222,545 matches
-
iasă la interval și s-o frigă parte-n parte cu el!" (p. 14). Intervalul apare și ca loc de plimbare (dar și de glume proaste): "'cînd făceai manej pe interval (...), te trezeai deodată cu o găleată de apă în cap, aruncată de la cracă" (= din paturile de sus) (p. 28-29). Funcționalitatea intervalului e atestată și de alte relatări, reportaje, interviuri despre viața de închisoare; de pildă, un comandant: declară: "'La noi e disciplină - nu lași deținutul să iasă la bătaie pe
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
interval", "'sari pe interval" etc. În uzul familiar-argotic curent, expresiile și construcțiile care conțin termenul interval sînt folosite ca formule de provocare, înfruntare, agresare verbală - "'dacă sunteți bărbați, haideți pe interval" (freewebware.com); "'scoate-l pe interval... dă-i un cap în gură" (home.ro/forum) -, dar cel mai adesea exprimă ideea de simplă apariție: "'fă bine și-apari pe interval că mai târziu mă duc la cumpărături" (cafeneaua.com).
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
îl simțeam acolo, în poziția aceea în care parcă împingea catedrala cu spatele sau o susținea, asemenea unui Atlas, să nu se prăvălească, și nu îndrăzneam să dorm. În cele din urmă, am făcut-o, când mi-am pus în cap să-mi scot din minte ideea că El stă acolo ca să mă supravegheze și am înlocuit-o cu cea eliptică de prefix - e-adevărat -, dar mai sănătoasă, cum că treaba Lui acolo este să mă vegheze. Punct. Adică l-am
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
de concerte - și o mulțime de sculpturi, pendulând între naiv și morbid, între măreție și nebunie - de la călărețul adolescentin, despre care se presupune că este împăratul Heinrich al II-lea, la episcopul Dionisie, ce-și ține în mâini, cuviincios, propriul cap tăiat. Găsisem chiar o formulare simplă prin care să-mi exprim stupoarea cu privire la magia acestui loc, parafrază ieftină după un banc (la fel de ieftin) cu Bulă: "În față catedrală, în spate catedrală. La stânga catedrala, la dreapta - catedrală. Sunt înconjurat!!", spuneam, mai
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
acțiunea realizată (în sens de performance). Nu știam cum se trag clopotele: există clopotari (văzusem la Hallmark un film polițist cu o întrecere între clopotari, dar asta se întâmpla în Anglia) sau e vreun mecanism care declanșează funia? Nici prin cap nu-mi trecea că, de fapt, totul era programat electronic. Surescitat de aceste idei am început să sondez și la nivel administrativ, interesându-mă cine se ocupă de clopotele orașului. După puțin timp am primit o invitație de la organistul Domului
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
acordată pe un sunet anume, iar restul, bucata mai mică, pe un altul, aflat cu o terță mică mai jos. Astfel, combinația dintre armonicele acestor sunete va genera o aură auditivă bogată, impresionantă, un pic tristă, dar întotdeauna misterioasă (în cap am scena finală din Rubliov-ul lui Tarkovski). Dacă un clopot sună prost, atunci e clar că nu ascultă de această lege. Heinrich bate la ore fixe și din sfert în sfert de oră (o dată la și un sfert, de două
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu ținem seama de climatul de etuvă teologică în care s-a desfășurat cearta universaliilor, nu vom putea înțelege amploarea pe care această controversă logică a putut-o lua în rîndul fețelor
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul prin excelență, ceva cu neputință de gîndit prin intermediul unei specii de indivizi. Dar atunci ce mai e specia? O colecție de lucruri sau o vorbă în vînt? Un cuvînt din capul meu sau ceva care există cu adevărat în realitate? Variațiuni pe tema aceasta cititorul poate face pe cont propriu în orice direcție îl îndeamnă inspirația. Amănuntul care merită să fie reținut este că ceea ce pare un simplu joc lingvistic supus
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru care "poezia tranzitivă se constituie într-un model ca și implacabil al lumii noastre" (apud
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
lăsându-mi șlapii la ușă/ trecându-mi o mână prin păr apoi peste față/ apoi dând drumul mâinii într-unul din buzunare/ strângând pumnul așa cum se strânge un pumn/ într-o duminică seara la treizeci de ani// mi-am ținut capul pe genunchi/ am deschis gura am închis-o repede/ m-am uitat în ochii lu' romulus bucur din fotografie/ seria scriitori arădeni de azi/ apoi mi-am spart un coș/ a curs puțin sânge/ am scos limba am pendulat cu
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
și mă zgârie/ mă dau afară din casă/ mă târăsc spre/ o găleată de vopsea izbită de un zid/ mirosul gunoaielor arzând la capătul grădinii// nu-mi doresc decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul chefului/ și ți se înmânează cadourile și sufli în lumânările înfipte în tort// sau când pleci la mare cu un bun prieten// ar trebui să golesc dulapurile/ și să-ți arunc hainele sau să le vând sau să
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
noastre bombăneli moralizatoare." * îl felicit pe domnul Andrei Pleșu pentru magnanimitatea sa, corosivă. Cu adăugarea că inculpatul Constantin Noica era... poate, poate că era, pe bune, poate că devenise, finalmente, un comunist clasic, asemeni figurilor din REPUBLICA lui Platon în cap cu Socrate, - nu ca analfabeții, semianalfabeții, gorilele, nemernicii, ticăloșii regimului în frunte cu Ignorantul suprem. S-ar mai putea spune, eventual, că, în chestiune, avem, și/sau un Idiot colosal, livresc, sau ceva ce ne aduce nouă aminte de Cavalerul
