4,476 matches
-
oprim în Orlèans, oraș cu o istorie fascinantă. Celticul Genabum, incendiat de romanii lui Caesar (52 î.Hr.), a fost reconstruit de împăratul Aurelian și botezat Aurelianum. Capitala statului franc, reședința preferată a regilor francezi, a intrat în mentalul colectiv în legătură cu asediul orașului Orlèans de armata engleză (1428-1429), în cadrul Războiului de 100 de ani și eliberarea sa cu ajutorul trupelor conduse de eroina Jeanne d’Arc, cunoscută sub numele de Fecioara din Orlèans. Orașul a fost cartierul general al hughenoților în timpul războaielor religioase
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
divizat Ucraina, partea sa estică, pierdută de Uniune, devenind teritoriu al Rusiei. Ioan al III-lea Sobieski, ducând războaie prelungite cu Imperiul Otoman, a revitalizat încă o dată forța militară a Uniunii, contribuind decisiv în 1683 la despresurarea Vienei dintr-un asediu turcesc. Din acel moment, declinul nu a mai fost oprit. Uniunea, supusă unor războaie aproape constante până în 1720, a suferit enorme pierderi demografice și pagube în economie și structura socială. Guvernul a devenit ineficient din cauza conflictelor interne pe scară largă
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
latini, scrierile filozofice și cosmografice ale lui Aristotel și comentariile la opera aristotelică de Alexandru din Afrodisia. Ulterior biblioteca a fost îmbogățită de numeroase lucrări istoriografice, calendare, almanahuri, precum și de cărți aduse de oștenii români care participaseră în 1683 la asediul Vienei. De-a lungul vieții Cantacuzino a colecționat manuscrisele cărturarlor care trecuseră pe la Mărgineni și periodice de limbă italiană. Biblioteca a fost destrămată după moartea stolnicului, ajungând parțial în posesia lui Nicolae Mavrocordat. Un catalog al bibliotecii consemnează în anul
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
ajuns la Aurelianum în iunie. Acest oraș fortificat păzea un punct important de trecere peste Loara. Potrivit lui Jordanes, regele alan Sangiban, al cărui teritoriu ca vasal includea și Aurelianum, a promis că va deschide porțile orașului ("Getica" 36.194f); acest asediu este confirmat de cronicile lui Gregoire din Tours ("Historia Francorum" 2.7), deși numele lui Sangiban nu este menționat. În ciuda promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
porțile orașului ("Getica" 36.194f); acest asediu este confirmat de cronicile lui Gregoire din Tours ("Historia Francorum" 2.7), deși numele lui Sangiban nu este menționat. În ciuda promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
și Beatrice de Piementel.Ducele care era poreclit și "ducele de fier" deja in tinerețe a luat parte la bătălia de la Pavia, unde a fost decorat pentru meritele lui. Fiind chemat la curtea împăratului Carol Quintul i-a parte la Asediul din Tunis (1535). Sub domnia lui Carol Quintul, a învins "uniunea șmalkadilor" și învinge armata protestantă (evanghelică) condusă de Johann Friedrich I (Sachsen), în bătălia de la Mühlberg. În 1552 este însărcinat cu conducerea campaniei militare de ocupare al Franței, care
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
Sub domnia lui Carol Quintul, a învins "uniunea șmalkadilor" și învinge armata protestantă (evanghelică) condusă de Johann Friedrich I (Sachsen), în bătălia de la Mühlberg. În 1552 este însărcinat cu conducerea campaniei militare de ocupare al Franței, care eșuează după un asediu fără succes a orașului Metz. În urma unor succese franceze în Piemont, este denumit "comandant general a armatei imperiale din Italia" cu puteri nelimitate. Primele atacuri ale lui rămân fără succes, fiind nevoit să se retragă în tabăra de iarnă. Carol
Fernando Álvarez de Toledo, Duce de Alba () [Corola-website/Science/304391_a_305720]
-
episcopului s-au apărat cu curaj și l-au ucis pe conducătorul atacatorilor, forțând maghiarii să se retragă. A doua zi, ungurii au lansat rezistența împotriva unui atac general. În timpul bătăliei a sosit și Berchtold de Risinesburg. La sfârșitul zilei, asediul a fost respins, iar ungurii s-au pregătit pentru lupta de a doua zi. Contele Dietpald a condus soldații în tabăra lui Otto în timpul nopții. Ordinea de marș al armatei germane a fost, după cum urmează: cele trei contingente bavareze, contingentul
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
la 6.000 de florini. În 1521 turcii cuceresc Belgradul. Orșova este pierdută în 1522. Acest context creează o situație dificilă pentru Cetatea Severinului. În lunile mai și iunie 1524, au loc mai multe atacuri otomane care eșuează. După un asediu sistematic, început la jumătatea lunii septembrie, turcii, conduși de Soliman Magnificul și de Ali Beg (un sârb convertit la islam), cuceresc și distrug parțial cetatea în luna octombrie. Cucerirea a fost posibilă și din cauza garnizoanei extrem de reduse care apăra cetatea
