46,651 matches
-
mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le purtam la mâini, la glezne în jurul frunții, acoperită cu flori. Cine știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica mea casă. Cine din noi va muri Înainte ca trupul să moară? Se întreba Nicolae Labiș. După atâția ani, putem să-i răspundem? Să-l chemăm la masa pătrată a poeziei. Fără făptură și fără chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
imaginea șlefuită cu migală, rotundă ca o portocală. Mai la dreapta, mai la stânga, mai sus, puțin mai jos, încercarea ar fi cu folos. Ai perceput fiecare semn din piatra ieșită din lemn. Cum a fost întregul tău, când l-ai chemat pe Dumnezeu? Era mic și verde, îmi era frică că se va pierde. De aceea i-am luat o așchie din lemn, mică cât miezul de nucă. cine o va pune la loc, se știe; am să-l strig din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bucuriile s-au desprins de undeva de sus, de undeva de jos, până mi-a venit ideea să mă întreb: de unde vin și de ce pentru mine? Ca un chist hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în salturi cochete, cândva în copilărie, când Tata-mare ne ducea cu brișca la plimbare. Cum să uit florile din grădină, pe care nu le mai stropeam cu lumină, și ulița mică cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
unde l-am cunoscut mai întâi pe Corneliu Babă, apoi pe sculptorul Ion Irimescu care, pe parcurs m-a simpatizat foarte mult. Fără știrea părinților realizăm desenele acasă, apoi le duceam la academie. Deseori lipseam de la cursuri. Mama a fost chemată la scoala unde diriginta a instiintat-o de isprăvile mele, drept pentru care am primit pedeapsa. A rămas totuși pasiunea pentru desen și arta de care nu m-am desprins niciodată. I.A.: Studenția dumneavoastră s-a desfășurat la Iași
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
când colo, vestea asta. - De unde știi? o întreb. - Am fost azi noapte la ea cu G.S.V. Pe voi v-am lăsat să dormiți. - Povestește! spun eu. - Azi noapte, la ora 2, m-a sunat medicul de gardă și m-a chemat, așa cum le-ai spus tu, pentru că R. nu mai rezistă. Ne-am îmbrăcat și am plecat. Când am ajuns acolo, Raisa mai era ținută doar de aparate. Am desfăcut-o de la aparate și am ținut-o în brațe, așa cum mi-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
calculatorul și a început să ne ofere locuri. Multe, în diferite parcele. I-am explicat că, străini fiind, am dori un loc ceva mai aproape de intrare, ușor de găsit. L-a găsit imediat, am plătit 300 € pentru 10 ani, a chemat un ajutor care ne-a dus până acolo și ne-a promis că totul va fi pregătit când vom veni cu copilul. Ne-am întors la spital și am fost conduși la morgă, unde fetița noastră ne-a fost prezentată
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cade dragă fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este cum conștientizăm luminarea vieții noastre. Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este cum conștientizăm luminarea vieții noastre. Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul nostru fizic
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de bine, încât să știi că poți face orice-ți dorești cu adevărat și acasă. Dar pentru asta îți trebuie maturitate spirituală și răbdare, ceea ce la tinerețe nu se prea găsește. Și-ți mai trebuie ceva - rugăciunea profundă pentru a chema pe cei din Lumină să te ajute acolo unde tu nu mai faci față singur. Vedeți, de aceea Luceafărul n-a mai coborât la Cătălina, pentru că ea n-a mai știut să-și înalțe IUBIREA la nivelul Luceafărului, al Luminii
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am întrebat dacă el a făcut globul de lumină și mi-a răspuns că nu știe cine l-a făcut. Mulțumesc! Am ajuns într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. Și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și ploaie, dar eu am refuzat, pentru că: -„Mai am încă ceva
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. Și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și ploaie, dar eu am refuzat, pentru că: -„Mai am încă ceva de făcut pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie. Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
tare erau nepricepute! Așa că luară lucrurile și plecară la croitorie. Se cam miră croitoreasa că era cineva dispus să strice niște haine atât de elegante, dar la urma urmei asta nu era treaba ei. Așa că le făcu probe și le chemă a doua zi cu treizeci de lei. Ajunse acasă, fetele puseră toate hainele mamei în dulap și își văzură de treabă. A doua zi au adus rochiile și s-au îmbrăcat cu ele. Și-au pus și pantofi de-ai
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu intră într-o similitudine cu cea de căutare, este un act ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Aida Vrioni, Lucia Demetrius, Henriette Yvonne Stahl etc. Cu excepția ultimelor două, care, oricum, n-au ajuns la clasicizare ca Hortensia PapadatBengescu, celelalte nume sînt cunoscute doar specialiștilor. Impunerea "doamnei Bengescu" are mai multe explicații. „Pentru muzică am avut ceea ce se cheamă un talent neizbutit, am descifrat-o cu ușurință mare în dauna studiului lent, al atingerii fiecărei clape; am înțeles lacuna și am renunțat treptat /.../ Am rămas cu scrisul meu!” H. Papadat Bengescu, însemnare din jurnal) Un atu esențial, îndeobște trecut
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aceste „vizionări” (mărturisite fără nici o reținere) ale bogăției (sau „comorii”!) ascunse ale Teodorei. Domnului R. îi place să se contemple (imaginar!) cum o sărută de sus până jos, beat ca un fluture penetrând cu trompa-i „floarea roz” ce îl cheamă cu irezistibilul parfum al dorinței. „O floare carnivoră!” completează scriitorul în paranteză. În această descripție barocă îl recunosc pe îndrăgostitul de flori P.H.L. Dar este de adăugat aici ceva ce se știe deja: în intimitate, orice intelectual (fie el cât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vrea să-și clarifice opțiunile, definitiv. Astfel, într-o zi i-a spus Teodorei pe un ton grav, aproape dramatic: „Dragostea mea pentru tine nu se va stinge niciodată!... Și după moarte îți voi fi alături! Cu condiția să mă chemi în gândul și în sufletul tău. Altfel zis, sper să-ți amintești de mine. Măcar din când în când...” Domnul R. nu are curajul să dezvolte idei poetice de genul horațianului „non omnis moriar” (nu voi muri cu totul). În fața
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe scaun, pe masă ori în pomii din grădină îi permite să vadă cât mai departe și cât mai multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată la telefon și l-a întrebat unde se află, ca să meargă să-l ia de acolo, a rămas fără răspuns. Știa precis că este undeva, într-o cetate medievală - Vătămata -, dar nu a putut să o „localizeze”. Mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]