6,513 matches
-
mi-a spus să nu fac economie. Apoi l-am sunat pe Sebastian și l-am anunțat că a) eram încă în viață, b) că mă voi duce la Mowbray să iau instalația și c) că așadar eram disponibilă pentru cină după aceea dacă își mai amintea cum arăt. Chiar am foarte mult de muncă, mi-a răspuns ca să se scuze. Îmi pare rău. Dar fără îndoială fac eu cina în seara asta. Sună la interfon când ajungi. Un mic test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mowbray să iau instalația și c) că așadar eram disponibilă pentru cină după aceea dacă își mai amintea cum arăt. Chiar am foarte mult de muncă, mi-a răspuns ca să se scuze. Îmi pare rău. Dar fără îndoială fac eu cina în seara asta. Sună la interfon când ajungi. Un mic test înainte. Ce culoare au ochii mei? —Căprui. —Părul? —Șaten. Cu bucle. Sam... —Vreun semn distinctiv? — Nu pot să spun asta la telefon. Rezerv chiar acum o masă la restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
operă uimitoare. Nu îți mai bate capul, draga mea. A trecut acum. M-am trezit în anticamera Phillipei, puțin zăpăcită, dar cu un cec în buzunar, completat cu o sumă suficient de consistentă. Făceam eu cinste în seara asta cu cina. Întorcându-mă la recepție nu puteam decât să mă întreb în ce stare de spirit va fi Sir Richard duminică, după ce va ieși numărul din Herald; culoarea feței i se va schimba înspre aceea a unei prune. Păi, azi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și cerceii erau mereu acolo. Ce vezi la el? Este foarte bun la pat, i-am spus pentru a mă scuza. Și este foarte chipeș, chiar dacă poartă numai costume - vreau să spun costume frumoase, nu cele negre, japoneze. Mergem la cină la restaurante elegante și ne întoarcem cu taxiul. Are un BMW. Este ca o ușă către altă lume. Puteam să îi spun toate astea lui Janey fără să fiu prost înțeleasă; mă cunoștea mult prea bine ca să creadă că motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dintre parteneri s-a îmbătat și s-a dat la soția unui colaborator indian, și s-a dovedit a fi adevărat, așa că am scris despre asta. După aceea, m-a tot sunat, din când în când. Uneori mă scotea la cină sau la un suc. Cheltuiala făcută pentru a o educa pe Jordan mi se părea că ar fi fost mai mare decât orice sumă încasată de James pentru contribuțiile lui la agenda ziarului. Totuși, mă gândeam că fusese mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lăsându-mă să-mi urmez pașii spre măreția înfrângerii. Citisem în nu știu ce carte (sau poate văzusem într-un film?) că franțujii, când pun capăt relației cu o femeie, o invită la un restaurant și petrec câteva ceasuri. Un fel de cină de adio, destinsă, ca și cum în ducerea clipelor cât mai plăcute îngropi povestea de iubire asfințită. După întâmplarea din tren, după ce mi-am recuperat lucrurile de la doamna Petricius, am înțeles că relația cu Ester nu mai avea cum să continue. Oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot acest timp. Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul de lângă „Spicul“. Va fi o masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege, vom comanda, vom discuta banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în meniu, între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam chef de lucru în ziua aceea. Mi-am trecut restul orelor încercând să stabilesc cât mai amănunțit detaliile cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i telefonez Esterei și să-i aud reacția. Nu vedeam de ce m-ar fi refuzat și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca și cînd ai urca la cer, numai că nu-i nevoie să mori. Antoni Fortuny Îi văzu plecînd În acel vehicul de un lux nemărginit și, cînd Își căută În inimă, simți numai tristețe. În acea seară, În timp ce lua cina cu Sophie (care purta rochia și pantofii cei noi și nu prezenta aproape nici un semn și nici o cicatrice), se Întrebă unde greșise de data asta. Tocmai cînd Dumnezeu Îi Înapoia un fiu, venea Aldaya și i-l lua. — Scoate-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În familia mea am avut dintotdeauna un metabolism accelerat. Soră-mea Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să se remarce la cină ca o hămesită. Era numită „Ficăței“, fiindcă suferea de halenă. Sărăcuța. Era leită eu, știi? Avea exact aceeași mutră și același trup de la munte, mai curînd slăbănog. Un doctor din Cáceres i-a spus odată maică-mii că noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răspuns la salut. Silueta lui rămase nemișcată, lipită de geam, contemplîndu-mă cu răceală. CÎteva secunde mai tîrziu se retrase, iar ferestrele se Întunecară. Ne aștepta, m-am gîndit eu. 35 CÎnd am ajuns acasă, am găsit pe masă resturile unei cine pentru două persoane. Tata se dusese la culcare și m-am Întrebat dacă nu cumva Își făcuse curaj s-o invite pe Merceditas să ia cina În casă. M-am strecurat pînă În camera mea, fără să aprind lumina. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am gîndit eu. 35 CÎnd am ajuns acasă, am găsit pe masă resturile unei cine pentru două persoane. Tata se dusese la culcare și m-am Întrebat dacă nu cumva Își făcuse curaj s-o invite pe Merceditas să ia cina În casă. M-am strecurat pînă În camera mea, fără să aprind lumina. De cum m-am așezat pe marginea patului, am băgat de seamă că mai era cineva În Încăpere, Întins În Întuneric pe pat, ca un răposat, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bebelușilor. Dumneata ai uns vreodată o femeie cu ulei, de jos și pînă sus, așa cum trebuie? Fermín, e douășpe jumate noaptea și nu mă mai țin pe picioare de somn. — Iartă-mă, Daniel. Tatăl dumitale a insistat să vin la cină, iar apoi a dat peste mine o blegeală, fiindcă asupra mea carnea de vînat are un efect narcotic. Tatăl dumitale mi-a sugerat să mă Întind aici oleacă, adăugînd că n-ai avea nimic Împotrivă... — Și nici n-am, Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și m-am Îndreptat spre casa Beei. CÎnd am ajuns, m-am oprit la colț să mă uit la ferestrele apartamentului și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îți spun eu, Daniel. DÎnd drept bine venită orice activitate care mă ținea departe de gîndurile mele, m-am supus docil și, cîteva minute mai tîrziu, ieșeam În stradă, după ce-l asigurasem pe tata că aveam să mă Întorc la cină. Fermín mă aștepta la colțul de la Puerta del Ángel. De cum mă apropiai de el, Îmi făcu semn din sprîncene să merg În continuare. Avem șarpele-cu-clopoței după noi, la vreo douăzeci de metri. Nu te Întoarce. — E același? — Nu cred, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sunat la pensiunea din strada Joaquín Costa. A răspuns doña Encarna, care mi-a zis, cu un glas de rachiu, că nu-l mai văzuse pe Fermín din dimineața aceea. — Dacă nu apare În jumătate de oră, o să primească o cină rece, că doar aici nu sîntem la Ritz. Nu i s-a Întîmplat nimic, nu-i așa? N-aveți nici o grijă, doña Encarna. Avea de dus un comision și-o fi Întîrziat. În orice caz, dacă Îl vedeți Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-o zi, săptămîna asta, și stabilim cu masa. Felicitări Încă o dată. Am pus telefonul În furcă și am oftat. Tata s-a Întors de la clientul lui cu o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
album de fotografii. CÎnd mă zări, se ridică cu o expresie de ușurare care Îl Însenină. — Eram Îngrijorat. Cum a fost la Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă privi În ochi și Încuviință din nou. Se Întoarse și Începu să strîngă farfuriile pe care le așezase pe masă. Atunci, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mi-a aruncat o privire care spunea totul. De atunci, ori de cîte ori Fumero Își făcea apariția la editură, ea mă anunța ca să mă pot ascunde. Nu trecea o zi fără ca Sanmartí să nu Încerce să mă scoată la cină, să mă invite la teatru sau la cinematograf, sub orice pretext. Eu Îi răspundeam Întotdeauna că soțul meu mă așteaptă acasă și că doamna lui era pesemne Îngrijorată, că se făcea tîrziu. Doamna Sanmartí, care funcționa pe post de piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se sculă În capul oaselor. Tâmplele Îi vâjâiau, camera continua să se Învârtească. Însă ritmul „tangajului” era acuma destul de lent. Noimann se gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nebuni Încercau să aducă fericirea din ceruri pe pământ...” „Ce-ar fi să ridicăm o ulcică de vin În cinstea Domnului?” se Înduioșă starețul Pafnutie, Îmbiindu-l pe Bikinski să intre În chilia lui. „Când dai un prânz sau o cină”, cită el În gând din Evanghelia lui Luca, „să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii tăi bogați, ca nu cumva să te invite și ei, la rândul lor, pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Târziu, când se aude toaca Și soarele-i pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
mă ia azi de la serviciu? Fără să aștepte răspunsul meu, Îi dădu Înainte, cu răsuflarea tăiată: Mă aștepta afară cu o mașină și mi-a zis că asta era din cauză că nu putuse găsi un taxi și că eram așteptați la cină la părinții lui În zece minute. Desigur, m-am enervat un pic pentru că nici măcar nu mă Întrebase dacă vreau să merg acolo la cină - mi-a zis că făcuse rezervare la Per Se, știi cât de greu se intră acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a zis că asta era din cauză că nu putuse găsi un taxi și că eram așteptați la cină la părinții lui În zece minute. Desigur, m-am enervat un pic pentru că nici măcar nu mă Întrebase dacă vreau să merg acolo la cină - mi-a zis că făcuse rezervare la Per Se, știi cât de greu se intră acolo - și ne beam aperitivele În bibliotecă când au intrat părinții lui și ai mei. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]