3,438 matches
-
ani Înspăimântați și umiliți, pe lângă spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări, În clipa când Își pot reveni din spaimă și umilire să fie cuprinși de-un elan, de-o dorință, de-o exuberanță, de-un fel de beție de-a vrea să arate cine sunt și ce pot. Mintea voastră mobilă și ascuțită, În stare să creeze sisteme filozofice, să asimileze și să explice sisteme filozofice, se avânta Într-o ideologie [= comunistă] față de care românii se arătau reticenți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
osândă pentru că l-au născocit pe Cristos, nu pentru că l-au omorât” <endnote id="(115, p. 48)"/>. Într-un alt vechi text românesc, datând de la Începutul secolului al XVIII-lea, sunt inventariate darurile distribuite de Dumnezeu diferitelor nații : „Negustoria turcilor,/ beția și porcia rușilor,/ tăria și prostia sârbilor <endnote id=" (vezi 327)"/>,/ dăscălia și minciuna râmlenilor,/ scârnăvia nemților,/ râia și gubăvia sașilor,/ norocirea grecilor la bani,/ mândria leșilor <endnote id=" (vezi 605)"/>,/ frumusețea cerchezilor,/ pohvala [= lăudăroșenia] moldovenilor,/ zavistia [= invidia] rumânilor,/ eresul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că-ți mănâncă un purcel Întreg” <endnote id="(3, p. 68)"/>. De asemenea, disprețul evreului față de carnea de porc s-a suprapus cu imaginea evreului cârciumar, dând naștere - În folclorul românilor din Bucovina - unei rețete populare de vindecare a năravului beției : „Se ia o bucată de slănină și se pune, prin cineva, Într-un pat În care doarme un jidov. Acolo trebuie să steie slănina trei nopți. Când se pune slănina În pat, trebuie să se zică cuvintele : «Cum se leapădă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Lovinescu, nu ținea seama de sfatul acestuia că „Spiritul polemic nu se cultivă la temperaturi înalte, ci numai la temperaturi medii și chiar reci”. Hărțuirile, dinamitările, pregătirea „rachetelor” și aruncările de „bombe” îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scene bune. Există un raport uman autentic și plăcut între Tiberius și tarabostele ciung (ștefan Ciubotărașu) care colaborează cu el mai întîi în silă, iar apoi din prietenie, și există ceva tușant în curtea pe care i-o face, la beție, femeii dace (Antonella Lualdi) care în cele din urmă îl acceptă ca soț. Marele eveniment istoric prezentat aici (e vorba, desigur, despre nașterea poporului romîn) e celebrat cu bun simț festivismul nu e lăsat să știrbească decența a ceva ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
șale în stil hristic și a unei basmale legate la gît în stil western, ține în mînă un fluier și invocă un anumit Dumnezeu al veseliei. Pe de altă parte, Păcală tatăl face una dintre cele mai proaste scene de beție din istoria filmului universal și, fiind mai bătrîn, este și mai plin de geniul comic al poporului romîn, așa cum îl înțelege autorul Geo Saizescu. După cum o dovedesc și interviurile sale, Saizescu se vede pe sine (așa cum numai un om lipsit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
iar tânărul nostru s-a trezit singur, într-o religie nouă, fără acel sprijin moral din partea prietenului său. Curând, viața din lume îl atrase ca un magnet și părăsi biserica, ba mai mult, începu să ducă o viață de chefuri, beții și desfrâu. Paisprezece ani a stat departe de biserică și, în tot acest timp, coborâse în cele mai adânci prăpăstii ale păcatului. Dar într-o zi, cineva îi bătu la ușă și nu mică îi fu mirarea când văzu că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
naratorului din Un artist. Spectacolele improvizate cu cocoși loviți de etilism cronic și câini dresați pe post de patriotici roșiori în acompaniamentul marșurilor militare sunt luate din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
artist. Spectacolele improvizate cu cocoși loviți de etilism cronic și câini dresați pe post de patriotici roșiori în acompaniamentul marșurilor militare sunt luate din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Stratan. În poemul „Trei” din ciclul Pentameronul, Caragiale se insinuează prin clișeul memorabil : „Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură ?/ Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură ! ! !” sau o probă de intertextualitate postmodernă cu Caragiale în poemul „Cinci” : „În beții, lupanare. Sînt Mațe- Fripte./ Privesc la comèdie, plîng./ Curat murdar. Căldură mare.” Mircea A. Diaconu relevă chiar un exces în demistificarea ludică a retoricii, reflex provenit, pe de o parte, din teama de a nu cădea la rândul său în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o politic) precis). Conducerea pe baze ideologice a fost Înlocuit) cu „o conducere interesat) numai de afaceri”. Oamenii de stat, intelectualii, scriitorii, ziariștii au devenit orgolioși, nemaiv)zând adev)rata rațiune a cre)rii statului - rațiunea „salv)rii” -, atinși de beția puterii și rupți de realitate. Națiunea tr)ia acum, potrivit profesorului Lamm, Într-o lume a iluziilor; dezbaterile politice practic au disp)rut. Atacul de Yom Kippur a fost „o lovitur) dat) unei populații drogate cu sloganuri f)r) conținut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de casă tăbârcesc pântecoase carafe cu vin și nu mai prididesc cu umplerea ulcelelor ce seacă prin farmec de parcă nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de parcă Vodă aista al tău s-ar fi ouat un ou de aur. Să vezi la primăvară când o veni