92,250 matches
-
cert, de natură morală. De-a lungul secolelor, în pitoreasca Transilvanie, podiș deosebit de bogat, înconjurat de Munții Carpați, sașii, maghiarii și românii au trăit în pace și înțelegere. Au copilărit laolaltă, s-au respectat reciproc. Căsătoriile mixte deveniseră ceva firesc. Bărbații au plecat împreună la război, uniți sub același steag. Anii au trecut și, în luna martie 1990, câțiva extremiști din spectrul politic românesc au ieșit la rampă, scoțând tunurile ruginite ale xenofobiei. Prin intrigi ascunse și manevre încă neelucidate, forțele
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident, desuet) sechele ale demnității, perorând cu oarecare grandomanie - cu atât mai jalnică în contextul descris - despre misia înaltă a învățământului, femeile făceau să ți se rupă inima. îmbrăcate ca de război
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
o mînă neatentă, sau doar jucăușă, le-a deșertat laolaltă. Astfel încît codașul Dudley, care merge la o școală obișnuită, și tocilara Hermione, premianta de la academia de magicieni, trăiesc de fapt pe același pămînt. Vrăjitori înveșmîntați în mantii colorate și bărbați în costum și cu servietă pășesc pe aceleași străzi; bufnițe-postași, profesoare deghizate în pisici și cucoane certărețe trec zilnic una pe lîngă cealaltă. Dacă nu bagi bine de seamă, te poți nimeri în trenul care duce la Hogwarts, școala de
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
voluptate a digresiunii, ci și de o ținută de la care prozatorul nu abdică niciodată, de o incompatibilitate cu spiritul plebeian. Acest stil face și farmecul romanului Barbarius. Atmosfera este aceea din nuvela Moartea la Veneția a lui Thomas Mann. Un bărbat în vârstă de șaptezeci și trei de ani, Cezar Zdrăfculescu, se pregătește să moară, calm, senin, făcând o excursie la Sinaia și vizitând-o pe o cunoscută a sa, Agripina Boboc, o femeie trecută și ea de mult de prima
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
vârstă de șaptezeci și trei de ani, Cezar Zdrăfculescu, se pregătește să moară, calm, senin, făcând o excursie la Sinaia și vizitând-o pe o cunoscută a sa, Agripina Boboc, o femeie trecută și ea de mult de prima tinerețe. Bărbatul nu suferă de nici o boală gravă, nu este amenințat de nimeni și nici nu intenționează să se sinucidă. Totuși el simte că urmează să se despartă de viață și vrea să se despartă lin și ceremonios, eventual să și sărbătorească
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
fostul procuror la bătrânețe. Fascinat de Zamfirița, care este o femeie matură, dar nu și-a epuizat încă resursele de feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
zile și șapte nopți navigatorii au văzut un soi de pămînt sub forma unei insule strălucitoare care răspîndea o lumină splendidă; aici se aflau insule, păduri, munți etc. În fapt călătorii greci ajunseseră pe lună! Luna era locuită de hipogogi, bărbați care călăresc niște vulturi imenși, tricefali; aceștia i-au dus pe noii veniți la regele lor care, de îndată ce i-a văzut, i-a recunoscut, probabil după îmbrăcăminte, spune Lucian, drept elini și s-a interesat cum au putut străbate distanța
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
asta umană; imposibil să nu-ți dai seama că Charlie își face intrarea. S-a adunat de pe jos; a alergat, s-a împiedicat, intră. De-abia-i prezent că mă și păcălesc: nu-i el. Un păr frumos argintiu încununează capul unui bărbat mic de statură, demn, ras, încă tânăr, cu talie bine subliniată, în niște haine impecabile. îmi vine să cred că Charlie a rămas pe culoar. Dar micul domn îmi întinde mâna, îmi zâmbește. De astă dată, este el. M-a
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
Fialta, cu cerul ei alb și încercănat, cu aburii ploii zăbovind în aer și pe pleoape, cu silueta încețoșată a muntelui St. George și opacitatea unei mări netulburate de vînturi, devine în această nuvelă toposul unor întîlniri fabuloase între un bărbat și o femeie. Cei doi nu sînt îndrăgostiți în sensul obișnuit al cuvîntului, căci între ei nu există nici o poveste de iubire; cu ani în urmă s-au sărutat, acel sărut care pentru unul înseamnă totul, iar pentru celălalt nimic
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
conte la care o atrage în primul rînd potențialul intelectual. Soțul insinuează și demonstrează însă că idila nu-i decît rodul minții ei bolnave, o trimite la balamuc, apoi hotărăște să o declare vindecată. Dar echivocul relațiilor cu acești doi bărbați ingrați o face pe tînăra femeie să se stingă din viață în brațele soțului care o va urma în moarte. După o îndelungă și crudă hărțuire, un gest de dragoste incertă. La concretizarea acestui veritabil exercițiu de virtuozitate, tînărul director
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
și Adrian Comaniciu sînt prezențe auxiliare denumite generic "medici psihiatri". Tudor Tăbăcaru schițează onctuozitatea unui părinte venal. Daniel Beșleagă topește noblețea de suprafață a amantului elevat în lașitatea de fond a insului coruptibil, care se încovoaie în fața cerbiciei trufașe a bărbatului. Dan Grigoraș evită energic schematismul configurînd un individ pe cît de grobian pe atît de tandru, indiferent, dar și pasional, deopotrivă tolerant și intransigent, sever și generos. Mereu însă în contratimp cu zbuciumul soției. Gabriela Crișu înnobilează și motivează cu
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
domnul Poet, în cazul în care e același cu domnul Paul Vinicius, revendică, pe bună dreptate Scriitorul complicat și complex al cuvintelor obținînd o formă poetică anume pentru rutină, conjugînd necesarul a fi cu firescul mai apropiat lumii a avea. Bărbatul ca-re-l întîmpină pe poet nu este altul decît moartea care ia forme explicit de sumare în text prin mania personificării. De mult singur și de mult pierdut Bărbatul se identifică cu moartea într-o periculoasă încleștare, într-un periculos război
