KorAP: Find »[drukola/base=ascuțit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...256 >

6,399 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se uitau la Takamori și la Tomoe și rânjeau. Hai, lăsați-ne în pace! zise Takamori aspru. Ce v-am făcut? Ōkuma prinse iar curaj și îi rugă, cu vocea lui ascuțită, să nu recurgă la violență. — Zău ca da. Nu fiți răi! În clipa aceea, au apărut ca din pământ doi inși pe care nu-i observase nimeni până atunci și care s-au postat la dreapta și la stânga lui Takamori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
îndărăt doi-trei pași, s-a împiedicat de sacii de ciment și a căzut. Deși Endō nu-și scosese încă arma, Kanai, fără să încerce nici măcar să se ridice, și-a astupat fața cu mâna dreaptă și a scos un țipăt ascuțit. — De mult te caut eu pe tine, Kanai! N-am fost eu! N-am fost eu! — Mai ai tupeul să negi? N-am fost eu. Kobayashi a fost vinovatul. — N-ai decât să pleci după frate-meu acum! — Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
a apucat de picioare și nu i-a dat drumul nici când acesta l-a lovit cu cazmaua peste piept și brațe. Când Endō a reușit iar să se ridice, hainele îi erau rupte de parcă fuseseră tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu muchia ascuțită a cazmalei. Endō intra tot mai mult în apă. Pantalonii îi erau sfâșiați la genunchi și îi curgea sânge. Acesta se dizolva în apă precum cerneala neagră într-un lichid transparent. Strategia lui Endō era clară. Pământul de pe mal era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

i-ar fi putut găsi vreo vină, avînd În vedere că Emma, care era doar cu un an mai tînără decît mine, părea desprinsă direct din paginile unei reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din creștet pînă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine, dacă n-ai purta cizme atît de ascuțite, chicoti Dan. Și acum mai țin minte cînd m-ai lovit În testicule cu pantofii ăia cu toc cui. Emma scutură din cap și se uită la mine. — Îți vine să crezi? Nu avea decît paisprezece ani atunci, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
al firului. — Ei bine? ciripi ea fericită, În vreme ce mă uitam bănuitoare la Dan. — Ei bine? am Întrebat la rîndul meu. — Ei bine, familia mea s-a mai Îmbogățit cu o fiică? — Da, Linda, am zîmbit. Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi ură el cu căldură. Ce veste minunată, știu că voi doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
eu, nefiind prea sigură că mai pot păstra secretul mult timp. — De Îndată ce ai ieșit din biserică. Nu cumva vrei să-mi spui ceva? Fran mă privește cu ochii Îngustați, iar eu ezit, cît pe ce să neg, cînd deodată țipă ascuțit și-și aruncă brațele În jurul gîtului meu. — Știam eu! Știam eu! exclamă ea, Îmbrătișîndu-mă. Acum e prea tîrziu. — Șșș, o trag eu de mînecă, Încîntată că, În sfîrșit, pot să-i Împărtășesc cuiva bucuria mea. Nu au trecut decît cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
destul de clar? Anume, că Dan și cu mine aveam s-o sunăm și că apoi puteau veni la spital? Deci, cum mama dracului de-mi văzuse copilul? — Cum mama dracului de mi-au văzut copilul? izbucnesc eu cu o voce ascuțită, abia controlîndu-mi o criză de isterie. Abia de l-am văzut eu. Dan Începuse să clatine din cap. — O, Doamne, Îmi pare foarte rău, Ellie. Nu știu ce să zic, dar Îți jur că habar n-aveam că erau aici. — Cum adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe care le-am văzut vreodată? Îi aruncă o privire nevestei lui, care Îi răspunde printr-un ghiont ascuțit. — Deși, iar aici nu sînt părtinitor, trebuie să precizez că soția mea e cea mai frumoasă dintre toate. — Știam eu că există un motiv pentru care m-am măritat cu tine, Îi spune ea și se Întinde să-i dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lui. Nu sînt purtată pe valurile pasiunii așa cum Îmi inaginasem, ci sînt curioasă. Vreau să știu cum e să ating acest trup necunoscut care e strîns lipit de al meu, aici, În bucătăria casei mele. Omoplații lui Charlie sînt mai ascuțiți decît ai lui Dan, talia lui e mai lată și are o pernuță confortabilă de carne pe care nu o observasem Înainte. Ne mișcăm fără o vorbă spre camera de zi, unde ne Întindem pe canapea, explorîndu-ne unul celuilalt liniile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

simțeam nevoia de muzică... Așadar, cum te-ai așteptat să fiu? ― Nu știu dacă e bine să fiu sincer până la capăt. ― Te asigur că nu mă mai atinge chiar nimic în clipa de față. Spune. ― Umblă vorba că limba ta ascuțită ți-a adus mulți dușmani și că n-ai suportat nici să fii ignorat, nici să fii contrazis. Mintea ta având ― cel puțin așa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
trist, pe care-l crezusem un geamăt al vântului. Nu cântau decât aceleași cuvinte, repetate ca o obsesie, într-un fel chinuit și monoton: "Pămîntul nu se învîrtește, Pământul nu se învîrtește"... Apoi au tăcut. "Gata, Galilei, am auzit vocea ascuțită a inchizitorului, acum zidul a fost închis. De-acum nu te va mai tulbura nimeni în deșertul tău"... ― Am avut dreptate, deci, scopul Inchiziției nu era neapărat acela de a te omorî, ci să rămâi singur... XXIII ― Pe același inchizitor

