3,117 matches
-
irlandeză. Franklin decide să-l omoare pefratele său în timp ce Lady Clarke este în viață, transformând un simplu omor într-o operă a unui criminal în serie, pentru a înlătura anumite suspiciuni. Cust și Franklin s-au întâlnit întâmplător la o cârciumă. "Lui Franklin i-a venit imediat ideea pseudonimului ABC (initialele numelui Alexander Bonaparte Cust)". Apoi, el a planificat și a pus la cale totul. Franklin râse la acuzația renumitului detectiv, dar se panică în timp ce Poirot afirma că amprenta domnului a
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
a lui Indiana. Indiana îi oferă pentru el trei mii de dolari, plus încă două mii mai mult atunci când se întorc în Statele Unite. Hanul lui Marion este brusc atacat de un grup de asasini comandat de un agent nazist, Maiorul Toht. Cârciuma este arsă în lupta ce urmează, iar Toht își arde palma în timp ce încearcă să ia medalionul din foc. Indiana și Marion fug cu medalionul, în timp ce Marion îi spune lui Indiana că-l va însoți în căutarea chivotului pierdus, astfel încât Indiana
Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute () [Corola-website/Science/325198_a_326527]
-
Pierzând primul tren, Drebber l-a instruit pe Stangerson să-l aștepte la un hotel și apoi s-a întors la casa doamnei Charpentier. El a fost atacat de fiul ei și, după ce a fugit, s-a îmbătat la o cârciumă. De acolo a fost preluat de birja condusă de Hope și condus la o casă de pe Brixton Road, unde Drebber beat a intrat împreună cu Hope. Acesta din urmă l-a forțat pe Drebber să-și amintească cine este el și
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
05 parale. În total 315 capi de familie primesc în proprietate suprafață de teren arabil de 2344 pogoane și 88 stânjeni pătrați. Se mai acordă de către Statul Român 11 pogoane și 658 stj. Pentru "Casa Proprietății", 1200 stj pentru trei cârciumi domeniu public; 58 pogoane "Viile în pământul locuitorilor la care ia ostașniță Statul în bani". În total teritoriul administrativ al comunei Ogrezeni inclusiv terenul bisericii era de 2415 pogoane și 2 stj. Pornind de la aprecierea că la timpul respectiv familia
Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/324595_a_325924]
-
Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
afară și l-a acostat brusc pe necunoscut, întrebându-l cine este și ce făcuse cu Lady Carfax. Interlocutorul său a urlat furios și s-a repezit asupra sa, strângându-l de gât. Un muncitor a ieșit atunci dintr-o cârciumă și l-a lovit cu o bâtă pe bărbos peste antebraț, făcându-l să-i dea drumul lui Watson și să fugă. Muncitorul era de fapt Sherlock Holmes deghizat. Detectivul îl acuză pe Watson că a încurcat lucrurile și-i
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
în această mănoasă câmpie a țării, țăranii săraci proveniți din diverse zone submontane (Buzău ori Prahova). Așa apar cosare, hanuri, tarle, odăi. În harta rusească începută în 1835 și terminată în 1853 sunt trecute satele, cătunele, numărul de gospodării, de cârciumi, de tarle, cosare, mori, pive. Cătunul este “așezare omenească grupată”, iar numărul lor alcătuia la mijlocul secolului XIX cam 84% din totalul așezărilor. După 1870 arendașii moșiei au început să aducă lucrători din Buzău sau Prahova care au întemeiat sălașe ori
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
scenei și a luat-o, spunând mai târziu că drumul „n-a fost o pierdere totală”. În vacanța școlară din 1960, Lennon și McCartney au cântat de două ori împreună sub numele de "Nerk Twins", după ce au făcut autostopul până la cârciuma Fox and Hounds din Caversham, Reading, care era ținută de Mike Robbins și soția sa Elizabeth (verișoara lui McCartney). Robbins fusese și el într-o formație denumită „the Jones Boys”, și le-a povestit lui Lennon și McCartney despre meseria
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari și dughenele și cârciumile toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului și moșiile Onești, Pașcani și Ozonești, cu toate acareturile de acolo”. Moșia va trece pe rând, prin moștenire, la Teodor Ghica-Deleni (1820-1865), Grigore Ghica-Deleni (1847-1938) și Teodor Ghica-Deleni (1885-1958). Între anii 1888-1889
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
