9,952 matches
-
cincilea, am străbătut coridorul, care mirosea vag a marijuana, și am bătut la ușă. Muzica de jazz se opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul de la RKOmă întrebă ea. — Nu, poliția! i-am răspuns. La care fata mi-a trântit ușa-n nas. Am auzit apa trasă la WC, după care fata a revenit, iar eu am intrat neinvitat în apartament. Sufrageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pereții erau însă ornați cu fotografiile lui Betty Short, poze din ziare și reviste, prim-planuri oribile de pe 39th, colț cu Norton, multe dintre ele mărite, pentru a scoate în evidență fiecare detaliu sinistru. Patul era ticsit cu cutii de carton ce conțineau un întreg dosar de caz, cu copii la indigo după diverse rapoarte, liste de ponturi, index de dovezi, rapoarte ale polițiștilor din teren și transcrieri ale interogatoriilor, toate înregistrate în ordine alfabetică. Neavând nimic de făcut și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de chipuri de femei era înghesuit într-un colț. Mi-am adus aminte că Martha e artist publicitar, apoi am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită, strivită și acoperită de noroi de cei care se tot perindau pe acolo. Era multă lume acolo. Patru agenți de la Biroul de Identificări al Poliției Aberdeen, toți purtând salopete albe din carton: doi dintre ei acopereau totul cu pudră și bandă adezivă În căutarea amprentelor, unul făcea fotografii, iar al patrulea filma scena crimei pentru arhivă. Adăugați la aceștia un polițist care părea cu desăvârșire lipsit de experiență, medicul de serviciu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy. Logan se arătă foarte șocat. — Ce s-a Întâmplat cu părul tău? Billy se Încruntă În timp ce Își Îmbrăca salopeta albă din carton. — Nu Începe și tu, la naiba. Oricum credeam că ai murit. Logan zâmbi. Da, dar mi-am revenit. Fotograful Își șterse ochelarii cu o batistă gri, repetând apoi operațiunea cu obiectivul aparatului. — A atins cineva ceva? Întrebă el, punând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului. „NORMAN CHALMERS“ era scris cu un pix cu gel pe o bucată de carton gros, care era lipit cu scotch peste numele proprietarului anterior. Etajul de sus, pe dreapta. Logan se dădu un pas Înapoi și privi În sus clădirea. Luminile erau aprinse. — Bine. Se apropie din nou de intrare și apăsă pe soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate discuta cu inspectorul și așteptă afară până când acesta suspendă temporar interogatoriul. Când ieși afară, cămașa lui Insch era aproape transparentă de transpirație. — Doamne, fierbe Înăuntru, spuse el, ștergându-și fața cu mâinile. Autopsia? — Autopsia. Logan ridică dosarul subțire de carton pe care i-l dăduse Isobel. — Concluziile preliminare. N-o să primim analiza sângelui decât spre sfârșitul săptămânii. Insch luă dosarul și Începu să-l răsfoiască. Rezultatele sunt destul de elocvente, spuse Logan. Altcineva l-a omorât pe David Reid. Obiectul crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de plastic În colț, În mod evident pe post de pat. Un crucifix improvizat era atârnat deasupra culcușului, cu un Action Man pe jumătate dezbrăcat drept Isus Hristos. Lângă pat, era și un morman de cutii goale de conserve și de cartoane de ouă, Împreună cu o plită mică pentru gătit Calor Gas. Era una din acelea pe care tatăl lui Logan obișnuia să le ia În fiecare vacanță de vară, când mergeau la Lossiemouth. În acel moment, plita șuiera de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe care o primeai când Îți făceai poză la școală. Aproape i-o aruncă În față lui Logan. În poză era un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să pleci, am ceva pentru tine... zise el. Logan fu brusc cuprins de sentimentul că avea să scoată o pereche de chiloței de-ai lui Isobel din buzunar, dar, În loc de asta, Brian traversă Încăperea și alese un plic mare de carton din tava pentru corespondență internă. — Analizele de sânge pentru fata ta de patru ani necunoscută. Sunt niște chestii interesante acolo. Îi dădu plicul, trase fermoarul sacului, aranjând cadavrul, În vreme ce Logan răsfoia raportul. Brian nu glumea. Era foarte interesant. La cantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era izbitoare. Bernard Duncan Philips și mama sa În vremuri mai bune. Înainte să se apuce el să adune lucruri moarte. Înainte să fie cadavrul unei fetițe În adăpostul numărul doi. Bucătăria era Înghesuită și Întunecată. Teancuri de cutii de carton mărgineau Încăperea, iar umezeala permanentă le Înmuiase la colțuri. Mucegaiul acoperise pereții, conferind locului un miros al dezolării. Iar În mijlocul camerei se găsea o masă de bucătărie jegoasă, cu scaune cu Înfățișare Înșelătoare. Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă văzuseră ceva la ieșirea sau la intrarea În oraș. Era o șansă mică, dar merita Încercată. Echipa doi: povestea vieții lui Bernard Duncan Philips. Aceștia avuseseră cel mai mult succes. Pe biroul inspectorului se găsea un dosar mare de carton, care conținea tot ce se știa despre Hoitar. Logan se așeză pe marginea biroului și răsfoi colecția de fotocopii, faxuri și tipărituri. Se opri când ajunse la raportul despre moartea mamei lui Bernard. I se pusese diagnosticul de cancer intestinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să vadă un pachet de șuncă și o conservă de fasole. Cealaltă era cu cartofi prăjiți și biscuiți de ciocolată. Încruntându-se, le puse pe masă. Ciocolată și cartofi, fasole și șuncă... Și chiar la fund, două plicuri groase de carton. Expresia Încruntată a lui Logan se transformă Într-un zâmbet. — Ce-avem aici? Nu le-am mai văzut În viața mea! Acum nu mai picura apă de ploaie de pe fața lui Nicholson: de fapt, era o transpirație nervoasă. Logan apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am făcut nimic! — Pe naiba n-ai făcut.Ești un gunoi mnicinos și-ți trimit curul la-nchisoare până crăpi. Nicholson Înghiți În sec. — Mai avem niște poze, zise Logan. Vrei să le vezi, domnule Nicholson? Întoarse un plic de carton și scoase fotografiile post mortem ale lui David Reid. — O, Doamne... Nicholson deveni cenușiu. Îl mai ții minte pe micuțul David Reid, nu-i așa, domnule Nicholson? Cel de trei ani, răpit, strangulat și violat? — Nu! — În mod sigur Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
interesată să-i cumpere o femeie. Cu bani gheață. Fără-ntrebări. Raportul post mortem al lui Geordie Încă se afla pe biroul lui Logan, necitit. Cu toate care se petrecuseră În săptămâna aceea, efectiv nu avusese timp. Apucă dosarul din carton subțire de pe masă și-ncepu să-l frunzărească, dar telefonul reveni la viață. — Logan. — Domnule sergent? Era inspectorul Insch. Unde sunteți? — La sediul Poliției. — Logan, tu n-ai o casă a ta la care să te duci? Nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nemișcată; nu este plăcut să simți material această privire ce te caută, te bombardează cu un flux de neutroni porniți din energia vizuală ce se degajă În actul privitului, tu simți că ceva real din tine s-a fixat pe cartonul fotografiei; acel ceva reacționează prin impulsuri la distanță atunci când ești privit, impulsuri comunicate corpului viu printr-o ciudată telepatie. O prea deasă spionare a fotografiei comportă nervozitatea subiectului, până la apariția unei spaime existențiale, ce provoacă neliniște permanentă. Este cazul marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
roz. Îl poți vedea peste tot în zilele noastre. A devenit de-a dreptul convențional. Kara se ridică doar pentru a aranja perna de sub capul mamei sale și apoi își reluă locul jos lângă pat, sorbind zgomotos din paharul de carton pe care scria Starbucks; cafeaua era singurul ei drog, însă dependența era intensă și iremediabilă, ca să nu mai vorbim de costisitoare - era deja a treia cană pe ziua de astăzi. Părul ei era tăiat scurt și vopsit acum cafeniu-roșcat, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai departe unui subaltern în uniformă spre a fi transportat către sediul FBI din oraș. Dar Sachs, aspirant la gradul de sergent, îl opri pentru a verifica sigiliul și pentru a se asigura că își trecuse semnătura pe bucata de carton pe care oricine atingea proba trebuia să își treacă numele. Totul era în regulă, așa că Sachs îi dădu voi tânărului polițist să plece. - Și, cum a fost testul practic de astăzi, Sachs? întrebă Rhyme. - A fost bine, răspunse ea. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Magicianul pocni din degete și o bilă de foc îi zbură din mână în mijlocul bălții de alcool. Alcoolul se aprinse și flăcările albastre se întinseră pe podea. Cuprinseră în scurt timp un teanc de reviste aflate într-o cutie de carton și unul din scaunele de trestie. În curând, focul se va întinde și pe cearșafuri, cuprinzându-i corpul, lucru pe care nu îl va simți, și apoi fața, lucru pe care îl va simți cu vârf și îndesat. Își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de lemn. Pe de altă parte, dispozitivul era cu siguranță voluminos. Spre deosebire de dinamită sau alt exploziv, o bombă cu gaz trebuie să fie mare pentru a crea pagube majore. Ar putea fi ascuns în vreo cutie de lemn sau de carton, folosită pentru transportul echipamentelor. Sau poate într-un butoi de petrol. Zări un tomberon de plastic - unul mare, de vreo 200 de litri, după cum aproximă ea. Era chiar lângă ieșirea principală și zeci de oameni înaintau încet pe lângă el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care îl ținea în mână. Era aproape gol. Luă încântată un pahar din mâna lui Sachs. - Nu va fi niciodată prea multă cafeină în jurul meu, spuse ea luând o înghițitură. Mulțumesc. V-ați distrat la masă? - Clar. Femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Am bănuit că furase o foaie pentru amprente goală și o tipărise acasă cu amprentele lui Erick Weir. Folosise ceara aceea adezivă pentru a o ascunde în căptușeala hainei încă de seara: noi căutam arme și chei, nu bucăți de carton, așa că, după ce i s-au luat amprentele, a distras atenția tehnicianului și a schimbat foile între ele. Probabil a aruncat foaia cea nouă sau a scăpat cumva de ea. Loesser se schimonosea din cauza mâniei, fapt ce confirma deducția lui Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de o clipă. Apoi Rhyme clătină din cap pe când ea se îndrepta către ușă. O jumătate de oră mai târziu, se afla în biroul căpitanului Gerald Marlow, așezată în fața acestuia, care citea unul dintre dosarele sale omniprezente, cu coperți de carton. - Numai o clipă, agent. Continuă să treacă în revistă ceea ce îl absorbea într-atât, luând ocazional notițe. Ea era cuprinsă de o stare de nervozitate. Își concentra atenția când asupra cuticulelor, când asupra vreunuei unghii. Cele două minute care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]