7,296 matches
-
somn. Avusesem acel gen de vis în care groaza crește pe parcursul derulării lui și te scoli din somn, cu senzația că s-a atins apogeul, că ai ajuns la capătul puterilor. Încercasem de câteva ori să mă trezesc pentru că mă chinuiam cumplit, realizând că nu este nimic real, dar nu reușisem, continuând să sufăr, fiind părtașă la toate fazele lui. Fusesem permanent însoțită de o oarecare luciditate, pentru că doream să scap cumva, să fug de acolo oriunde, sau să mă salveze
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
dădusem dovadă în abordarea subiectului. Aveam impresia în sinea mea, că îi terfelisem personalitatea, trimițându-l în boxa acuzaților, când de fapt, nu avea nici o vină. Mă simțeam ca un judecător care a greșit sentința, adică plină de amărăciune și chinuită de lipsa mea de discernământ. - Prea faci uneori, din țânțar, armăsar! adăugase el după câteva minute de tăcere, semn că nu-și mutase gândul de la discuția anterioară. - Ai dreptate, mă luase valul, am spus pe un ton vinovat. Surpriza a
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
ai strâns, ale cui oare vor fi ?" Ispravnicul Credincios Ferice de robul care, Stăpânu-l află lucrând Drept ! Îl va pune peste multe, că-i vrednic și înțelept ! Ispravnicul necredincios Cel trândav, ce-o mânca și bea și slugile le-o chinui, Prin bătăi, sau chiar cu viața, Stăpânului îi va plăti... Femeia gârbovă vindecată Pe o femeie gârbovă, ce-avea un duh de neputință, DOMNUL IISUS a vindecat-o, cu Milă pentru-a ei Credință ! Chiar în Ziua de Sabat, scăpată
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
numele domnului Daniel Drăgan și al doamnei Cezarina Adamescu, ambii în lipsă, apoi numind pe Mariana Stratulat, pe Maria Pavel și pe Liliana Nastas-Brătescu, vocea mi s-a înmuiat, cerul gurii mi s-a uscat și simțeam cuvintele cum scapă chinuite din gâtlej. Era semn că emoția a revenit și mă stăpânește. La un moment dat nu am mai putut vorbi. Am făcut o pauză încercând să înghit în sec, mai ales că ochii mi se umeziseră. Eram furios pe mine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
fost notată cu trei de zece, Kinga a fost eliminată în ediția imediat următoare, convinsă fiind în prezent că deciziile nu aparțin chef-ilor ci regizorilor de show. Și-a sacrificat săptămâni bune în ideea unui premiu și s-a chinuit gratuit pentru niște iluzii. „Nu aș mai repeta experiența aceasta în toată viața mea, oricât de mare ar fi premiul”, îmi spunea privindu-mă în ochi. Am mai aflat, dacă mai era cazul să mi-o mai spună cineva, că
KINGA ŞI „IADUL BUCĂTARILOR” de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371778_a_373107]
-
ar spune că nu l-a durut lucrul acesta, v-ar minți. Singurul sport pe care îl practica el la vremea aceea era ... șahul ! Greu de făcut față unui boxer ! Dar nu este timpul cel mai bun medic pentru suflete chinuite de iubiri neîmpărtășite ? Firește, s-a convins de asta pe propria-i piele. *********************************** Apoi am cunoscut-o pe Mădălina. S-au plăcut reciproc încă de la primul „ceai dansant” , au fost la început prieteni, apoi logodnici până la terminarea Facultății de mine
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
e somnul sub pleoape de mituri! Piatră eternă se-nvârte în sămânță pierdută coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit arhangheli de ceară vânează albine! Valul mării se sparge în priveliști sumare mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară un clopot mai bate ,liturghii
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
cedeze picioarele în acele momente. Era vineri și aștepta cu inima plină de speranță și dor să i se întoarcă bărbatul acasă de la lucru și să se lase fericită în grija lui, să se elibereze puțin de spaimele care o chinuiau zi și noapte. Lângă el se simțea protejată și uita de toate în brațele lui. El avea o explicație la toate, găsea un cuvânt de încurajare în orice situație și era atât de bun!...Din cauza zăpezii era nevoit să întrerupă
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