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
în îmbrățișări mai puțin eterice. La început slăbuță și jenată, și-a desfăcut părul, a dat frâu liber suspinelor și s-a umezit, și-a însușit preludiile care dau profunzime și vigoare iubirii. Uneori era trandafirie, Sensible, complet trandafirie, din cap până în picioare, goală și mai mult decât goală, pentru că se împodobise pentru mine, numai pentru mine, în urletul mistralului sau în țipetele soarelui, acolo, în La Coste, pe pământurile Laurei, strămoașa mea, la o zi de mers călare de la Avignon
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
o dată la școală o sticlă de zeamă de varză, ne-am așezat cu fundul pe bănci și am băut toate, trecându-ne sticla de la una la alta. Nici vorbă de alcool, nici în vis nu ne-ar fi trecut prin cap așa ceva". Un cititor fervent de reviste "estivale" s-ar întreba imediat: dar de unde cunoștea ziaristul acel episod? Era cumva coleg de clasă cu fetele dedate la plăcerea whisky-ului pe bază de varză murată? Nici vorbă. Avea informatori printre junele
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
cum Perseu și-a șlefuit scutul pentru a deveni oglindă în lupta cu Gorgona, situația s-a schimbat sub egida modernității: "Acum, când singurătatea, neîncrederea și războaiele au dovedit că știu să sluțească și să ucidă mai bine decât bietul cap al Gorgonei, poetul s-a văzut și el nevoit să-și schimbe armele. Sfidării și nepăsării, el le-a răspuns prin coșmare de fabricație proprie, artizanală". Aspirației realist-naturaliste i-a luat locul impulsul tot mai intens al făuririi unor viziuni
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu de vedere, opoziția de plano, refuzul ca strategie au un miez distructiv, dizolvant. Susțin necondiționat puterea spiritului critic. Dar nu în sine, ci
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
duceau o viață cu mult peste nivelul mediu, în România de atunci. Dacă la acei intelectuali s-a gîndit ministrul de azi al Culturii, ar fi trebuit s-o spună, și cred că nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i pună afirmația la îndoială. Dar dl Iorgulescu a preferat să nu se pună rău cu compozitorii pe care i-a păstorit și a dat-o pe intelectuali, în general, ca milițianul care a tras mortul pe Strada Academiei
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
autoportret, și multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenție și ca finalitate, sculpturii, la o privire mai atentă nu se poate descoperi nimic care să trădeze vreo încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
separă de tot regnul animal. Firește, ar mai fi și libertatea, dar el crede,... adică Diogene crede, că ea derivă de fapt din ideea de pomană, ori invers. Foarte interesant. Și că nu i-a dat până acum nimănui prin cap să înființeze un partid al cerșetorilor de tot felul, atenție... cum era al proletarilor de pretutindeni, uniți-vă, zexe! - și râse complice ca de un eveniment nostim, la care aș fi participat și eu, - că ar ieși un partid puternic
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
animalieră se remarcă, în primul rînd, un pom încărcat cu muguri, cu boboci, dar mai ales cu flori deschise și mature. Simbolismul pomului e transparent. Cu mult mai complex, mai dificil de descifrat este grupul doamnei cu licornul. Doamna are capul aplecat ușor înspre umărul stîng și se uită nu drept înainte, nu în ochii privitorului, ci undeva, în zare. Poziția capului poate sugera cedare sau rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Simbolismul pomului e transparent. Cu mult mai complex, mai dificil de descifrat este grupul doamnei cu licornul. Doamna are capul aplecat ușor înspre umărul stîng și se uită nu drept înainte, nu în ochii privitorului, ci undeva, în zare. Poziția capului poate sugera cedare sau rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală. Asertiv și cu dorința de a-l reține. Unicornul e supus. }ine coada așternută pe pămînt, într-o poziție de repaus
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală. Asertiv și cu dorința de a-l reține. Unicornul e supus. }ine coada așternută pe pămînt, într-o poziție de repaus, deci de acceptare, iar capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
poziție de repaus, deci de acceptare, iar capul și cornul îi sînt îndreptate tot în jos. S-ar zice că se complace în brațele doamnei. Poate chiar că, mulțumit, a ațipit. Dar, la o privire mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
la Fecioara cu pruncul. Caz în care această pictură ar echivala cu una dintre multiplele fațete ale unei generice Doamne cu licornul. Fiindcă și licornul, cum spuneam, e simbol cristic, ca și hermina. Corpul doamnei e întors puțin spre stînga. Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
e în prim-plan și are o poziție cam ciudată. Seamămă cu mîna lui Parmigianino, din celebrul autoportret pe care, patruzeci de ani mai tîrziu, avea să-l picteze într-o oglindă convexă, absorbantă. Nu cumva frumoasa doamnă, care are cap cam mic și o mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]