11,781 matches
-
Poate sunt acei dinți oribili sau poate sunt butoanele tastaturii... Totuși aparatul merge în continuare deoarece îmi face iar în ciudă o melodie ce întâmplător se derulează pe Sabina zace grămadă pe jos iar eu mă îndrept spre camera unde bănuiesc că se află Oana cu Beni, prietenul meu, mânat și de îngrijorare dar și de acel pui de tăun... - Este minunat, Sabina! Ce bine că mai ai o soră care îți seamănă și foarte bine...- Așa este George! Credeam că
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
ibricul de cafea din care ies vălătuci de aburi cu testosteron... Privesc în ochii Sabinei și mă întreb cum de și-a schimbat culoarea ochilor în galben și de ce corneea lor s-a înroșit atât de intens și de brusc... Bănuiesc că a băut bere stricată sau a tras ceva pe nas și îmi îndrept privirea îngrijorat și instinctiv spre măsuța unde se afla laptop-ul lângă care zăceau virgine, câteva sticle de bere, încercând să deslușesc marca de pe etichetă, ca
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
you tube). Bună firmă! Of, Doamne! Nu puteam să îmi ascult iubita și să stau acasă sau mai bine să fi mers în această duminică albastră la biserică?Sabina zace grămadă pe jos iar eu mă îndrept spre camera unde bănuiesc că se află Oana cu Beni, prietenul meu, mânat și de îngrijorare dar și de acel pui de tăun... Emilian Oniciuc- 30.04.2017 ( Foto: Duminica albastră... E.O.) Partea precedentă: (va urma...) Partea precedentă: Azi, duminica... (3), Poveste neterminată
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
și cazul nostru se confruntă cu această situație) nu mai există nimic de făcut. Comentariul lui Donal McIntyre este impresionant și sugestiv:”Mă trec fiori când mă gândesc că o mamă a fost împinsă (subl.n.) la așa o crimă. Bănuiesc că nu a văzut altă opțiune, nu a crezut că există altă cale. Știe că și-a pierdut controlul și, în suferința cumplită de a-și fi ucis fiul, a cerut ajutor, dar nimeni nu i-a fost alături. Nici
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
doriseră să-i facă rău nu reușiseră să-și ducă planul la capăt, căci fusese salvată la timp de Anca și tatăl ei. Cu acest lucru, singurii care credea ea că sunt la curent, erau Anca și tatăl ei. Nu bănuia că Maria Carla fiind singura dintre femeile de la petrecere care fusese doar parțial sedată intuia că se întâmplase ceva mult mai grav decât lăsa să se întrevadă, sărmana Desire. Atunci când băuse din paharul cu drogul, aflându-se în piscină unde
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
însă senzația de sfârșeală persistase. Era destul de conștientă în timpul cât zăcuse pe banca aceea lângă Diana, care își dăduse seama că era mult mai rău și ea în mod voit nu dorise să arate că se simte mai bine, căci bănuise că ceva nu era în regulă. Credea că fuseseră drogate în mod premeditat toate, cu un scop ascuns. Ea deși se simțea foarte slăbită, rămăsese lucidă îndeajuns, cât să priceapă că Desire dispăruse din aria petreceri de o bună bucată
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
într-un spital unde toți îl cunosc pe tata, numele lui fiind renumit în spital. Voi găsi neapărat o alternativă, tata nu trebuie să afle niciodată ce mi s-a întâmplat! Aș muri de rușine!” Repeta în sinea ei. Nu bănuia că nu departe de casa ei, unul dintre răufăcători pândea orice mișcare la vilă, ca să descopere dacă ea venise acasă și deja văzuse pe Maria Carla intrând, deducând astfel că Desire se salvase și era în casă, fapt pentru care
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
mult, tatăl fetei l-a umili, interzicând fiicei sale relația cu el. Marco, era omul care ar fi putut reuși să-și ducă trupa de muzicanți către succes. Păcat că prostul ăla începuse să tragă iar droguri pe nas și bănuia că acest mafiot de Nicola care îi dădea drogurile, îl cooptase pe Marco să le și vândă pe ascuns, în localurile unde cântau. Odată ce a luat-o pe această pantă, adio speranțe de viitor. Dependența de droguri e drumul sigur
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
