5,189 matches
-
o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între picioare are o bucată de carne asudată și putredă, devorată de viermi. De mai multe ori, Încercă să agațe fete pe stradă; se alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era ușor să meargă la Paris și să revină În aceeași zi. În tren, Încercă să citească Une curieuse solitude, renunță destul de repede, dar izbuti să parcurgă totuși câteva pagini din Femmes - mai ales pasajele erotice. Aveau Întâlnire Într-o cafenea de pe strada Universității. Editorul sosi cu zece minute Întârziere, fluturându-și țigaretul care avea să-l facă celebru. — Sunteți din provincie? Asta-i rău. Trebuie să veniți la Paris, imediat. Aveți talent. Îl anunță pe Bruno că va publica textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pai, se mulțumesc să Încaseze RMI-ul și o subvenție pe de-a moaca pentru agricultura montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea din sat, La Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
adevăr să testăm condițiile de mutație În general, trebuie pornit de la molecule autoreproducătoare mai simple, cu maximum câteva sute de legături. Desplechin dădea din cap, ochii Îi străluceau, nu mai Încerca să-și ascundă tulburarea. Turistele italiene plecaseră; În toate cafeneaua nu erau decât ei doi. Va dura foarte mult, cu siguranță, continuă Michel, În principiu configurațiile mutabile nu se disting prin nimic. Dar trebuie să existe condiții de stabilitate structurală la nivel subatomic. Dacă reușim să calculăm o configurație stabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amintești, tu ai fost cea care mi-a sugerat să mănînc de prînz În altă parte decît de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mîncarea să te duci și o mănînci la masă. Și nu costă decît două lire ! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
doar eu și cu ei. Doar noi trei, fără bunicul, fără Kerry și fără Nev. E ca și cum ne-am fi Întors cu cincisprezece ani În timp sau așa ceva. Am putea să intrăm acolo, spun, În clipa În care ajungem la cafeneaua italiană. — O idee foarte bună ! spune tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amîndoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul de care credeam că sînt Îndrăgostită. Ăsta e bărbatul care s-a folosit de mine la modul ăla absolut incalificabil. Acum că șocul inițial s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt o mînă pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întîmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pentru renașterea Reichului”. A fost suficient de naiv încât să creadă tot. L-a sunat imediat pe Dietmar, arheologul de care îmi vorbise, și a stabilit o întâlnire la Berlin pentru luna viitoare. Am făcut cunoștință cu el într-o cafenea de pe Ingmarstrasse. Dietmar a fost circumspect și pentru o clipă am crezut că planul meu se duce de râpă. - Toată povestea cu bijuteriile pentru Reich sună a pură fantezie, mi-a spus. Între timp, îmi pregătisem informațiile și începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
începututl iernii. În timpul nopții, pământul se usca la loc și dimineața începea din nou să plouă cu bile, cam până pe la prânz. Atunci, pășind pe stratul subțire de gheață ce se transforma lent în apă, Elena și Ioana băteau teatrele, cafenelele și așezămintele culturale. Își făcură abonament la Institutul Francez, la Consiliul Britanic și la Institutul Goethe, unde Elena cunoștea o funcționară care le scuti de taxe. Se apucară conștiincios de prepararea eseurilor și de consultarea bibliografiei obligatorii. În lumina verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cabină de probă! Practic la fel de intim ca un budoar. Abia aștept să rămânem singuri. Sophie își dădu ochii peste cap uitându-se la mine. Ajunsesem la Haverstock Hill și o luasem în jos către șirul de magazine. — Noi mergem la cafenea, Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la chestii din astea, zise Sophie în timp ce le făcea cu mâna celorlalți și se îndrepta către cafenea. Așa e, ne cam împărțim pe bisericuțe. Fără să vrem, dar ne cunoaștem cu toții de așa de mult timp. Și când e vorba de făcut piese, mai mereu ai de o parte actorii și de cealaltă restul lumii. Adică trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să joace tot felul de jocuri caraghioase în după-amiaza asta, pentru încălzire. Hugo cam are dreptate; nu poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde puteai mânca. Mesele erau acoperite cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Investigația neoficială începută de Ben și de Steve nu a scos nimic la iveală. Nici una dintre asistentele directorului de scenă nu fusese în culise, astfel că se spulbera speranța existenței unor martori; acestea aranjaseră recuzita, după care se retrăseseră în cafeneaua din zonă ca să mănânce ceva pe fugă. Ben fusese cu directorul personalului de primire a spectatorilor, iar echipa, așa cum era și normal, fusese jos, în club, cu excepția lui Steve, care a spus că făcuse o serie de verificări în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
