12,871 matches
-
pe care le-a combinat după propria fantezie. Obiectele create sunt în formă de candelă simplă, candelă cu petale, flori, cu răsucituri și împletituri care le dau amploare și frumusețe. Pentru Crăciun și-a propus să realizeze tot din ceară brazi încărcați cu zăpadă, cu beteală, globulețe din mărgele, singuri sau în grup (pădure). Meșterul dogar Truția Vasile este originar din satul Căcuci, comuna Beica de Jos, a învățat meșteșugul dogăritului de mic, de la tatăl său. Lucrează din lemn de stejar
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
cu zăpadă, cu beteală, globulețe din mărgele, singuri sau în grup (pădure). Meșterul dogar Truția Vasile este originar din satul Căcuci, comuna Beica de Jos, a învățat meșteșugul dogăritului de mic, de la tatăl său. Lucrează din lemn de stejar, salcâm, brad, cireș, păr, butoaie pentru vin, cognac, țuică, cu o capacitate de la 3 la 500 de litri. O noutate pentru noi o constituie butoiul dublu compartimentat pentru vin și pentru țuică. Pentru a le deosebi în partea unde este țuica are
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
Mircea Simionca, autorul piesei „Pușca și cureaua lată.” În fiecare an participă la Târgul Fetelor de la Gurghiu, în perioada mai-iunie. Cântecul „Bate vânt de către sară” prezintă dorul de satul natal și durerea pierderii părinților: „Bate vânt de către sară/Prin cetina brazilor/ Și-mi aduce dor în suflet/De casa părinților/ Și de dragi părinții mei,/Că de mult n-am fost la ei./ M-am pornit cu dor pe drumul/ Care duce în al meu sat/ Să văd locurile unde/Mama
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
-Să pecăm! -Unde? -Viena e destul de mare... Nu vezi ce seară frumoasă... -De acord, dar trebuie să-mi iau la revedere de la doamna Walter! Mihai aruncă restul țigării și privi cum o veveriță se dădea huța pe-o creangă de brad; îi veni în minte o scenă asemănătoare din copilărie, urcase dealul Brehuleștilor cu taică-său cu trăsura, mergeau la turmele boierului Balș să înregistreze numărul mioarelor și buțile de brânză și caș și Gheorghieș oprise-ntr-o vale, trebuia să
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
dar ologit! -Și eu schilod ... Cu tijele din mine sunt valoros la fiare vechi ... -Cu ce te-a pricopsit viața? -Cu doi îngeri ... O fată și-un flăcău ... -Mi-e dor de-o bilă la ța Gica ... -Măcar un ramș în brazi, pe Podișor ... -Dar de zglăvoci cu Nae?! -Și-o bâză ar mai merge ... -Am auzit că ești membru al Academiei și profesor universitar! -Vorbește ... lumea ... -Las-c-ai studiat și-n Germania! -Le-am păpat mărcile și am venit acasă ... -Ești mare director! -Științific
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
fără margini Și apoi frumoase pajiști. Încărcate de lumină, Iubire și pace divină. Pentru minunații Oameni care i-au salvat pe cei din accidentul aviatic. Pentru Oameni Frumoși Dumnezeu le-a dat credință, I-a făcut Domnul Frumoși, Stau ca brazii, cu voință, Oameni curați, inimoși. Muntele le este casă, Îi cunosc cărările, Frații codrilor învață, Să le știe vrerile. Nordul știu cum se citește Și de unde-s vânturile, Iernile cum se așază, Îi macină gândurile. Duminica se închină, La biserica
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
Aș vrea să-l pun la masă mea și să-l hrănesc cu-n colț de pâine, chiar de-s sărac și viața-i grea trăiesc cum pot ,ca un biet câine. Privesc la geamuri cum se-aprind steluțe-n brazi, fermecătoare, și în lumina lor cuprind mantaua nopții sclipitoare. Dar sunt în zdrențe îmbrăcat și când colind la orice casă, de toți atunci eu sunt spurcat prin noaptea rece ce se lasă. Ce pot să fac, așa sunt eu căci
DUREREA DESTINULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347581_a_348910]
-
deopotrivă... Cu cearcănele pe sub ochi albaștri, Sunt gânduri de călugări isihaștri Ce-mi surpă visul nopții în derivă. Toți Moș Crăciunii, în grabă, pleacă-n sud. În turlele din somn, copiii-i aud Înhămând la sănii renii de la pol. Și brazii-ncărunțiți, de-atâta nins, În vârfuri poartă o stea de necuprins, Rotind pe drumuri culori de rostopol. Referință Bibliografică: Ajun / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
AJUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347612_a_348941]
-
Acasa > Impact > Scrieri > URSULEȚII - PENTRU COPII Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ursuleții + Pentru copii Discuție dintre doi ursuleți carpatini în preajma unui tânăr brad de la marginea poienii: - Pufosule, tu pe unde ai umblat azi, de nu mai știam nimic de tine? - Ehe, Ochiosule, să știi că am fost să prind pește în râu! - Ia să privesc în coșulețul tău, ai prins ceva pește? - Nu
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă. - Și? Și? Ce-ai făcut ? - Ei, Pufosule, am luat-o tiptil la vale, rostogolindu-mă ușurel să nu mă simtă turiștii. Am ajuns în spatele brazilor unde erau ei, și-am început să ascult. Tocmai a strigat cineva din grupul lor: Iulia, nu ne aduci ceva de mâncare, că ne este foame de leșinăm. Dar Iulia a spus: Mai așteptați, nu vedeți că nici nu e
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
