3,293 matches
-
un timp. Aștepți. Și, dintr-odată, devii demn punînd mîna pe lopată. Sapi. Și descoperi o tipografie Sau nu sapi, și izbești cu lopata capul acela vizionar de șantier, cu Încredere, din capacitatea ta de-a gîndi la fel de vizionar În cizme de cauciuc. În concordanță cu suplimentul României Mari, ce se cheamă chiar așa, Lupta. O poză mai mare decît formatul revistei Îl Înfățișează pe Radu Theodoru plin de decorații, cu bască de colonel. „OMUL, SCRIITORUL, OȘTEANUL, CTITORUL, GOSPODARUL, POLITICIANUL.” E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele militărește, ca să le scuture de zăpadă. Ieronim deschise larg ușa și, pentru că necunoscuta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele militărește, ca să le scuture de zăpadă. Ieronim deschise larg ușa și, pentru că necunoscuta rămăsese nehotărâtă în prag, îi apucă brațul și o trase înăuntru. Apoi închise ușa împingînd-o cu piciorul. Femeia îl privi zâmbind, cu o neașteptată lumină în ochi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușor după ea, îndreptîndu-se spre ușă. O ajută să-și încheie nasturii de sus ai mantalei și îi înfășură șalul deasupra capului. - Să nu răciți, spuse. Deși nu va dura mai mult de un minut. Ieșiți pe verandă, vă scuturați cizmele ca și cum le-ați scutura de zăpadă, apoi intrați. Și când Ieronim vă deschide ușa, îi puneți aceleași întrebări. - Ce fel de întrebări? - Ce-ați spus adineaori: Dumneata ești Ieronim Thanase? E adevărat că ai un câine savant?... Și celelalte. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porți deschise ca prin farmec, ziduri abolite etc. - și au acceptat, aparent, condiția celorlalți, cum și-ar fi putut arăta altfel libertatea pe care... - Ia priviți! întrerupse Maria da Maria, ridicând brațul. Făgădău călcă apăsat, grav, parcă ar fi avut cizme de campanie, cu mâinile în șolduri. Se opri în fața unui tânăr înalt, slab, cu ochii adânciți în orbite. - Tu ești ăla care, așa și pe dincolo, ziceai că ești fachir? - Poți fi și fachir, dar asta nu mă mai interesează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că este ea, Marina, atât părea de tânără. Și în locul cizmelor militărești, avea o pereche de șoșoni îmblăniți, așa cum nu mai văzuseră până atunci. - Dar cum ați intrat? o întrebă Ieronim izbutind să nu-și trădeze emoția. - Eu v-am vorbit exclusiv de prezent, continuă Marina. Și când v-am spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel mai banal mister, banal în sensul că ne lovim la tot pasul de el și în fiecare zi? Dar, în sfârșit, ar fi prea multe de spus!... Când o văzu de departe, călcând apăsat și totuși cu eleganță, în cizmele ei militărești, printre troiene, sub ninsoarea care cădea necontenit de trei zile, Maria da Maria își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi încercat, nu și-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asta e o chestie care te ia mereu prin surprindere. Țin minte și acum cînd mi-am dat seama pentru prima oară de chestia asta. — CÎnd? — O dată am simțit că am pantofii plini de sînge. Era exact ca apa În cizmele de cauciuc cînd te duci la vînĂtoare de rațe, atîta că era mai cald, mai gros și mai uleios. — Și cînd se-ntîmpla asta? A, mai demult. Hamalul este un alt episod din același roman neterminat și neintitulat, ca și Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale intersecția și apoi o luară pe cîmpul din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe ei, spusei. Veneau Încet spre noi și la un moment dat Înălțară sticlele deasupra capetelor, cîte una În fiecare mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar ei se puseră la pămÎnt și Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu-i așa greu cu orașele și podurile alea. — Uite-i pe văcarii Ăia. Doi bărbați pe cai, Îmbrăcați cu haine de muncă tipice pentru vest, descălecaseră, Își prinseseră caii de bara din fața restaurantului și acum mergeau pe trotuar, cu cizmele lor cu tocuri Înalte. — SÎnt cirezi mari pe-aici, spuse Roger. Și, cu toate șoselele astea, trebuie să fii foarte atent. Nu știam că se cresc multe vite-n Florida. — O grămadă. Și-s și de soi. — Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vară! Toate aiestea așezate pe un chip măiestrit cioplit de Cel de Sus. Purta o pălărie cu zagara întinsă ușor, aplecată pe o parte. Era îmbrăcat într-o cămeșă de in cum îi helgea, cu mâneca suflecată, pantalon bufant și cizme cu carâmb potrivit. Un chimir lat, ghintuit cu ținte strălucitoare, îi încingea mijlocul, iar pe umăr purta o bundă... O rămas o vreme în ușă cătând cu ochi vulturești prin han. Cine era omul și ce căta așa cu amănuntul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier în care creștea o policlinică. Un om îl măsură din priviri și-l opri, îl lămuri după aceea pentru ce. După cizme, îl ghicise că era basarabean, asemeni lui. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul, întâlnind un copil rătăcit pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, avu confirmarea vizuală a spuselor băiatului din tramvai, cu o zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150 de metri de la șosea până acolo, era mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Curios, îl întrebă pe un trecător binevoitor, amuzat de cizmele lui, legate pe după gât: - Cine lucrează atâta pământ, o fi totul al școlii, pentru ce-i nevoie de atâta teren? - Păi școala are vie, livadă, asolament pentru cultura cerealelor, cartofilor și a tuturor legumelor pentru cantină. - Și cine lucrează atâta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de serviciu, știind că toți elevii claselor inferioare erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul remarcase, de cum îl văzuse pe bărbatul chel, cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându- i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna după ce-l măsură cu privirea, îi arătă un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb neîntinat... Ningea dumnezeiește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu organul...? - s-a auzit glasul colonelului Zdup, care Înainta vertiginos spre masa de operație... „Asta Întrece orice măsură. Este ceva fără precedent. Unde am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește. ― Bine ați venit, dragii mei dragi... Atât a reușit să spună Înainte de a lăsa bastonul din mână și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-mi ratez și eșecul: un contract de muncă desfăcut (chiar de trei ori în doi ani) pare fleac în România șomajului. Chit că, pe vremea Ceau, un șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu eu l-am poreclit Savonarola, cînd lucram în presă? Tema: intoleranța românilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de alta, o panglică roșie, lată, fluturînd, curgînd, șerpuind. Ba intrînd sub roți, ba depărtîndu-se. Macii de iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita viforos în cenaclul "A. Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura sovietică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]