Mahomed în persoană ce-o să mai cotcodăcim... Trăiască! strigă Mihail. Bătu-v-ar norocu'! Ce strigă în voi mai tare?! Beția izbânzii, au zama de strugure ce are prea mult soare în ea? Da! Cotcodăcesc! îl înfruntă Șendrea cu însuflețire. Și o să cotcodăcesc să se audă în cele patru zări! Spuie oricine! Care crai?! Care rege?! Care papă?! Care-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se bucure de clipă? Că mâine, poate, se vor bucura viermii de el... Domnul e și el om ca toți oamenii. Și, omul e supus greșelii, numai Dumnezeu e fără de păcat. Dragostele lui vinovate nu sunt decât clipe de uitare, beție de-o clipă într-o viață infernală. De ce faci dintr-o clipă de rătăcire trecătoare... de ce faci un cap de țară, ca și cum ar fi săvârșit cine știe ce crimă? Maria, oarecum domolită: Sigur! "Corb la corb, nu-și scoate ochii!" Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
onoarea să dați ochii cu illustrissimii senatori ai Marelui Consiliu al Republicii Lagunelor? Țamblac își drege glasul și începe: La Veneția, am căzut ca musca-n lapte. Carnavalul era în toi: bătaie cu flori pe Canal Grande, măști, măscărici, cântece, beție nebunie! Și aistora le arde de "Cruciadă" precum câinelui a linge sare, mormăie Ștefan. Și?... Dogele, pe galera-amiral, arunca inelul în valuri, logodea Veneția cu Marea, încununând-o "Stăpâna Mărilor" Încaltea, să se cunune și cu Cerul și cu Pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n stele, Ape mari și vremuri grele, Și bate puternic vântul De cutremura Pământul, Valurile marilor Azi răsună-ngrozitor, Domnul vrea să Se răzbune, Că nu facem fapte bune, Nu ne mai poate rabdă, Că lucrăm Duminică, Celelalte sărbători Ospețe, beții și hori. Noi tot bine așteptăm, De la râu nu ne-nturnăm, Nici un ceas pentru Iisus Că să ne rugăm n-am pus Și-auzim din depărtare Ape mari, cutremur mare, Multe sate s-au-necat, Orașe s-au scufundat în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Mă simt ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru a fi în formă mâine. Dar forma mea e la fel de rea azi cum a fost și acum o săptămână. Nu pot scăpa de această nevroză care este absența ta. Biroul meu e un trist martor, cu enorma
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti scump că au executat ordinul dat de sultan în stare de beție. Toți care au trăit și ei, măcar o dată în viață, nebunia iubirii sunt de acord cu vizirul, care propune să sacrifice în locul celui iubit de sultan pe un bandit ce comisese multe crime. Sultanul este adus în fața celui pus în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suna la primul secretar și voi cere să mă primească pentru a sta de vorbă cu dumnealui. Îi voi povesti și cum zăceați în șanț, beat, în dimineața aceea, la intersecția cu șoseaua națională. Și îi voi spune și de bețiile pe care le faceți prin satele comunei. Toate câte le imputați sunt doar minciuni și exagerări. Nu am primit, nu mi s-a oferit și nici nu am cerut nimănui niciodată o armă. Am aici raportul de la postul de miliție
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
autorul unei nuvele cu care și-ar fi putut trece doctoratul în psihiatrie: "Sărmanul Konavalov". Nu cunosc, nici în literatură, nici în descrierea psihiatrică (din tratate didactice), un mai elocvent caz de dipsomanie, boală relativ frecventă, caracterizată prin crize de beție de durată (o săptămână, o lună), crize ireprimabile, urmate de perioade lungi ani întregi de abstinență și chiar de repulsie față de alcool. * Aș putea continua cu alte exemple; dar este suficient cred, să notez că un creator indemn de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
inutilă, în nisip, a unei roți, care ar trebui să ajungă undeva. Dar am impresia că suntem grăbiți din simpla deprindere de a fi grăbiți, avem viciul vitezei în sine, nu atât din scopul de scurtare a duratei, cât din beția vitezei. Mai ucigător decât alte vicii luate la un loc pare un viciu modern și ar fi o noutate în istoria psihologiei dacă diligentele de odinioară nu ar fi fost și ele ucigătoare, dacă nu ar fi murit atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
una alta e început de toamnă, lumina a devenit cristalină, zarea s-a topit în violet; sunt zilele în care intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este și vremea stărilor pasionale. Toamna, sinuciderile din dragoste sunt mai numeroase; toamna se petrec și bețiile cele mai cumplite și tot toamna se moare din beție. * Oricum, mie toamna îmi bate mai mult sufletul și, ademenit de chemări nedefinite, îmi organizez un vagabondaj după criterii strict personale, citind "Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zarea s-a topit în violet; sunt zilele în care intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este și vremea stărilor pasionale. Toamna, sinuciderile din dragoste sunt mai numeroase; toamna se petrec și bețiile cele mai cumplite și tot toamna se moare din beție. * Oricum, mie toamna îmi bate mai mult sufletul și, ademenit de chemări nedefinite, îmi organizez un vagabondaj după criterii strict personale, citind "Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se mai întâmplă o beție de noapte. Nici măcar o căruță de fân nu mai rătăcește pe aici. Doar în poezii mai întâlnești așa ceva, cum scrie fostul meu prieten Adi Cusin într-o frumoasă poezie a lui, în care se răstoarnă un car cu fân în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]