17,527 matches
-
mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi trebuit să fie. Regii care au schițat planurile pentru Versailles i‑au direcționat pe arhitecți să clădească și magnificele spații publice ale capitalei. Acestea constituiau acum decorul natural al lui Ravelstein. El apărea ca un magnat În noua ordine a lucrurilor, purtându‑și cărțile de credit și cecurile, gata să zvârle cu dolari - și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doctoranzii. Pe vremuri, În țara noastră exista Încă o considerabilă comunitate literară, iar medicina și dreptul erau socotite „profesiuni erudite”, dar În ziua de azi nu mai poți conta pe medici, avocați, oameni de afaceri, ziariști politicieni, prezentatori de televiziune, arhitecți sau negustori capabili să discute romanele lui Stendhal sau poemele lui Thomas Hardy. Foarte rar dai peste un cititor al lui Proust sau peste un zănatic care să fi memorat pagini Întregi din Finnegans Wake. Și eu, când sunt Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dacă te‑ai opri la roșu, ar putea fi sfârșitul tău.” Nu trebuie să te lași Înghițit de istoria vremurilor tale, spunea adeseori Ravelstein. În acest sens, Îl cita pe Schiller: „Trăiește o dată cu secolul tău, dar nu fi creația lui”. Arhitectul care plasase aici o arcadă maură ornamentală, cu un joc de apă și de plante acvatice, avusese aceeași idee: „Trăiește În acest oraș. Dar ferește‑te să‑i aparții”. Rosamund, care ședea alături de mine pe bordura bazinului de piatră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cuvintele acelea, dacă au fost rostite de tiran, par să-i dea dreptate sculptorului. Iar el, artistul, era într-adevăr inteligent și talentat, sau numai gelos? Căci povestea spune că de la bun început între cei doi, mărețul crai și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
între cei doi, mărețul crai și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate și inginerii care de care mai uluitoare, atunci regele poruncea altele și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o duceau bine, iar femeile cheltuiau averile soților cumpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
glas blând. Aceasta este faza în care mă aflu acum. E timpul potrivit pentru meditație și pentru răspunsuri. Întreabă-mă ce dorești. — Vă simțiți vinovat de uciderea a șase milioane de evrei? l-am întrebat. — Categoric nu, mi-a răspuns arhitectul Auschwitz-ului, cel ce a introdus în crematorii benzi transportoare, cel mai mare consumator din lume de gaz numit Cyklon - B. Necunoscând bine omul, am încercat la adresa lui o satiră colegială - cel puțin mie mi s-a părut a fi colegială. — Erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cred că toți am fost dezamăgiți, am zis eu. Nu mi-a răspuns la această timidă încercare de apropiere frățească. Pe el nu-l interesa decât propria-i persoană. — Puteam să mă fac doctor, puteam să mă fac avocat, scriitor, arhitect, inginer, ziarist, mi-a spus el. Nu exista ceva ce nu m-aș fi putut face. Dar m-am căsătorit, a continuat el, și nevastă-mea a început să toarne imediat copii și eu am deschis cu un amic un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe la părintele stavrofor Ioachim, de la „Sfinții Constantin și Elena“. Îi telefonase părintele Ioachim să vină să-l pună în legătură cu o cucoană din parohia sa. Vroia aceea să vândă niște pământ, via și hectarele dinspre pădure ale răposatului Lazarovici, bătrânul, tatăl arhitectului Stelian. Le revendicaseră fetele bătrânului, că arhitectul murise. Primiseră ceva din moștenirea aceea și acum se apucaseră să vândă. Vindea și Valentina, nevasta arhitectului. Părintele Ioachim nu era acasă. Plecase de dimineață la casa ce și-o făcea chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și Elena“. Îi telefonase părintele Ioachim să vină să-l pună în legătură cu o cucoană din parohia sa. Vroia aceea să vândă niște pământ, via și hectarele dinspre pădure ale răposatului Lazarovici, bătrânul, tatăl arhitectului Stelian. Le revendicaseră fetele bătrânului, că arhitectul murise. Primiseră ceva din moștenirea aceea și acum se apucaseră să vândă. Vindea și Valentina, nevasta arhitectului. Părintele Ioachim nu era acasă. Plecase de dimineață la casa ce și-o făcea chiar lângă fosta pușcărie, în mahalaua Clonarilor, tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vroia aceea să vândă niște pământ, via și hectarele dinspre pădure ale răposatului Lazarovici, bătrânul, tatăl arhitectului Stelian. Le revendicaseră fetele bătrânului, că arhitectul murise. Primiseră ceva din moștenirea aceea și acum se apucaseră să vândă. Vindea și Valentina, nevasta arhitectului. Părintele Ioachim nu era acasă. Plecase de dimineață la casa ce și-o făcea chiar lângă fosta pușcărie, în mahalaua Clonarilor, tocmai în capătul celălalt al orașului. Fusese cândva o pușcărie nouă, modernă, etalon pentru închisorile Județene. Se inaugurase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care se formase de jos din stradă. Și laboratorul era la etajul doi. Nu avuseseră reactivi de mai bine de trei luni, se făcuseră niște noi modificări cu gratuitățile și lumea tot așteptase să dea drumul la analize. Stelică Lazarovici, arhitectul, fostul adjunct de la relațiile din Minister, se programase odată cu el, pe 7 octombrie. N-a mai putut aștepta. N-a prins nici Anul Nou. Cel puțin o terminase acasă. În zece zile, Stelică se rezolvase. Despărțirea ultimă, în cadru intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atelierul, în alți ani, și Măzureascăi, tapiserista. Făcuse femeia, nu-i vorbă, rost de o hală de la fosta cooperativă „Firul Roșu“, dar s-a dovedit prea mare pentru posibilitățile ei financiare și i-a vândut-o lui Lazarovoci, ceramistul, fratele arhitectului. Avusese buna inspirație să-și cumpere atelierul chiar cu mai bine de un an înainte de evenimente. Mai apoi, mai mult ca sigur că n-ar mai fi putut. Apăruseră alții, venise și străinătatea, alte oferte, valută, consacrare internațională. