit, Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit fizionomia actuală prin Constituția Apostolică Pastor Bonus din 28 iunie 1988). La 1 decembrie 1990 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Secretar de Stat pe arhiepiscopul Angelo Sodano, confirmat în rolul său „donec aliter provideatur” (până la alte prevederi) și de papa Benedict al XVI-lea.
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
și dogmatică, apoi în anul 1946 a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, locțiitor al nunțiului apostolic în România. A fost arestat de către Securitate la 10 martie 1951. Alături de episcopul Augustin Pacha, de episcopul Joseph Schubert și de alți membri ai Capitului Catedralei , într-un proces înscenat a
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
capelan/preot-ajutor, iar apoi a ținut slujbe în Biserica romano-catolică din Iosefin. După Revoluția din decembrie 1989, era prea bătrân pentru a-și asuma răspunderea episcopală. La 14 martie 1990, totuși, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop titular de Ressiana, iar la 1 august 1990 nou numitul Capitul al Catedralei l-a ales ca Preposit mare. Arhiepiscopul Dr. Adalbert Boroș a participat la consacrarea ca episcop a PS Sebastian Kräuter -Episcop romano-catolic de Timișoara (28 aprilie 1990
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
pentru a-și asuma răspunderea episcopală. La 14 martie 1990, totuși, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop titular de Ressiana, iar la 1 august 1990 nou numitul Capitul al Catedralei l-a ales ca Preposit mare. Arhiepiscopul Dr. Adalbert Boroș a participat la consacrarea ca episcop a PS Sebastian Kräuter -Episcop romano-catolic de Timișoara (28 aprilie 1990). Pe data de 14 noiembrie 1991, arhiepiscopul titular romano-catolic Adalbert Boroș din Timișoara adresează Secretariatului de Stat pentru Culte un
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
august 1990 nou numitul Capitul al Catedralei l-a ales ca Preposit mare. Arhiepiscopul Dr. Adalbert Boroș a participat la consacrarea ca episcop a PS Sebastian Kräuter -Episcop romano-catolic de Timișoara (28 aprilie 1990). Pe data de 14 noiembrie 1991, arhiepiscopul titular romano-catolic Adalbert Boroș din Timișoara adresează Secretariatului de Stat pentru Culte un memoriu în care cere anularea sentinței pronunțate în anul 1951 de Tribunalul Militar din București împotriva lotului Pacha. În februarie 1992, procurorul general al României, Vasile Manea
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
din Timișoara adresează Secretariatului de Stat pentru Culte un memoriu în care cere anularea sentinței pronunțate în anul 1951 de Tribunalul Militar din București împotriva lotului Pacha. În februarie 1992, procurorul general al României, Vasile Manea Drăgulin, dă curs cererii arhiepiscopului și deschide recursul în anulare în vederea judecării cauzei. După o adevărata sarabandă de amânări din cauza neprezentării în fața instanței a celor 10 condamnați în 1951, se cere Ministerului de Interne (Direcția evidența populației) să constate unde domiciliază cei citați. Din răspunsul
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
figurează în evidența poliției. Trec încă doi ani până la pronunțarea recursului în anulare, în martie 1997, eveniment, practic, neînregistrat de către mass-media din România. În cursul zilei de 6 iunie 2003, după o grea și lungă suferință, a trecut la Domnul Arhiepiscopul Adalbert Boroș, la vârsta de 95 de ani, după 70 de ani de preoție, 55 de ani de episcopat și 13 ani de arhiepiscopat. A fost înmormântat la 11 iunie 2003 în cripta Domului romano-catolic din Piața Unirii, unde a
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
unui capelan. Întreaga lui viață era marcată de echilibru interior și mărturisire creștină. Pentru fiecare vizită sau mână de ajutor a avut întotdeauna cuvinte de mulțumire. Doar istoricii de artă știu că printre marile merite ale celui care a fost arhiepiscop dr. Adalbert Boroș, se numără și faptul că a salvat de la distrugere 8 vitralii superbe, veritabile capodopere ale artei 1900. Lucrările sunt menționate în majoritatea monografiilor și albumelor dedicate artei Secession din Banat și Ungaria, cu precizarea că remarcabilele opere
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
centrele de instrucție catehetică din București. Tot la București, a fondat centre de asistență socială pentru săraci, precum și revista „Buletinul Parohial”. A fost consacrat în Catedrala „Sf. Iosif” din București, în calitate de episcop titular de "Ceramussa", la 26 iunie 1950, de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, pro-nunțiu apostolic în România. În mai 1950 guvernul comunist îi fixase arhiepiscopului Alexandru Cisar de București domiciliul obligatoriu la "Mănăstirea franciscană din Orăștie". Pentru foarte puțin timp, la conducerea Arhiepiscopiei de București a urmat ca
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
precum și revista „Buletinul Parohial”. A fost consacrat în Catedrala „Sf. Iosif” din București, în calitate de episcop titular de "Ceramussa", la 26 iunie 1950, de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, pro-nunțiu apostolic în România. În mai 1950 guvernul comunist îi fixase arhiepiscopului Alexandru Cisar de București domiciliul obligatoriu la "Mănăstirea franciscană din Orăștie". Pentru foarte puțin timp, la conducerea Arhiepiscopiei de București a urmat ca administrator apostolic monseniorul Iosif Schubert, episcop consacrat clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif”, care a fost arestat ulterior
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