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Otto a mai dus, între 966-972, câteva campanii militare în Italia, însă fără succes. În 967, a dăruit ducatul de Spoleto lui Pandulf Cap de fier, prinț de Benevento și Capua, un aliat puternic. În anul următor, Otto a lăsat asediul orașului Bari în seama lui Pandulf, dar în lupta de la Bovino bizantinii l-au capturat pe principele aliat. În 972, împăratul bizantin Ioan I Tzimisces i-a recunoscut lui Otto titlul de împărat și a acceptat căsătoria fiului, prinț moștenitor
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
întâi produc lumină de lungime de undă mai mare prin fenomenul de fluorescență, ca mai apoi să o transforme la marginile plăcii. Deja și în Grecia antică se știa că energia luminii se poate utiliza, astfel se pare că la asediul Siracuzei în anul 212 înaintea erei noastre grecii au concentrat lumina solară cu oglinzi și au îndreptat-o către flota asediatoare a romanilor, incendiind-o. Tot grecii au fost și cei care au utilizat energia luminoasă în scop pașnic aprinzând
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
cultivat vinuri din pe noile sale teritorii; așa luând naștere faimosul vin alb de Tokaji. Semendria a fost reședința lui Branković și capitala Șerbiei între anii 1430 și 1439, când a fost cucerita de către Imperiul Otoman, după două luni de asediu. În 1444, conform tratatului de pace de la Szeged dintre Regatul Ungariei și Imperiul Otoman sultanul a înapoiat Sеmendria lui Đurađ Branković, aliatul lui Ioan de Hunedoara. La 22 august 1444, prințul sârb a redobândit în mod pașnic orașul evacuat de
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
a dezvoltat treptat. Pentru o lungă perioadă de timp a fost capitala Sanjak of Smederevo. În toamna anului 1476 o armată aliata maghiaro-sârbă a încercat redobândirea fortăreței de la otomani. Au construit o contra-fortăreață din lemn, dar după o lună de asediu sultanul Mahomed al II-lea a venit personal să îi alunge. După o luptă sângeroasă, ungurii au hotărât să se retragă. În 1494 Paul Chinezu a încercat să captureze Semendria de la otomani dar a rămas paralizat și a murit. În
Semendria () [Corola-website/Science/304480_a_305809]
-
Ciuma" (1946) și "Căderea" (1956), care propuneau două atitudini existențiale numite explicit și în eseuri: constatarea absurdului existenței, care dizolvă voința, și lupta, care anulează temporar lipsa de sens a vieții. Piesele de teatru "Caligula" (1938), "Neînțelegerea" (1944), " Starea de asediu" (1948) și "Cei drepți" (1949) formează dramturgia camusiană care reia în formă dramatizată idei din romanele și eseurile sale. Spre exemplu, cea de-a doua piesă prezintă o situație de un tragic absurd: o hangiță și mama sa ucid într-
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
a înlăturat Plectrude până în 717. A respins atacurile saxonilor și s-a instalat la conducerea a două provincii. În 721 l-a înscăunat pe Theuderic al IV-lea, ce a domnit formal. Carol purta supranumele de "Martel", probabil primit după asediul cetății Avignon ce a fost asociată cu cucerirea Ierihonului de către Iosua din Vechiul Testament ori după Bătălia de la Tours, alți istorici considerând că este un al doilea nume de botez în cinstea sfântului Martin sau lui Martin, fratele lui Pepin de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
după ce a cucerit câteva dintre orașele cedate anterior de către Pepin episcopului Romei. Chemat de Papa Adrian I, Carol a inițiat la sfârșitul anului 773 expediții în Italia, cucerind Verona și asediind Pavia, reședința regelui longobarzilor. În primăvară lui 774, când asediul era în curs, Carol a plecat la Roma, unde a fost primit cu onoruri, iar Papa a obținut confirmarea Donației lui Pepin. Întors la Pavia, Carol a cucerit cetatea după ce locuitorii eu s-au predat în urma izbucnirii foametei și epidemiilor
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
asupra comitatelor Angers, Tours, Blois și Orleans, a fost recunoscută de Carol cel Gros în 886. Odo nu era carolingian, dar era avantajat căci avea numeroși vasali, fiind omul de încredere al împăratului și se remarcase în apărarea Parisului în timpul asediilor normande, și în lupta de la Montfaucon din 888. Odo a fost ales rege de nobili și episcopi, obținând și sprijinul lui Arnulf, regele Franciei occidentale, căruia i-a devenit formal, vasal. După ce s-a străduit să lupte împotriva normanzilor, în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