oprit decât aici! - Bravo, Pufosule! Cum de au unii noroc de toate fără să muncească! Pe când eu ... Hai să vedem ce este în rucsacul Iuliei! Vad că e cam plinuț! Nici nu apucară bine ursuleții să scoată de sub ramurile de brad rucsacul, că a apărut ursoaica, mormăind morocănoasă, nervoasă că nu a adus niciun vânat din pădure. - Mami! De ce ești așa de tristă! Vino încoace să mănânci cu noi! Știi ce bine ne-am descurcat cât timp ai lipsit tu? Uimită
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
Ursul ețul juc ăuș / Kemény Já nos. - București: Editura Tineretului, 1958 ; Povestea pâinii / Veress Zoltán, Deá k Ferenc, - București: Editura Tineretului, 1963; Ce vrea creionul? / Letáy Lajos. - București: Editura Ion Creangă , 1970; Versuri / Nikolaj Zidarov, împreună cu Al. Andrițoiu și Ion Brad - București: Univers, 1971 (Orfeu); Mazăre. măzăriche / Majté nyi Erik. - București: Editura lon Creangă, 1973; Aurul î nălț imilor: versuri / Franz Liebhard. - București: Minerva, 1974; Franz Liehhard - Ein Scriftstellerleben - O viață de scriitor. - Timișoara: Facla , 1979 ; Traduceri din Lermontov, Pușkin, Simonov
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
peste care s-au legănat dorururile, peste care s-au îmbrățișat chemările, peste care au rodit și rodesc binecuvântările. • Fiecare Salcâm dantelat și-a aprins candelabrele sale sacre să-și ningă mirul credinței peste cei care devin deoființă divină. • Fiecare Brad verde, temerar le prinde de cer ca-ntr-un inel de logodnă, taina nădejdii împărtășirii lor. • Fiecare Trandafir majestuos își prelinge parfumul suav din petalele purpurii, peste mărgăritarele de rouă, ce se prind ca niște rubine în cununa sufletului lor
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
acoperind orice urme de pași de om, ori sanie, urme făcute doar cu câteva clipe mai înainte. Merse așa, cu mare trudă, până răzbi înspre pădure. Aici era mai bine, viscolul era mai blând. Doar, când și când, cădeau de pe brazi bucăți mari de zăpadă stârnite de furiile vântului ce îndoia vârfurile copacilor. Nea Mihai umbla printre brazi, molizi și fagi, rotind privirile în toate părțile. Știa pentru ce venise - să caute vizuini de jder, trădate de urmele lăbuțelor lăsate prin
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Merse așa, cu mare trudă, până răzbi înspre pădure. Aici era mai bine, viscolul era mai blând. Doar, când și când, cădeau de pe brazi bucăți mari de zăpadă stârnite de furiile vântului ce îndoia vârfurile copacilor. Nea Mihai umbla printre brazi, molizi și fagi, rotind privirile în toate părțile. Știa pentru ce venise - să caute vizuini de jder, trădate de urmele lăbuțelor lăsate prin zăpadă, care duceau drept spre bârlogul lor. Dar, ochii lui de gospodar căutau și niște trunchiuri uscate
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
că acum, după ce căzu zăpada, va fi timpul cel mai potrivit să taie niște lemne, să le aducă acasă năimind un cărăuș de prin vecini. Și ce frumos și odihnitor era prin pădurea cea proaspăt încărcată cu multă zăpadă! Crengile brazilor și a molizilor gemeau de covoare albe de omăt! Soarele, când și când, răzbătea printre nori, făcând ca toate plăpumile de ninsoare să strălucească în lumina albă, făcând verdele cetinii brazilor să răzbească cu greu printre cojoacele de zăpadă pufoasă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
prin pădurea cea proaspăt încărcată cu multă zăpadă! Crengile brazilor și a molizilor gemeau de covoare albe de omăt! Soarele, când și când, răzbătea printre nori, făcând ca toate plăpumile de ninsoare să strălucească în lumina albă, făcând verdele cetinii brazilor să răzbească cu greu printre cojoacele de zăpadă pufoasă. Era bun cercetaș al urmelor jivinelor din sălbăticie. Ochii lui scrutau toate cotloanele pădurii, urmărind neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite, astea trebuie să fie de vulpe, astea de căprioară. Iată și niște urme de jder, imprimate o vreme prin zăpadă, apoi dispărând într-un brad întunecat. Ce credeți, e ușor să prinzi un jder? Urcă-te în brazi înalți după jder, în miez de iarnă, dacă poți! Luase de acasă un sac cu care știa să prindă un jder de îndată ce i s-ar fi ivit
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
mai mari. Uite, astea trebuie să fie de vulpe, astea de căprioară. Iată și niște urme de jder, imprimate o vreme prin zăpadă, apoi dispărând într-un brad întunecat. Ce credeți, e ușor să prinzi un jder? Urcă-te în brazi înalți după jder, în miez de iarnă, dacă poți! Luase de acasă un sac cu care știa să prindă un jder de îndată ce i s-ar fi ivit ocazia. Punea sacul la gura vizuinii, sperând să se pricopsească cu jivina în
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
a promis copilului o bucurie de sărbători, și nu vroia s-o dezamăgească. De aceea cutreiera hăurile pădurii în căutarea celei mai râvnite vietăți pentru blănița ei. Iată, în sfârșit, zări pe partea cealaltă a pârâului ceva mijind în jurul unui brad. Încetini mersul și se uită mirat într-acolo. Era exact o perechiușă de jderi care îl zăriră și s-au ascuns într-o scorbură. - Aha! Deci aici erați, drăgălașilor! Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
aici erați, drăgălașilor! Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui Măriuca a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu prăvălindu-se spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]