5,357 matches
-
oftat ca să-și poată descărca sufletul. Vin, mătușă Maghiță, din prizonierat. Am căzut prizonier la Cotul Donului cu alți români și ne-au dus rușii tocmai în Siberia. Acu’ ne-o dat drumul acasă, - Ai fost la Cotul Donului? Întrebă bătrâna, după care oftă. Și eu am avut un băiat care a murit acolo. Am primit știre, cum am primit și când mi-a murit bărbatul la Mărășești și m-a lăsat văduvă cu copchilul de nici doi ani pe care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ai spus cum te cheamă. - Pandele, Pandele Ion. De loc sunt dintr-un sat din partea de sus a Iașului. - Dom’ Pandele, eu zic să-mi dai atât. Și-i spuse suma pe care o pretindea... Până la urmă s-au înțeles. Bătrâna la poftit să rămână la ea peste noapte, că are un pat în chilerul de vară, unde poate dormi. L-a omenit cu o masă la prânz și cu una seara. A doua zi s-au dus în târgul Hușului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe cărare sau care veneau la cimitir să aprindă lumânări la căpătâiul celor plecați în lumea de dincolo, îl vedeau pe străinul cu barbă de călugăr muncind toată ziua. Ceva din povestea vieții lui s-a aflat în sat de la bătrâna Maghița. Așa, că l-au lăsat în pace, fiindcă nu supăra pe nimeni și nici el nu era supărat pe alții, nici pe propria-i soartă. Rar când cobora în sat, la prăvălie, să cumpere câte ceva. Cele mai multe cumpărături și le
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a plecat în mormânt cu secretul. Locul acela acum este o ruină, asemenea unui suflet pustiit. Sătenii aproape că l-au și uitat. Doar când merg la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor plecați la ceruri, câte o bătrână aprinde o lumânare la mormântul lui. Dar ca și locul numit Baba Ghicea de sub cucuiul acela de deal, locului de lângă gardul cimitirului, unde a fost câțiva ani buni casa străinului aciuat în satul lor, îi spun La Pustnic. O SINGURĂ
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
genunchi. Când am crescut mare ca să pot înțelege, mi-a spus că era însărcinată cu mine în luna a șaptea. Și, deși era însărcinată, deci mă purta în burtica ei, împreună cu mama ei, adică bunica Marghioala și cu încă o bătrână căreia sătenii îi spunea baba Ioana au mers la prășit pe un ogor pe tarlaua Țurchea, cam la un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și va și mai rău - combinînd deci nemulțu mirea prezentă cu pesimismul în privința viitorului) este de departe cel mai mare din Europa (51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că nu au organizat haosul. Cîteva bătrînele din planul doi au dat din cap a confirmare : „Așa e, huo !”. După ce am rîs cu poftă, am început să realizez că aveam de-a face cu expresia unui pattern mult mai răspîndit, care a început să organizeze reacțiile și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o bătrînică din Snagov cu care am stat mult de vorbă după 1990. Avea o casă mică, țărănească și un petic de vie ce se termina brusc în lotul blocurilor ceaușiste. „Trebuiau să mă demoleze și pe mine”, îmi povestea bătrîna. „A venit un tovarăș de la primărie să-mi spună că peste o lună o să-mi dărîme casa și să mă mut la bloc. Nu m-am mutat și mi-am văzut mai departe de via mea, pe care o am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
amenințate în vreun fel, ci să anunțe și să promoveze o schimbare în proiectul de țară al Angliei, de natură să recupereze o perioadă de derută și stagnare și să relanseze țara pe piața politică și economică a lumii : Atenție, Bătrîna Doamnă se întoarce, mai tînără și în pas cu lumea ca niciodată ! - avertiza sloganul, cu o subtilă (auto-)ironie tipic britanică. Problema cu acest brand de țară care trebuie să promoveze un proiect de țară este că un asemenea proiect