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-i plăceau, se pare, cel puțin așa pretind gurile rele, poate chiar mai mult decât filosofia. Se lăuda că prin patul lui trecuseră mai multe femei decât prin patul lui Solomon, căruia Biblia îi atribuie vreo mie. Avea o limbă ascuțită, cu care a supărat multă lume. ― Nici tu, Galilei, n-ai fost mai prejos. ― În schimb, el se credea investit cu o misiune supranaturală. Vroia să schimbe lumea și să-i reformeze pe oameni. Eu n-am avut niciodată asemenea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

cu șireturile desfăcute atârnându-i de-o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile îi erau mici, cu degete scurte, părându-mi-se nepotrivite cu fața lungă, bărbia ascuțită, nasul mare coroiat, cu vârful strâmb, și avea o gură mare și parcă lipsită de buze. Ochii cufundați în orbite dedesubtul unei frunți neobișnuit de proeminente mă studiau. - Numele meu este Andras. Tu nu ești doar un simplu magistru, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de asta eram sigur. Am început să bat cu pumnii în ușă, strigând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
grijă. Am încercat să-l liniștesc și să-l fac să mă lămurească mai bine, dar n-am avut parte decât de aceasta: - Am văzut o ploaie de sânge și flăcări căzând din cer peste Cividale, străini înălțând un stâlp ascuțit și necurat, și știu că se va întâmpla curând. Am pierdut mare parte din darurile pe care le primisem la Alexandria și, oricât m-aș învârti în joc și oricât ar cânta cele două coruri, nu capăt mai mult de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cuvintele Mea culpa. Puțin mai departe se afla un sat distrus de flăcări. De departe, Cividale părea neatins, dar, pe măsură ce ne apropiam, ruinele deveneau tot mai fățișe. Eșafoade la tot pasul: cel puțin o sută de leșuri înfipte în țăruși ascuțiți ce le ieșeau prin maxilarul inferior, iar pe fiecare fusese pus înscrisul Mea culpa. Am oprit un țăran mai în vârstă, care mergea cu capul în jos, și l-am întrebat, arătând spre furci: - Ce s-a întâmplat? M-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
gârbov, plin de pete negricioase pe piele. Însă nu și ochii. Semănau cu cei ai unui băietan, ceea ce-l făcea și mai monstruos, de parcă o altă ființă ar fi locuit înlăuntrul său. - Tu ești Stiliano? Glasul îi suna ciudat. Tonuri ascuțite și joase se amestecau în unul și același cuvânt. - Eu sunt, și am venit în numele regelui longobarzilor. Isacco Platone s-a scărpinat pe obraz cu unghiile lui lungi pictate, măsurându-mă din cap până-n picioare. După care a zis: - Mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

ți-a fost milă de mine. Și apoi, ca să scot răul din tine, te voi despica folosind cuțitul de vânătoare pe care mi-l cereai ca să-l folosești tu Însăți pentru a curăța fructele copiilor la picnic. Voi folosi lama ascuțită drop-point dotată cu un jupuitor În formă de cârlig gut-hook. Sau fierăstrăul cu dinți ascuțiți, bun la tăierea lemnului verde, dar și al tăierea oaselor. Sau cea de-a treia lamă de la Beretta fieldlight, rotunjită, cu vârf concav și cârlig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
despica folosind cuțitul de vânătoare pe care mi-l cereai ca să-l folosești tu Însăți pentru a curăța fructele copiilor la picnic. Voi folosi lama ascuțită drop-point dotată cu un jupuitor În formă de cârlig gut-hook. Sau fierăstrăul cu dinți ascuțiți, bun la tăierea lemnului verde, dar și al tăierea oaselor. Sau cea de-a treia lamă de la Beretta fieldlight, rotunjită, cu vârf concav și cârlig ascuțit, pentru jupuirea prăzii. Te voi deschide ca să te eliberez de dorința ce-ți umilește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
drop-point dotată cu un jupuitor În formă de cârlig gut-hook. Sau fierăstrăul cu dinți ascuțiți, bun la tăierea lemnului verde, dar și al tăierea oaselor. Sau cea de-a treia lamă de la Beretta fieldlight, rotunjită, cu vârf concav și cârlig ascuțit, pentru jupuirea prăzii. Te voi deschide ca să te eliberez de dorința ce-ți umilește carnea și apoi voi lua Springfield Armory și voi trage glonțul care este pe țeavă, și-mi voi zdrobi inima și vom avea pace, și vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]