3,303 matches
-
În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a ateriza aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și roșu, deasupra liniei orizontului, avea să-și arunce razele verzui de rămas-bun adresat lumii și contururile lucrurilor urmau să devină atît de șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chestia aia, Roux-en-Y1. Capse și intestine în formă de Y și tot felu’ de porcării dubioase. Am scris număru’, în orice caz, așa că m-apropii. Pe bune, am la fel de multe șanse să mă trimită doctoru’ acolo cum am să-mi aterizeze-n fulgii de porumb vreun înger afurisit de-al lui Crystal, da’ nu renunț. * Azi l-am văzut pe moșu’ ăla care mă place. Era iar la magazin și arăta așa emoționat când s-a apropiat de casa mea. Denisha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ne debarcă în Sighetu Marmației! Vedeți-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva zile. Veți ateriza pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva zile. Veți ateriza pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație e să aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la 8 kilometri de comună. ― O alarmă falsă... ― Bănuiesc. Își șterse mâinile asudate plimbîndu-le discret în lungul pantalonilor. Ținea spinarea încordată și clipea des, fără să-și ia ochii congestionați de la maior. ― Liniștiți-vă, spuse blând Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totul va fi în regulă. Se întoarse spre ceilalți: Ciobanu, Popa camuflați mașinile! Îl luă pe Azimioară de braț și dispăru printre copaci. Inginerul sări din mașină, azvârli furios țigara și se îndreptă alergând spre pilot. ― De ce dracu' n-ai aterizat chiar pe copaci? Unde te-ai băgat în pădure? Alexandru desfăcu brațele neputincios, privindu-i pistolul. ― Dincolo e lacul. Dacă veneam mai aproape, mă reperau toți fraierii de pe șosea. N-ar fi fost unul care să nu coboare să vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă întreb dacă merită. Îmi vine să-mi iau lumea în cap! Melania Lupu înghiți bomboana. ― Peste exact trei zile, sosește domnul Van der Hoph. Are un avion care aterizează la 9 dimineața. Până atunci însă trebuie să ne descurcăm singuri. ― În consecință, rânji Grigore Popa, ce facem cu trupul neînsuflețit al domnișoarei Scurtu? Sinuciderea cade! Matei săltă din umeri și spuse aiurea: ― Moarte naturală! Bătrânul dădu din cap edificat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de kilometri la nord de oraș, se afla în afara ariei de control a armatei și, prin urmare, avea să continue să funcționeze fără alte restricții decât cele prevăzute în cazuri de alertă galbenă, ceea ce însemna că turiștii puteau continua să aterizeze și să decoleze, dar călătoriile cetățenilor țării, deși nu total interzise, erau în mod ferm nerecomandate, cu excepția unor situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă, iar eu și Lauren am Încercat din greu să ne Înăbușim chicotitul. Este Salome Al-Firaih, Îmi șopti Lauren cu malițiozitate jucăușă. Este cunoscută drept Divorțata Planului de Pace pentru Orientul Mijlociu. Întotdeauna sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
l-am văzut plutind spre crăpătura dintre rampă și pragul avionului - cea mai îngustă dintre toate deschizăturile posibile, de un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându-se prin acel spațiu imposibil și aterizând pe pistă, la șase metri sub picioarele mele. Acestea sunt doar câteva exemple. În primele două luni am așternut pe hârtie zeci de asemenea istorii, dar, în ciuda efortului de a le face să sune frivol și superficial, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
își făcea rezidențiatul la spitalul Bellevue, iar în clipa în care a aflat că mama sa supraviețuise conflictului, a demarat pregătirile necesare pentru ca ea să îl viziteze în America. Totul era aranjat până la cel mai mic amănunt. Avionul urma să aterizeze la o anumită oră, să tragă la o anumită poartă, iar Jonas Weinberg avea să fie acolo, să își întâmpine mama. Dar, chiar când se pregătea să plece spre aeroport, s-a trezit chemat la spital, pentru o operație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiria fixată la 127 de dolari pe lună, Tom se considera norocos să o aibă. În primul an după ce se mutase, oricum nu petrecuse prea mult timp acolo. Era mai mult plecat, căutându-și prieteni din liceu și colegiu care aterizaseră la New York, cunoscând oameni noi prin intermediul celor vechi, cheltuindu-și banii prin baruri, ieșind cu femei când i se oferea ocazia și, în general, încercând să își organizeze viața - sau ceva care să semene a viață. Cel mai adesea, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