apropiat, mi-o pune ,comunicându-mi suma cu destul de multe zerouri. Atât de multe ,încât nu cred c-o să le acopăr dintr-un singur an de muncă. Așa că mă ridic și plec. Acum sunt iarăși la catedră, Un elev se chinuie la tablă cu un exercițiu simplu,iar mie îmi zboară mintea ,hăt departe,la un post cu mașină de servici ,pe care nu l-am ocupat cândva. Fiindcă am fost handicapat ! Dan Gheorghilaș - Referință Bibliografică: FISA DE ANGAJARE / Dan Gheorghilaș
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
2017 Toate Articolele Autorului ( un fel de ”remember”) M-am născut într-o zi de 12 aprilie. Ce importanță mai au anii, adunați într-o mirare nesfârșită? Ochii mei... abia reușeau să se obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. * Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
pe patul aflat în partea dreaptă a camerei. În cearceafurile albe, cu părul răvășit pe pernă, cu fașa marcată de suferință, cu trupul împuținat de trecerea timpului, am văzut-o; ea, mama, cu figura unei adolescente sau a unui copil chinuit de viață. Stătea cu ochii închiși, pierdută în propria agonie. Am avut timp să-mi înăbuș un urlet, până să mă apropii de pat. Am strigat-o ușor, să n-o tulbur cu prezența mea: „ ce mai faci, mamă dragă
O VIZITĂ LA SPITAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379242_a_380571]
-
la poarta fericirii (Stea fără nume). Alteori, însă, autoarea apare ca o răzvrătită, îndrăznind să se adreseze chiar Marelui Creator, întrebându-l cu cutezanță dacă mai are în grijă viața celor aruncați pe pământ, pentru a munci și a se chinui, pentru a se înmulți și a se înverșuna să trăiască. Poetei i se pare că Marele Creator nu-și mai trimite proorocii, nemaifiind atent la strigătul celor supuși, căci zarva păcătoșilor e mai mare, încât tăcutul zeu se transformă într-
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
nimic. Oftă prelung printre gâfâiturile sacadate: Lasă! Adu măsuța cu telefonul lângă pat... Așa...Formează numărul lui unchiu-tău...uită-te în caiet...acolo...Apasă pe aceleași cifre de pe telefon...Așa, taică! Ah! Nu așa, mă! Fii atent... Moș Ion se chinui mult până ce chipul tâmp al Paliului se lumină: Aha, am înceleș! Mamăă!..Șă veji ce de telefoane am șă dau! Și doar îi mai explicase, dar tăntălăul nu reținuse. Acum era hotărât să înroșească firul telefonului. Cu cine începem, tataie
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
dăm telefon, tataie? Resemnat, gâfâind accentuat, dând ochii peste cap, moș Ion spuse stins: Cui...vrei...tu...Ionică... A-haa! Păi tot la Bucureci, la jmechera aia de vară-mea. Poate o gășeșc chiar pe ea. Bâjbâi în caiet și se chinui să formeze numărul. După un timp, răspunde o voce suavă de fată: Alo! Ahaa! Te-am prins, jmechero!Credeai că-mi scapi? Ha, ha! Șcujaci, că mor! Auji, fă? Șcujaci că mor! Ha, ha, ha! Alo? Ce vorbe sunt astea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
vecinii, căutam să mă întăresc . Mă mai întorc o clipă. Printre goblene, domnul Mitrea avea clasoare, multe clasoare care-i cad pe jos, în evantai. Un timbru, „Cap de Bour„ , cusut în goblen îi cade, și el. Ce se mai chinuie să le adune, în râsetele vecinilor, care coboară scările și par că nici nu-l observă. Se chinuie, se apleacă, se întoarce, se răsucește. Inutil însă! Nu le mai poate aduna! Are doar un braț! Florica Patan Pitești, iulie 2014
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
care-i cad pe jos, în evantai. Un timbru, „Cap de Bour„ , cusut în goblen îi cade, și el. Ce se mai chinuie să le adune, în râsetele vecinilor, care coboară scările și par că nici nu-l observă. Se chinuie, se apleacă, se întoarce, se răsucește. Inutil însă! Nu le mai poate aduna! Are doar un braț! Florica Patan Pitești, iulie 2014 Referință Bibliografică: CAP DE BOUR / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
solare nu ajung niciodată! Mândră de duritatea pe care o afișa, vigilența i-a fost afectată și se trezise cu o cantitate destul de mare de nisip în păr și pe umeri. Demonul râdea pe seama expresiei surprinse a fetei-înger, ce se chinuia să își curețe podoaba capilară, cu mișcări neîndemânatice și frenetice. -Ești...ești...un porc! -Vai mie, ți-a intrat nisip în sutien! -Lasă glumele nesărate, perversule! Bine, dacă nu vrei să pleci tu, plec eu! Se întoarse 180 de grade