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla" pentru fiecare vorbă a Ginei, cât de bine exprimă el amestecul de magie și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fapt, mai mult ceea ce ar trebui să simt decât ce simt cu adevărat (cu adevărat simt o dorință de a râde cu lacrimi, totul mi se pare un carnaval, o farsă comică). M-au așezat aici, între Elisabeta și o bătrână sălbăticită rău, cu pareză facială. Tanti Laura are un colț al gurii lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu degetul când vrea să doarmă. Din colțul lăsat al gurii i se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac". Când eram mică de tot, mă trânteam pe jos dacă mama nu-mi cumpăra ce vroiam și țipam ca din gură de șarpe. Câte o bătrână se apropia, se străduia să facă o mutră fioroasă și-mi spunea: Cine e fetița asta obraznică? Ia s-o bage baba în sac!", la care urlam și mai rău. La radio, în fiecare zi, se transmiteau reclame, cântate pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de ceferist cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rău, foarte slabă. Am stat vreun sfert de oră cu mama, i-am spus că mă simțeam bine la tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pat, să oftez adânc, ca să alung gândurile. D-na Ribeiro, după ce lipsise vreun ceas, prinsă de treburile casei, intră iar în cameră, întrebîndu-mă ce doresc să beau; un ceai, whisky sau bere? Refuzai cu un gest atât de obosit, încît bătrâna se apropie de patul meu, serios îngrijorată. ― Dar d-ta ești bolnav, Allan, îmi spuse. ― Nu știu ce e cu mine, mă prefăcui eu. Am fost extenuat în ultimele luni, căci nu m-am dus nicăieri în vara aceasta, și nenorocirea inginerului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căci fusesem despărțit de Maitreyi. Cum de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă întrebam eu, fără să gândesc întrebarea, ci simțind-o numai, cum de se poate ca un ceas după plecarea din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit, să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un european mergând pe jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat întîlnirea aceea, căci i-am vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și limba aceasta a Maitreyiei îmi era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau și femei tinere. Priveau doar înaintea lor, acolo unde, departe, zăreau oglinzile. - Era totuși un nume foarte simplu, transparent prin excelență fanic, șopti deodată Adrian, rostind rar și bine articulat cuvintele. Ceva cam ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe gânduri, și oarecum la întîmplare, parcă n-ar fi știut încotro să se îndrepte. La răstimpuri întorcea brusc capul, ca și cum s-ar fi trezit sau i s-ar fi părut că se aude chemată. - Nu, n-o cunosc, spuse bătrâna. Dar de ce credeai că o cunosc? Băiatul își mișcă încurcat, de mai multe ori, sprâncenele și apoi își așeză cuminte amândouă mâinile pe genunchi. - Se plimbă pe aici, pe lângă noi, de o jumătate de ceas. Credeam că te cunoaște, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încurcat, de mai multe ori, sprâncenele și apoi își așeză cuminte amândouă mâinile pe genunchi. - Se plimbă pe aici, pe lângă noi, de o jumătate de ceas. Credeam că te cunoaște, dar nu îndrăznește să se apropie pentru că te vedea citind... Bătrâna îi căută ochii, îl privi adânc și zâmbi. - Cu alte cuvinte, te plictisești. - Da, mărturisi băiatul, susținîndu-i privirile. - Spune drept, când ai băgat de seamă că doamna aceea se tot plimbă pe lângă noi? - Când am văzut că se întoarce a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de seamă că doamna aceea se tot plimbă pe lângă noi? - Când am văzut că se întoarce a treia oară și parcă ar fi venit direct către noi. Dar te vedea citind mereu și nu îndrăznea... - Nu, n-o cunosc, repetă bătrâna. Luase revista în mâna, dar se răzgândi și o așeză alături, pe canapea. - Și-acum, îl întrebă, zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porni mai departe. - Ne-au distrus șoseaua ca să facă o manevră de diversiune! strigai eu din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-așa cât i-o plăcea, să i se ducă gura pân-la urechi, el zice, el aude, ale bărbatului să le pui în ciur și să le-așezi sub cur, cum îi spunea și lu madam Ioaniu. Și ce mai râdea bătrâna... S-a-nvățat ea, cum îl vede c-o ia razna și ncepe s-o bodogăne, se duce dincolo-n sală, fir-ai tu al dracului, cu tac-tu cu tot, fir-ai tu al dracului, îi zice și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată, știe ea, câte-a trăit și-a văzut, poa’ să-nvețe pe alții. Școala vieții, curs seral, cum îi zicea lu madam Ioaniu, și ce mai râdea bătrâna... Școala vieții, că altceva, ce a știut ea altceva, decât muncă și muncă ? Nimic altceva decât muncă și muncă... Și urcă greoaie scara tramvaiului. Își scoate monedele pregătite din buzunar și-și face drum până la scaunele din față, printre trupurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]