timpul ca nebunu’”, „Intru-n crâșmă, uit de toate”, „La crâșma din Mătăsari”, „Țuiculiță de Pitești”, „De aia-i bine cât trăiești«, „Ce ne-aduce 2000”, „Să ne cânte lăutarul”, „La hanul de peste drum”, „Se duc tinerețile”, „Sus paharul”, „La cârciuma de sub tei”, „Ieftinește, Doamne, băutura”, „Bine e să fii patron” etc. În activitatea sa artistică de peste 40 de ani, a interpretat peste 300 de cântece care au fost imprimate la Radio și Electrecord, și a participat în peste 500 de
Tita Bărbulescu () [Corola-website/Science/329907_a_331236]
-
lunii mai a anului 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, comerciantul Iancu Gore, "„om de încredere și de viitor”" care venise de la Pitești la București pentru obținerea unei autorizații de export din partea Ministerului de Finanțe, intră într-o cârciumă. El îl caută pe Păunescu, un funcționar ministerial care locuia într-o casă de pe strada Frumoasei nr. 14, aflată în apropierea cârciumei. Gore îl mituise anterior cu trei milioane de lei pentru a obține un permis de liberă trecere peste
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
venise de la Pitești la București pentru obținerea unei autorizații de export din partea Ministerului de Finanțe, intră într-o cârciumă. El îl caută pe Păunescu, un funcționar ministerial care locuia într-o casă de pe strada Frumoasei nr. 14, aflată în apropierea cârciumei. Gore îl mituise anterior cu trei milioane de lei pentru a obține un permis de liberă trecere peste graniță pentru 6.000 de capete de vită. Cârciumarul îi spune lui Gore că funcționarul se mutase imediat după bombardamentul din 4
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Gore că funcționarul se mutase imediat după bombardamentul din 4 aprilie 1944, casa în care locuise fiind în prezent pustie. Trecând de ora 12, după care nu mai aveau loc de obicei bombardamente aeriene asupra capitalei, Iancu Gore iese din cârciumă și merge pe strada Frumoasei. El se duce la casa lui Păunescu și sună la sonerie, zadarnic și fără oprire. La un moment dat aude o sirenă ce anunța apropierea unor avioane de război inamice și pornește în fugă în susul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
pe nume Elisaveta și un chiriaș bătrân, judecătorul Protopopescu) par să îl ignore și continuă să discute între ei, ca și cum el n-ar fi acolo. După ce sună sirena de încetare a bombardamentului, Gore iese din adăpost și se întoarce la cârciuma pe care o părăsise cu o oră în urmă. El îi povestește cârciumarului de cei trei oameni pe care îi întâlnise în adăpost, dar află consternat că aceștia muriseră de fapt în timpul bombardamentului aerian din 4 aprilie 1944, adică cu
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și invers se face fără traversarea vreunei granițe între Real și Ireal. Astfel, personajul este convins că a întâlnit într-un adăpost antiaerian pe madam Popovici, cu servitoarea Elisaveta și chiriașul Protopopescu. Fantasticul devine evident odată cu reîntoarcea lui Gore la cârciumă, când cârciumarul și muncitorii neagă existența vreunei alarme antiaeriene. Existența întâmplării relatate de comerciant este contestată, fiind pusă pe seama consumului de alcool sau a unei halucinații. Ca și în „Nopți la Serampore” (1940), personajele pot fi astfel împărțite în două
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
se oploșesc acolo, iar Lampă îi promite lui Mihai că nu va mai fura. Din cauza lipsurilor, Lampă intră însă în cârdășie cu hoțul Achim Tungsram (Jean Constantin) și se reapucă de furat. Într-una din zile, pe când se aflau în cârciuma de la Halta veche, Lampă îi arată lui Mihai doi oameni care ședeau împreună la o masă alăturată și îi spune că unul dintre ei era fostul comisar Florică Potra (Constantin Codrescu), care arestase în trecut mai mulți activiști comuniști, iar
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
recunoscut acolo de păgubașul Pompiliu Stoian (Aurel Giurumia), proprietarul magazinului de uleiuri și lacuri, care îl acuză că i-a furat portofelul. Comisarul Chiriac dispune arestarea „roșcovanului”, dar acesta din urmă îi spune că l-a văzut discutând într-o cârciumă cu Potra. Copilul fuge din secția de poliție și se duce la Comitetul Județean al PCR, unde fusese chemat de mai multe ori de prietenul său Dorel Ilieșu. El scrie acolo o declarație în care îl denunță pe fostul comisar