data de 14 iunie 1775. Propus de către John Adams de Massachusetts, Washington este astfel numit General Maior și ales de către Congres pentru a fi Comandant Suprem. Washington preia comanda Armatei Continentale pe câmpul din Cambridge, Massachusetts în Iulie 1775, în timpul asediului Bostonului deja în desfășurare. Realizând că armata sa duce lipsă disperată de praf de pușcă, Washington caută alte surse. Sunt organizate raiduri asupra unor arsenale britanice, inclusiv unele în Caraibe și se încearcă producerea locală a prafului de pușcă. Către
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
înscrie la universitatea din Viena sub numele de "Johannes Aust", unde primește deja în anul 1522 gradul de""Baccalaureus"", iar în anul 1525 titlul de ""magister artium"", de data aceasta pe numele de "Johannes Holler Coronensis" (Kronstadt = Orașul Coroanei). În timpul asediului Vienei de către armatele Imperiului Otoman, în 1529, Honterus se refugiază la Regensburg, la istoricul Johannes Turmair-Aventinus. În acest timp purta deja numele de "Johannes Hynter-Hunterus". În 1530, predă la Universitatea Iagellonă din Cracovia (Polonia), sub numele de "Johannes Georgii de
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
a beneficiat și de un sprijin mai consistent din Apus. De asemenea a reușit să adune o armată de oameni simpli cu arme proprii, coase, furci, prăștii de circa 27-28.000 de țărani cu toată opoziția nobililor și a orășenilor. Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456, și a fost deosebit de puternic. Însă, flota cruciată a câștigat bătălia pe apă distrugând, în 14 iulie, flota turcească, ce împiedica aprovizionarea orașului. Lupta decisivă s-a dat între 21-23 iulie
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
renovată, părțile arhitectonice cele mai vechi care s-au păstrat până în prezent au o vechime de peste 1000 de ani. In anul 1200 fortăreața a fost întărită, iar între anii 1253-1719 devine rezidența principilor de Würzburg. In anul 1525 fortăreața rezistă asediilor din timpul "Războiului țărănesc german". Revolta a suferit o înfrângere grea la porțile fortăreței. Un monument mic de pe versantul dealului reamintește această înfrângere și de moartea eroică a primarului orașului, Tilman Riemenschneider, care a fost schingiut deoarece a trecut de
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
pentru a servi în "Hofkriegsrat" în 1795. La sfârșitul anului 1796 a preluat comanda armatei care lupta împotriva lui Napoleon Bonaparte în nordul Peninsulei Italice. După organizarea miliției tiroleze, pentru a face față , a fost însărcinat cu despresurarea trupelor din asediul orașului Mantova. Armata lui Alvinczy era compusă în mare parte din recruți, cu puțini ofițeri experimentați, cu toate acestea a reușit să obțină mici victorii, întâi la Caldiero și apoi Bassano del Grappa, înainte de înfrângerea de la Arcole (15-17 noiembrie, 1796
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
Potrivit unei legende, numele localității are la bază cuvântul "cser" [ʈʃær], care pe ungurește înseamnă „stejar”. Legenda mai spune că numele i-a fost dat de Árpád, primul duce al Ungariei. În timpul ocupației otomane (1526-1686), comuna a fost părăsită, din cauza asediului Budei (partea vestică a Budapestei). La începutul secolului al XVIII-lea, pe teritoriul localității s-au stabilit familii de slovaci. În prezent, minoritatea slovacă constituie o parte semnificativă din populație și dispune de administrație locală proprie. Numărul locuitorilor a trecut
Ecser, Pesta () [Corola-website/Science/312529_a_313858]
-
excesele anturajului regal, îi fac pe protestanți să-și piardă încrederea definitiv. După evenimente, monarhia decide să modereze în mod radical politica de conciliere în privința protestanților. Printre numeroasele măsuri luate, se număr interzicerea practicării cultului lor. Războaiele religioase reîncep cu asediul orașului La Rochelle. Din cauza aspectului derutant și neașteptat, masacrul din noaptea sfântului Bartolomeu este și în zilele noastre obiect de dezbateri. Istoricii încearcă să stabilească care a fost responsabilitatea lui Carol. Mult timp s-a crezut că masacrul a fost
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
reluat la 9 noiembrie, iar de această dată trupele gen. Lupu și-au coordonat acțiunile cu cele ale col. Slăniceanu și au cucerit reduta Rahova. Atacul asupra Plevnei a fost realizat de Divizia 3 Infanterie condusă de colonelul Mihail Cerchez. Asediul s-a încheiat în luna decembrie a anului 1877 când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]