consecințele unei avalanșe de garimpeiros, atunci când se răspândea zvonul că se descoperise o nouă „bombă“. „Orașe-fantomă“ se iveau peste noapte, precum San Salvador de Paul, Diamantina, Porvenir, Cristálida... Și acolo unde înainte nu erau decât selvă și sălbatici, apăreau deodată cafenele de mâna a doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna următoare, devenind din nou neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
originea crizei, dar nu știu dacă Roosevelt ar fi putut înlătura pericolul. Se întoarse spre el. Tu ce părere ai? E țara ta. — Nu cred că e momentul să ne angajăm în disertații istorice. Nu stăm la masă într-o cafenea din Piața Armelor, ci pe malul râului San Pedro, încercând să decidem ce se va întâmpla cu yubani-i și cu aceste selve. Se întoarse spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
intrară În micul oraș Barcis și Ambrogiani coti la stânga și-n josul unui drum abrupt de acces ce ducea către lac. Ambrogiani se opinti afară din mașină, evident zdruncinat de drum. — Hai să bem ceva, zise el, pornind spre o cafenea ce umplea enorma verandă din spatele uneia dintre clădirile de lângă lac. Trase un scaun la una dintre mesele dotate cu umbrele și se lăsă să cadă În el. Înaintea lor se Întindea lacul, cu o apă straniu de albastră; În spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
distractivă. La toate întâlnirile anterioare pe care le avusese cu Amanda Hardwick, ziarista își depășise reputația câștigată pentru scârboșenia ei arogantă. Îndesând documentele ofensatoare în birou, Alice s-a târât afară să-și ia o cafea și un corn. În cafenea, Alice și-a dus tava la o masă de lângă fereastră, unde se afla un număr din New York Times, deschis la pagina Nunți/Petreceri. În timp ce mânca, Alice și-a aruncat un ochi peste pagina cu pricina. Printre vedetele și bogătașii prezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu face decât cafea la filtru. Amanda Hardwick a fixat-o cu o privire de gheață. Atunci va trebui să te duci până la Dean&Deluca și să-mi aduci un latte, nu-i așa? Sherry s-a holbat la ea. Cafeneaua, așa cum știa toată lumea de acolo, se afla cu șaptezeci și patru de etaje mai jos și la două intersecții depărtare. —Eu sunt însărcinată în șase luni! a zis Sherry indicându-și burta cu ambele mâini. Amanda s-a uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apelurilor pierdute. Însă nimeni nu-i lăsase nici un mesaj; ceva și nimic, a presupus Hugo. Probabil că la birou exista măcar un mesaj, dar asta era a doua oprire pe lista lui. Mai întâi voia să facă popas la o cafenea, de unde să-și ia la pachet un sendviș cu șuncă. Hugo murea de foame, dar în ultima vreme cam asta era starea lui permanentă. Tot felul de pofte gastronomice ciudate îl asaltau în cele mai stranii momente. El presupunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu unt de arahide și banane, date pe gât cu lapte integral. Gesturi care aveau un efect expansiv asupra siluetei lui de un metru și optzeci și nouă de centimetri, care era, de obicei, destul de subțire. Hugo a parcat la cafenea, unde a descoperit coada de la ora prânzului în plină progresie. A ajuns la Dunn și Dustard, puțind a șuncă prăjită, abia douăzeci de minute mai târziu. De cum a intrat pe ușă, Neil a explodat: — Unde pizda mă-tii ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mi ce s-a întâmplat. Nimeni nu mi-a zis c-o să fie așa, și-a înghițit Laura lacrimile. Dar am crezut că-ți place. Mi-am închipuit că vii aici des. Laura i-a aruncat o privire nerăbdătoare. Nu cafeneaua, pentru numele lui Dumnezeu! Mă refeream la nenorocitul ăla de copil. După care și-a mușcat buza. Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu fugise atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pământ și o adevărată fântână a cunoașterii în ceea ce privea copiii. Și el despre ce vorbea cu ea? Despre un festival plictisitor al fasolei ecologice în care era implicat evanghelistul nebun de bărbată-su. — Ăăă... Hugo s-a uitat către cafeneaua de lângă intrarea supermarketului. —Ai vrea... ăăă... să bei o cafea? Mintea lui obosită s-a umplut, dintr-odată, de o multitudine de posibilități. O putea întreba din nou pe Alice despre problema cu somnul; ba chiar putea să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]