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sub atingerea pârâiașelor prelinse de-a lungul trupului ei. Un lujer bucuros în răsfățul atingerii sale de lumină, trezit abia atunci la viață și molcom, nedumerit, șovăitor descoperind frumusețile Lumii. Se privi în oglinda mare cât peretele. Un capriciu al arhitectului, din anii când începuseră să câștige mai bine și își reamenajaseră apartamentul. Trecuse Stelian în vremea aceea la minister iar ea, cam tot pe atunci, se transferase de la uzină în centrală și primise relația cu arabii. Se studie îndelung, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care până în ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tricoloră și primea cele cinci milioane pentru cuvenitul acatist. Sora lui Calinic, Diomida, mama generalului, era fetiță în 1907 și studia, în particular, artele frumoase și broderia la Academia de Dexterități Casnice a maestrului Alfred Lazarovici, tătăl inginerului și al arhitectului. Sfârșitul neașteptat al lui Lavrentie a tulburat-o atât de mult încât a fugit de-acasă și s-a dus să se călugărească la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Primise numele de Tecla când a fost tunsă întru monahism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că semăn ba cu maică-mea, ba cu taică-meu, și de-a lungul anilor acest lucru a constituit un subiect de râcă subliminală între părinți, care doreau, fiecare, ca odrasla să-i calce pe urme: tata să mă facă arhitect, mama să mă vadă top model. Într-adevăr, am o mamă frumoasă, care și-a făcut o carieră destul de bună pozând pentru reviste precum ELLE, Turner și Voilà, și care înțelege această industrie a imaginii ca pe un domeniu fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe stânga era a sufrageriei; acolo m-a condus Hazel. Față-n față cu sufrageria era o bucătărie minusculă, aproape chicinetă. Motivul pentru care arhitectul nu așezase holul pe o latură a apartamentului, astfel încât să nu despartă sufrageria de bucătărie, era un mister; puse laolaltă, cele două încăperi ar fi dat un spațiu de dimensiuni agreabile. Hazel nu mi-a oferit ceai sau altceva; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în genul casei Teletubbies 1? a zâmbit Hugo. Jake părea enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care se dovedea greu de vândut datorită prețului colosal cerut de posesor. Acesta era un arhitect pe nume Tarquin, care era cel mai flamboaiant homosexual pe care Hugo îl văzuse vreodată. Motivul mutării era, se pare, faptul că Tarquin se despărțise recent de iubitul lui de cursă lungă și nu mai voia să stea, așa cum spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Așa că m-am cufundat în muncă. Nu mi-am dat voie să mă gândesc la nimic altceva. Am devenit complet obsedat de toată chestia cu reciclările... Dar cine e Tarquin? a întrebat Alice. Unde l-ai cunoscut? —Tarquin e un arhitect. A venit la un seminar La Gunoi! unde se vorbea despre case ecologice. Jake și-a îngăduit un zâmbet fugar. —A fost foarte interesat de posibilitățile construirii de case subterane, cu acoperiș din iarbă. Sau, cel puțin, așa mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintr-un priorista ce a aparținut lui Matteo Segaloni în 1630 / 130 Documentul VIII Plăti către pictorul Filippo Dolciati din registrul opera de la Madonna de' Ricci, ținut de Giovanni Landi / 132 Documentul IX Decizia opera de a-l angaja pe arhitectul Baccio d' Agnolo să contruiască un nou oratoriu pentru Madonna de' Ricci / 134 Documentul X Un pasaj din Ferdinando Leopoldo Del Migliore, Firenze città nobilissima illustrata / 137 Documentul XI Testamentul tatălui lui Antonio Rinaldeschi, Giovanni, datat 5 decembrie 1499 / 142
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în Citerna; aceasta a fost expusă în mănăstirea de observanța franciscana, S. Francesco al Monte alle Croci (acum numit S. Salvatore al Monte), situată deasupra orașului în aproprierea foarte vechii biserici Sân Miniato.129 De la 1498 până la începutul anilor 1500, arhitectul Cronaca a dirijat un program masiv de construcție la mănăstirea franciscana, care, conform lui Lorenzo Polizzotto, a funcționat că un "cartier general al recentei campanii victorioase împotriva lui Savonarola"130. Rinaldeschi a fost arestat în grădina acestei mănăstiri [Figură 4
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fondul succesului continuu al noii devoțiuni, s-a decis în 1507 să se construiască o și mai splendida clădire pentru a găzdui mai bine cultul în creștere. Conform documentelor notariale datate 2 septembrie 1507, operai au încredințat această sarcină proeminentului arhitect Baccio d'Agnolo pe baza unui model de lemn pe care il ceruseră în prealabil 162. Angajarea lui Baccio pentru oratoriul Madonnei de' Ricci nu a fost știuta de istoricii arhitecturii, dar a fost cu siguranta una prestigioasa, din moment ce acesta
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
siguranta una prestigioasa, din moment ce acesta era atunci la apogeul carierei. Din 1499 Baccio fusese șeful oficiului de lucrări pentru Palatul Signoriei, unde, printre altele, a proiectat un apartament privat pentru Piero Soderini. În 1506, el era unul dintre cei patru arhitecți numiți să dirijeze lucrările la Catedrala și să proiecteze încă neterminata galerie care să unească tamburul Catedralei de cupola lui Brunelleschi 163. Condițiile în care opera de la S. Maria degli Alberighi l-a angajat pe Baccio prevedeau că el va
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]