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
rănit la picior și nu la plămân. Cei doi locuiesc câteva zile în cabana de pe plajă, plimbându-se pe malul mării unde se întâlnesc uneori cu colonelul Filip. În seara de Crăciun, colonelul îi invită pe Andrei și Ioana la cârciuma din sat. El le mărturisește că în viața sa civilă era polițist. Colonelul pierde în fața Ioanei la jocul de cărți. La cârciumă, Ifrim îl amenință cu moartea pe Andrei, dar Filip intervine și-i desparte. Un pic mai târziu, Ioana
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
se întâlnesc uneori cu colonelul Filip. În seara de Crăciun, colonelul îi invită pe Andrei și Ioana la cârciuma din sat. El le mărturisește că în viața sa civilă era polițist. Colonelul pierde în fața Ioanei la jocul de cărți. La cârciumă, Ifrim îl amenință cu moartea pe Andrei, dar Filip intervine și-i desparte. Un pic mai târziu, Ioana îi reproșează lui Andrei că s-a retras de lume din cauza egoismului; fostul ofițer afirmă că a înțeles că războiul este inutil
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
apropiere de Sorbona) și profesor de drept canonic, fiind luat în casa acestuia și devenind cunoscut ca François Villon (Florent Pagny). El devine student la Sorbona, dar duce o viață dezordonată, scriind poezii și chefuind cu prietenii săi studenți prin cârciumi și bordeluri. Intrat în conflict cu sergentul Perrenet Marchand (Bastardul) (Marc de Jonge) din cauza lui Marion (Cecile Magnet), o prostituată de la bordelul lui Margot (Dora Doll), Villon este judecat la 5 mai 1451 de magistratul Robert d'Estouteville (Traian Costea
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
Incidentele de la Hădăreni sunt cunoscute în istoria recentă a României ca o revoltă spontană a etnicilor români și maghiari împotriva comunității rome din satul Hădăreni, comuna Chețani, județul Mureș, în toamna anului 1993, pornită de la uciderea unui român la cârciumă de către câțiva romi din localitate. În urma ciocnirilor etnice, trei romi au fost uciși. În seara zilei de 20 septembrie 1993, un tânăr de 25 de ani de origine română, C. Chețan, tatăl unei fetițe de trei ani, a fost chemat
Ciocnirile de la Hădăreni () [Corola-website/Science/330561_a_331890]
-
majoritare a fost generată de faptele antisociale ale romilor și lipsa de reacție a poliției. În perioada anterioară incendierilor, au fost reclamate zeci de furturi din ogrăzile românilor și maghiarilor. Reclamațiile nu au fost rezolvate, iar încăierarea celor patru din cârciumă a declanșat ciocnirile interetnice. În urma incendierilor, autoritățile au demarat o anchetă care a fost urmată de întocmirea unor dosare penale având ca părți vătămate membrii familiilor de romi ale căror gospodării au fost distruse parțial sau integral în incendii. În urma
Ciocnirile de la Hădăreni () [Corola-website/Science/330561_a_331890]
-
este autorul uneia dintre cele mai sugestive evocări ale atmosferei porturilor dunărene. De-a lungul anilor pictura lui Gh. Naum se îmbogățește tematic și tehnic. Corpul feminin este surprins în diferite ipostaze ale vieții cotidiene: întâlniri mondene, lumea spectacolelor, a cârciumilor, a spațiului interior intim. Desenul expresiv al conturului, culoarea epidermei fluidă și mată, cu pete de lumină strălucitoare, toate surprind psihologia personajului într-o manieră de-acum proprie pictorului. Înclinat spre cercetare și experiment și-a asumat condiția artistului independent
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
terenuri agricole, păduri, contrucții, bani) făcute de persoane private (domnitori ai Moldovei, boieri, negustori) sau de către stat. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Epitropia deținea moșii, păduri, tîrguri boierești, sate, loturi de pămînt răzlețe, mori, heleștee, prisăci, locuri de casă, cîrciumi, dughene, podgorii. Reforma agrară din 1921 a diminuat patrimoniul Epitropiei, unele terenuri fiind expropiate și folosite pentru împroprietărirea țăranilor. În 1914, patrimoniul funciar al Mănăstirii Sfântul Spiridon administrat de epitropie cuprindea aproximativ 64.000 ha de teren arabil și 23
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că „regizorul rămâne consecvent sieși, vorbind, în stilul său - de un
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]