ca să nu se frământe fără rost. Îi va face această propunere tatălui său. Acum Maxim îi stă mereu prin preajmă, ca o umbră și el a rămas în restaurant să debaraseze mesele acolo, pe măsură ce clienții pleacă, ca să nu dea de bănuit. După miezul nopții au reușit să-și termine treaba și doamna Vilma le-a spus să plece acasă, să se odihnească. Ștefan trebuia să vină dimineața devreme la muncă , să niveleze nisipul pe plajă, să deschidă umbrelele când primii turiști
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
beleaua pe capul lor. -La naiba, asta ar mai lipsi! Și idiotul ăsta de Maxim care nu se dezlipește din preajma mea de când au observat dispariția fetei, spionându-mi toate mișcările și scrutându-ne suspicios când vorbim între noi. Acum ei bănuiesc pe toată lume și au devenit atenți la orice indiciu. Trebuie să fiu atent atât eu cât și Anca și am făcut bine că nu i-am destăinuit nimic Ninei, astfel ea nu se poate trăda citindu-i-se pe
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Le-am studiat însă de la distanță. Mai ales că, la una din ele, o persoană aflată la fereastra din mansardă, ne urmărea cu privirea, după o perdea dantelată, deasă și îngălbenită de vreme. Nu am reușit să-i deslușim figura. Bănuirăm că este o persoană în vârstă. Isabela era gânditoare. Gândurile îi zburau involuntar la ziua anterioară. Ce mult își dorea ca totul să fie real! Să poată cumpăra apartamentul! Se gândi visătoare, la tot ce se întâmplase. Paul o aștepta
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
la ei, casele. Oamenii au avut încredere și și-au dat actele pentru a-și vinde proprietățile. Nici măcar nu le trecea prin cap că ar putea fi excrocați! Numai în filme mai văzuseră așa ceva! i-am povestit Isabelei. - Și acum, bănuiesc că, al tău coleg este foarte bogat, îmi spuse Isabela. - Nicidecum! Prietenul său a fugit cu toți banii câștigați, iar colegul meu a rămas cu datorii de plătit, am lămurit-o eu imediat. ................................................................................................... Paul și Isabela se întorseseră să viziteze
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
a fost șef de promoție nici nu-l suportă. Paul l-a întrebat odată curios, dacă iubiții erau singuri. Și a aflat ceva surprinzător! Toți erau căsătoriți, cu copii, la fel ca și domnul profesor, de fațadă! Nimeni să nu bănuiască nimic. Și totuși mulți cunosc adevărul... Gândurile i-au fost întrerupte de glasul melodios al Isabelei . - Oare ce este uzufructul? îl întrebă ea. - Hai să o întrebăm pe notăriță, că doar noi am găsit-o, spuse Paul. - Să o întrebăm
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
rămas prieteni doar în baza respectului reciproc? Nu au avut ei altă relație? De fapt, de ce-mi pun eu tot felul de întrebări prostești? S-a întâmplat înainte de a mă cunoaște pe mine... Nu am niciun drept să-l bănuiesc ori să-l acuz de lipsă de... De ce? De sinceritate sau de loialitate... Aș fi absurdă. Trecutul lui îi aparține, așa cum al meu îmi aparține... Nici eu nu i-am relatat problemele mele... Nici despre amărâtul acela de Relu Popescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
bunul Dumnezeu!... Oare ce au de discutat? Tinu era puțin iritat, mi s-a părut, șopti Laura. - Sunt oameni cu multă minte amândoi, Laura. Să știi că s-au împrietenit trainic. Am încredere în amândoi, o liniști Iuliana. Nici nu bănuia cât de corect îi caracterizase. Când a intrat Eugen, Tinu era pe același scaun, adânc gânditor, cu fruntea sprijinită în palma brațului drept. - Sper că nu te-ai plictisit, Tinule... - Nu, domnule doctor, nu m-am plictisit, răspunse acesta cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
un cuvânt nimic nu mai simte, Contează prea mult ‘victoriile-i false, Fără ‘profunzimiile' ce nu sunt bănoase.. Dezvățul de n-ar părea prea dependent, Că n-ar putea să pară nici independent, De aleargând hăituit către aceea falsă, Părăsind nebănuind pe cea mai ''aleasă''..! Goana după idealuri cam ne-existente, Reprobând credințe pre-ne-existente, Uitând că idealul e doar o cale interioară, Nu materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească, își îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moșii cei negri se îmbrânceau între ei sau se băteau cu oamenii lui Moș Crăciun, în timp ce moșul nemuritor se lupta