L-a apucat cu ambele mâini și, dintr-o smucitură scurtă a încheieturilor, a rupt lanțul de aur în două. O parte a pietrelor au alunecat și au căzut țopăind pe tăblia de plastic laminat a mesei; altele i-au aterizat în palmă și, în timp ce se ridica să plece, mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare te omor! a zbierat el, scuturându-mi un deget în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la un local de pe Second Street, apoi eu și Lucy ne-a întors acasă, unde ne propuseserăm să ne petrecem seara întrecându-ne într-un joc de Monopoly sau Clue. Atunci am auzit mesajul lui Rachel pe robotul telefonic. Avionul aterizase la unu; intrase în casă la trei; citise scrisoarea de la mine la cinci. Din tonul pe care rostea cuvântul „scrisoare“, am înțeles că totul era iertat. „Îți mulțumesc, tată, spunea ea. N-ai idee ce mult contează pentru mine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la New York, voia să profite de tot ce avea orașul de oferit: piese de teatru, filme, concerte, spectacole de dans, seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten Island. Îmi făcea bine să îmi văd nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dă-mi un pumn de Advil sau alt medicament și mă pun pe picioare. I-am adus Advilul, am învelit-o cu pardesiul meu, am dat drumul la căldură în mașină și am pornit direct spre aeroport. În dimineața aceea aterizasem în Greensboro, dar, pentru că Minor avea să ne caute cu certitudine acolo, Rory s-a gândit că era mai bine să plecăm prin Raleigh-Durham. Era un drum de o sută cincizeci de kilometri, iar ea a dormit pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dădusem în grijă, astă-vară, și cu mine locuise numai câteva săptămâni. Când mă gândeam la cele cinci luni și jumătate pe care le petrecuseră cu ea, nu puteam să nu-i compătimesc, oricât ar fi fost de încântați că Aurora aterizase în siguranță în Brooklyn. — Trebuie să stea cu mama ei, i-am spus lui Tom, încercând să adopt o atitudine filozofică. Dar o parte a lui Lucy ne aparține, fiecăruia dintre noi. E și fata noastră și asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
greșesc secolul în care apar. Imbecilii se simt oricând în elementul lor. În templul gloriei, cei vii au doar vize de flotant. Geniile pot înfrunta timpul, nu și răutatea semenilor. Mulți cred că țeasta lor e platforma pe care va ateriza geniul. Și oamenii de geniu cochetează uneori cu ridicolul. În ochii semenilor, omul genial nu este decât o dereglare. Spiritele mari își scutură contemporanii ca pe niște pomi fructiferi. Posteritatea stoarce proteinele din valorile mici și medii pentru a hrăni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
peste un sfert de oră. Ar fi evitat creanga cu ghinion de care se sprijinea în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva mai mare însă ticsită cu flori de tei numai bune pentru ceai și care s-a rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi evitat poate chiar și accidentul, cu patinele, care era cât pe ce să-l plătească cu propria-i viață. Mergând mai îndărăt, devenise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vecină a unui gorun. Hăituiala continuă, când pe pământ, când prin coroana copacului. Din nou, motanul, mult mai sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe ascuțite între ochi. Râsul într-o săritură trece dincolo de motan să-l apuce pe la spate... Dar, ca o sfârlează, se răsucește și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul să refuz sarcinile de serviciu, mai cu seamă când știam că, înainte a a fi aterizat eu aici, ca un intrus, era mai mult decât posibil să le fi dat localnicilor peste cap toate calculele. Probabil că, înainte de aterizarea mea în postul de administrator, fusese propusă o persoană mult mai importantă și sus-pusă, nepot de-al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce spunea despre seturile de pahare, despre un lampadar înalt, de statură umană, despre inelele, istorice și ele, pe care le cărase anchetatorul care făcea ce făcea și apărea tot când erau ei la masă, ca mâncarea să nu le aterizeze firesc în stomac, ci, imaginar, într-un fel de buzunar plasat paralel cu stomacul, așa nemărunțită și nemasticată. Dacă ar fi știut că, după toate anchetele alea, încheiate de tot felul de indivizi dubioși, foști ciobani și mulgători cu ziua
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apropie de o hartă mare a regiunii fixată pe peretele hangarului. — Nu, spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]