(din botez "Dikran Mardichian" sau Mardigian) (n. 24 mai 1930, Beirut, Liban - d. 11 mai 2010, Sofia, Bulgaria) a fost un teolog și arhiepiscop armean, care a îndeplinit funcția de conducător (Arcinort) al Bisericii Armene Gregoriene din România (1960-2010). s-a născut la 24 mai 1930 în orașul Beirut din Liban, în familia lui Hagop și Arșaluis Mardichian, primind la botez numele de Dikran
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
comunității armenești, printre care Casa de Cultură Armeană, clădirile episcopiei și ale școlii, fuseseră naționalizate. La 29 noiembrie 1964, PS Dirair este hirotonit ca Episcop de către catolicosul Vazken I. Apoi, la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Pe tot parcursul
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
la 28 februarie 1980, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Pe tot parcursul păstoririi sale, episcopul Dirair Mardichian a militat pentru păstrarea identității etnice și religioase a armenilor din România sau Bulgaria. Nu numai aici, în București, școala, biblioteca și biserica sunt în
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
la Catedrala Armeană "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din București. Slujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
din București. Slujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii Armenia: Hamlet Gasparian
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Episcop Vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942. Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul liturghiei armene și anume:
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik Zohrabian, cel care a condus Biserica Armeană din România între anii 1920-1942. Arhiepiscopul Dirayr Mardichian este autorul unor articole despre comunitatea armeană din România și despre specificul liturghiei armene și anume:
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la Suceava, unde a fost de față la suferințele conaționalilor săi, relatîndu-le apoi într-o formă literară. Poemul său are o valoare nu propriu-zis artistică, ci mai curînd una
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
centre din Basarabia populate de armeni au fost Cetatea Albă și Chilia, de unde, însă, în urma prigoanelor otomane din 1789, armenii s-au strămutat în Tighina, apoi în Dubăsari și în cele din urmă în Grigoriopol, oraș fondat în 1792 de arhiepiscopul armenilor din Rusia, Iosif Argutian, care îi păstorea și pe armenii din Moldova. Succesorul acestuia în fruntea eparhiei din Basarabia a fost arhiepiscopul Grigor Zakarian al armenilor din Moldo-Valahia, care însă, după Pacea de la București (1812), a fost nevoit să
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în Tighina, apoi în Dubăsari și în cele din urmă în Grigoriopol, oraș fondat în 1792 de arhiepiscopul armenilor din Rusia, Iosif Argutian, care îi păstorea și pe armenii din Moldova. Succesorul acestuia în fruntea eparhiei din Basarabia a fost arhiepiscopul Grigor Zakarian al armenilor din Moldo-Valahia, care însă, după Pacea de la București (1812), a fost nevoit să se mute la Chișinău, iar titlul i-a fost limitat la cel de arhiepiscop al armenilor din Basarabia, deși armenii din Moldo-Valahia au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Succesorul acestuia în fruntea eparhiei din Basarabia a fost arhiepiscopul Grigor Zakarian al armenilor din Moldo-Valahia, care însă, după Pacea de la București (1812), a fost nevoit să se mute la Chișinău, iar titlul i-a fost limitat la cel de arhiepiscop al armenilor din Basarabia, deși armenii din Moldo-Valahia au continuat să-i fie subordonați. Eparhia armeană din Basarabia a fost întemeiată pe baza „Ogrăzii armenești“, un teritoriu în Chișinău, pe o suprafață de circa 25.000 stînjeni, atribuit de guvernatorul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ca educator" (1944), "Liturghia armeană" și "Despre Patria noastră" (ambele în 1945). Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
București, a fost propus de către Consiliul Eparhial să fie pregătit pentru preluarea postul vacant de șef al Eparhiei Armene din România. Fiind în plin război, părintele Iknadios Kilimlian a propus ca profesorul Balgian să fie hirotonit la Atena unde păstorea arhiepiscopul Garabed Mazlimian, pe care îl cunoștea din anii când acesta era Arhimandrit misionar la bisericile armene din Nicomidia și Bursa. La îndoiala exprimată de către arhiepiscopul Mazlimian cu privire la lipsa de pregătire teologică a lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru el
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
părintele Iknadios Kilimlian a propus ca profesorul Balgian să fie hirotonit la Atena unde păstorea arhiepiscopul Garabed Mazlimian, pe care îl cunoștea din anii când acesta era Arhimandrit misionar la bisericile armene din Nicomidia și Bursa. La îndoiala exprimată de către arhiepiscopul Mazlimian cu privire la lipsa de pregătire teologică a lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru el, asigurându-l pe arhiepiscop că la întoarcerea la București, Levon Balgian va urma Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
care îl cunoștea din anii când acesta era Arhimandrit misionar la bisericile armene din Nicomidia și Bursa. La îndoiala exprimată de către arhiepiscopul Mazlimian cu privire la lipsa de pregătire teologică a lui Levon Balgian, părintele Kilimlian girează pentru el, asigurându-l pe arhiepiscop că la întoarcerea la București, Levon Balgian va urma Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios Kilimlian pleacă la Atena. Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]