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
întâmpla doar pentru că de fiecare dată există „cineva” care dorește „altcuiva” să îi meargă lucrurile prost. Să fie aceasta una dintre legile Universului? Oare are cineva interes ca lucurile să nu meargă (toate) bine, pe deplin? Se pare că da! Bănuiesc că vă gândiți și dumneavoastră la cine mă gândesc și eu... Dar să luăm în considerare și a treia categorie de cârcotași, alți deținători de foarte mult timp liber la dispozitie, prin definiția lor. Este vorba despre aceia care nu
TIPURI DE CÂRCOTAŞI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367963_a_369292]
-
îngrijire a vaselor noastre. * Și de data asta se bucurase grozav de laptele primit din care înghițise câtva guri, apoi depozitându-l în straiță, alături de mâncare. Nu știam atunci că n-aveam s-o mai văd nicicând! Dac-aș fi bănuit măcar, aș fi înteles de ce proferase, cât robotise, mulțumiri mai ceva decât alte dăți, iar în final, mă dăruise c-o lingură proaspăt cositorită, cu care să iau, ori de câte ori aveam să răcesc, ceai ori lapte cald și îndulcit, cum primea
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
și de alta pe câteva mile bune, preț de zece minute de mers, bolovani mari, rotunzi și negri care străjuiau tufișurile maronii și iarba îngălbenită și alb-argintie în bătaia crepusculară a soarelui care încerca să alunece încetișor în oceanul doar bănuit de noi și care se afla în acea parte, ca niște stânci mai mici și gheboșate în șiruri presărate în interiorului decorului campestru care din fuga mașinii, parcă alergau odată cu noi în aceeași direcție sau în clipa următoare, se pregăteau
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
un orășel care are plăcuța de la intrare cu numele de Sonora, e și pe hartă, scria cu 5 mii de locuitori, dar drumul care trece pe lângă el parcă mai mult îl ascunde decât îl pune la vedere, nici n-ai bănui că treci printr-o localitate, poate cel mult un loc de popas, șoseaua este așezată la un nivel cumva mai jos și într-un fel de răspântie care-l ferește de cine știe priviri lacome și dușmănoase, e drept că
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
dulce aromat și semivâscoasă bună că și-acum simt gustul ei, iar din raftul în care erau etalate sticlele își făcuse loc un anunț care “glăsuia” nițel ambiguu, sau poate într-adins fusese conceput astfel: “Avem dreptul să refuzăm servirea ... .!”, bănuim că-l lăsa pe “liberul arbitru” din client să completeze motivul pentru care era refuzat să fie servit în acest local. Iar acesta nu puteau fi din cauza culorii pielii, apartenenței etnice, religioase sau politice, zilele de ieri nu se mai
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
internat (probabil doctorului care i-a prescris “drogurile”). Este profund nemulțumit de explicația simplist freudiană dată de psihiatru și ajunge la concluzia că visele lui sunt de fapt reflectări foarte directe, nesublimate, ale realității. În aceste condiții, este rezonabil să bănuim că lui Eugène Ionesco i-au fost într-adevăr prescrise injecții cu medicamente psihotrope, menite - cum spune chiar el - „să dea la cap spaimei”. „Nevoia de euforizante” Undeva, în „Jurnal în fărâme”, ținut până în anul 1967, Ionesco notează următoarele în privința
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
uneori pătrund în sufletul oamenilor fără să vreau; mă simt înstrăinată de tăcerea mea intimă, nu mai am mersul acela de furnică îngândurată, calc tot mai apăsat de la o afirmație la alta. mi-am legat cu nojițe cuvintele, nici nu bănuiam cât de mult îmi pot ține de cald un semn de afecțiune de dragul tău șoimul dresat a venit la prima strigare am știut că absența ta încape sub aripile lui înguste mi-am strâns umbra la piept și ne-am
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afară decât asupra celor care se află în adâncul infinit al sufletului său, fără măcar să le bănuiască sau să le intuiască. În ființa omenească sunt puteri pe care noi nu le cunoaștem încă și se pare că omul modern se cunoaște mai puțin decât omul din timpul clasicismului creștin. Omul modern își ignoră în parte facultățile, care
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]