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que voila/De ta jennesse?),poetul rus se întreabă:Oare nu mi-am băut,parcă ieri,tinerețea?Aceasta fiind timpul edenic,și își mărturisește pustiul ce-l chinuie:Nu mă lăsa cu privirea ta rece,/nu m ă-ntreba câți ani am,cum arăt,/ Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet.Poetul,totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină,pe care le
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
fiecare pentru a-și primi bucățica de inimă din aur, pecetluind astfel cu Pecetea Sfântă, salvarea lor din Gheena Întunericului, în care au fost aruncați cu voia sau fără voia lor, în clipe de rătăcire a minți și a sufletului, chinuiți de Vrăjmașul Întunecat. Rând pe rând, oamenii au trecut prin fața sa, primind fiecare bucățica de inimă din aur promisă. Au fost mulți, destul de mulți și toți au fost salvați, dar nimeni nu vedea, cum pe chipul lui Getic, se așternea
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
veste, că salvarea neamului s-a împlinit. După un scurt răgaz, s-a ridicat să plece, dar o voce din mulțime îl strigă: -Getic... Getic, Copilule cu Inimă de Aur, băiatul meu are numai cinci ani, dar este și el chinuit încă de duhul Vrăjmașului Întunecat. Te rog dăruiește-i bucățica de inimă din aur promisă, pentru a se salva! Cum de se făcuse uitat acel prunc, cum de nu a fost și el socotit, printre cei din neam; cine știe cum a
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
să le-nchidă într-o carte Sperând că muza o să-nvie. Și îngerul ce apăruse Din cer și din lumină vie, Din palmele-și făcuse aripi Și le-a lăsat în colivie. De-atunci mereu peste-a sa rugă Se chinuia s-o-nalțe-n zbor... Dar a zărit c-avea legată Și colivia de picior. Ușor, își curse-a sa lumină Topind veriga ce-o ținea De ani de zile țintuită În viața și în moartea sa. Din încleștare-abia scăpată, Simțise-n moarte
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
în pumn până moare. Mi-aș dori să pot scutura din suflet acest gând Și totuși, nu mă lasă inima să dau cu el de pământ Zăbovesc să-l strâng la piept sau să-l calc în picioare El mă chinuie de-o vecie, de parcă ar vrea să mă omoare. Nu m-am gândit că dragostea va îmbrăca alte veșminte Pe care sufletul nu le cunoaște, și-l lasă fără cuvinte. Totuși încerc să-mi strâng puterile risipite de vânt Și
MĂ REÂNTORC DIN NOU LA ACELAȘI GÂND… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374221_a_375550]
-
să aibă în comun, în devenirea ei, prietena mea, clujeancă prin... adopție, la origine vâlceancă get-beget, personaj principal al volumului amintit mai sus, „copilul de corcodușe” și „de nevoie” (cum zic ai locului, din satul Ușurei, comuna Șușani), cu filosoful „chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză”? „Disperarea la Kierkegared - spun specialiștii - nu este agonie, ci pierderea individului. Omul
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
oamenii credincioși și de cei care iubesc tot ce este în natură. Ce înseamnă să fii bun? Adică să nu „dăm dracu'”, să nu rupem copacii, florile, că și ele au viață și sunt făcute tot de Dumnezeu. Să nu chinuim animalele. Și multe ne mai spunea nenea. Eu m-am speriat, pentru că aveam obiceiul să număr furnicile de pe malul pârâului Beica și, când una nu intra în pluton, o striveam. Ba, mai mult, prindeam și fluturi. Îi țineam în mână
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
lor. Animalele s-au întristat. Dar, moșul, cel care a pierdut mănușa, s-a întors, a luat mănușa, iar bietele animale au rămas fără adăpost. Iată, așa niște povești se învățau la școala noastră primară. Alt lucru cu care eram chinuiți la școală primară cât timp Andrici era director, au fost abonamentele la „Novii vik” (Veac nou) ziar ucrainean. Trebuia să aducem bani pentru abonament, cinci lei. De unde să scoată niște copii amărâți cinci lei? Tata a zis că el, categoric
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]