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
rutină, conjugînd necesarul a fi cu firescul mai apropiat lumii a avea. Bărbatul ca-re-l întîmpină pe poet nu este altul decît moartea care ia forme explicit de sumare în text prin mania personificării. De mult singur și de mult pierdut Bărbatul se identifică cu moartea într-o periculoasă încleștare, într-un periculos război al cuvintelor. Tînăr și grăbit, eul poetic își familiarizează trăirile cu echivocul trăirii iubitei care nu e alta decît vestitoarea, tînără și nefericită, a morții. Ca să fie mai
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
a femeilor care, apelînd la argumentul moral, nu au fost niciodată de acord cu această practică, si a celor care, convinse de problemă medicală, o resping după ce fie ele însele au experimentat-o, fie au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
cremelor protectoare, promovată de fapt la o treaptă superioară de importantă. Cremele în sine contribuie enorm la o reperspectivare a gestului dezgolirii sînilor. După Kaufmann renunțarea la sutienul de plajă, așa cum este ea motivată/acceptată/practicată/respinsă de femei și bărbați, este definitorie pentru constituirea unei teorii a identității corporale feminine. Există trei corpuri ale femeii, susține sociologul, preluînd evident în alt plan distincții mai vechi făcute în alte discipline. În primul rînd corpul care se expune privirii, dar de fapt
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
femeii, acela care abia ascunzîndu-se se exhiba. Este corpul erotic. Dacă plajă joacă rolul de camuflaj, atunci ea nu va reuși de fapt, susține Kaufmann, să fie un camuflaj mai bun decît vesmîntul, de pildă, mai ales un veșmînt provocator. Bărbații intervievați, desi recunosc rolul banalizator al plajei, mărturisesc de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de piele, indiferent ce vor fi crezînd femeile. Care
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de piele, indiferent ce vor fi crezînd femeile. Care, în mod bizar, odată ce li se comunică răspunsul bărbaților întrebați, nu par de fapt surprinse. Motivul, crede autorul, e legat de al treilea corp, cel care este corpul frumos, estetic. Nu orice femeie face plajă monokini, constată autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
Contestarea ei nu e greu de făcut, cred eu, pentru că deși intervievează sute de persoane care par să îi alimenteze ideea, ea îi aparține de fapt strict lui Kaufmann. Un sociolog foarte speculativ. Jean-Claude Kaufmann - Trupuri de femei - priviri de bărbați. Sociologia sînilor goi, traducere de Violeta Barna-Nathan, Editura Nemira, București 1998, 293 pagini, preț nemenționat.
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
atingă, măcar în treacăt, tensiunea ideatica și penetrația cristalizata în formulele cu lungă bătaie din Domină bonă, din Istoria că știința inefabila și sinteză epica? Le concepea și le încredință hîrtiei cînd nici nu cunoscuse acel "mezzo del cammin" cuvenit bărbaților. Era în plină vigoare intelectuală, înzestrat și, parțial, înarmat să se confrunte, de la egal la egal, cu un Ortega y Gasset, poate chiar cu un Curtius (Parisul acestuia păstrează echilibrul balanței în al carei talger secund ar fi puse Impresiile
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
După ce Suskind a scris un roman al carui personaj "fură" arome de femei tinere pentru a distila esențele unui parfum desăvîrșit, Pascal Bruckner scrie o carte despre Hoții de frumusețe, cu importanță deosebire că personajele lui, de altminteri femeie și bărbat, nu "fură" pentru a crea ulterior, ci pur și simplu pentru a distruge, pentru a stîrpi frumusețea, acel ceva inefabil dar distinct, în virtutea căruia odată apărut în fața noastră un chip străin ne atrage imediat atenția, șomează privirea să îl contemple
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
cel ce mi-a furat ființă și cel ce face să existe o ființă care e ființă mea". Protagoniștii lui Bruckner sînt niște eugenici pe dos: încercarea lor de exterminare a frumuseții chipului, fie acesta chip de femeie sau de bărbat, face parte dintr-un proiect de putere, de preluare autoritara, despotica a lumii, dar de fapt este echivalentul efortului de autoprotejare. Atîta vreme cît nu mai există fapturi frumoase nu mai există nici acel moment dramatic, încărcat de fericire dar
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei oferte postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează, o femeie la rîndul ei puțin obișnuită, absorbita de propriile ei drame și dileme amoroase. Ramă de care vorbeam o reprezintă povestea acestei
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
îl îngrozește, îl face să tremure, să se bîlbîie și să transpire rece. Hélène pune stăpînire pe el, dar nu cu cruzimea vînătorului care știe că își înspăimînta de moarte pradă, ci cu răbdare și încredere că sub mîinile ei bărbatul va suferi o incredibilă metamorfoza. "Mă iubea cu acea pasiune cu care se îndrăgostesc uneori femeile de un homosexual, convinse că îl vor salva", declară Benjamin. Dar de fapt Hélène îl iubește pygmalionic, pentru că el e întru totul creația ei
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Benjamin se îndrăgostește de sine însuși; atingerile Hélènei nu sînt mîngîieri, ci modelari, tatonări ale identității sale, care astfel răsfățata și ispitita, se autodescoperă și se adoră. Deliciul erotic favorit al celor doi constă într-o manipulare și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]