4,383 matches
-
dar făcută fără răutate și avându-se conștiința imposibilității renunțării la el, " Două aripi vor fi probabil și urechile,/ fruntea cutată - o scară către infinit,/ buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate/ obsesia roșie a sărutului-mit". Se blufează pe marginea clișeelor literaturii și a ideii de perfecțiune. Strofa finală pare a căpăta caracter de concluzie, dar mărcile caracteristice sunt înlocuite cu un modalizator care sugerează plictisul ("în fine"), textul poetic e ambiguu și până la urmă cel care-i dă valoare e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avut măcar o sută de lei". Anularea conștiinței fusese modalitate de creație, dar ironia și nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o anumită discreție în distrugerea clișeelor, "sigurătatea era mai ieftină/ chiar decât îmbrățișările ei..." Tonul polemic se remarcă în elementele retorice, în reluările de tip refren care subliniază plictisul, banalul existențial, în punerea în opoziție a aspirațiilor "Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;/ aș
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca unul natural, apropiat de cel uman, decăzut. Adresarea directă (cu emfază), întărirea (pe onoarea mea!): Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri -/ le-am văzut cu ochii - pe onoarea mea!" se înscrie în aceeași linie a deturnării clișeelor, a respingerii acestora. Poezia sentimentală a clarului de lună pare să fie de departe favorită în refacerile parodice. Ei i se opune o imagine a lunii dezmățate. Inclusiv imaginea lumii ca spectacol este reluată și ironizată, e poate aici ceva
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceea ce priveam acum cu stupoare". Multiplicarea termenilor care fac referire la sexualitate intră în aceeași poetică a demistificărilor, "bătrâna libidinoasă", "flasca grămadă de sex", "bordelul selenar". Reacția, "am fugit râzând ca un nebun", înscrie lumea în aceeași ordine absurdă, demontarea clișeelor nu face decât să scoată în evidență lipsa de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a textului are menirea de a reface sensul textului pe final. Asigură trecerea de la registrul cvasiserios din incipit la consacrarea parodiei și a autoparodiei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a textului are menirea de a reface sensul textului pe final. Asigură trecerea de la registrul cvasiserios din incipit la consacrarea parodiei și a autoparodiei pe final. Literatură se deschide cu un alt clișeu ("Am ajuns în toamna acestei zile"), acela al finalului de existență, de etapă. Incipitul pare să fie absolut literar. Aproape întregul text e construit însă din propoziții optative care indică posibilitățile de creație pe care le impune tradiția literară, pentru ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și aici ca un semnal de alarmă pentru deturnarea textului de la lirica așa-zis serioasă. Tabu semnifică, în realitate, tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului constă chiar în faptul că nu e doar o încercare de respingere a clișeelor verbale/ literare, ci și o afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta și se autoridiculizează. E ca și în alte locuri o discuție despre ce devine poemul/ literatura în momentul în care marile teme se banalizează prin uz. Într-un astfel de caz, textul se răsucește spre interior și desprinderea de clișee se realizează tocmai atunci când el propune o discuție despre aceste clișee. De la constatarea simplă a neputinței de a oferi un tablou al toamnei original se trece rapid la generalizare, "niciuna" sugerează clar și aceasta. E poate aici Tonegaru mai aproape de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
discuție despre ce devine poemul/ literatura în momentul în care marile teme se banalizează prin uz. Într-un astfel de caz, textul se răsucește spre interior și desprinderea de clișee se realizează tocmai atunci când el propune o discuție despre aceste clișee. De la constatarea simplă a neputinței de a oferi un tablou al toamnei original se trece rapid la generalizare, "niciuna" sugerează clar și aceasta. E poate aici Tonegaru mai aproape de viziunea avangardei ca oriunde în altă parte (unele dintre grupări s-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de golani". E un joc de-a retorismul romantic fără însă ca asta să facă textul să devinul unul de o asemenea natură, e joc parodic și autoparodic, pentru că orice alunecare spre "metafizica" romantică este imediat amendată. Lucrurile certe sunt clișeele comun acceptate și pe care universul nou le refuză. Poezia are un anumit tragism, inspiră o tristețe ascunsă, disimulată în indiferența cu care e construit universul poetic, dar marcat prin trimiterea la El Greco. Refacerea textului din altele e subliniată și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o încercare de reînnoire a imaginarului poetic, în spirit postmodern, lumea nu se schimbă, sentimentele umane sunt și ele aceleași, poetul nu are un material nou pe care să-l prezinte publicului, ceea ce poate să facă este să apeleze la clișee deja cunoscute, subliniindu-le banalitatea, vulgaritatea de multe ori, tratând fantasticul, absurdul ca elemente ale existenței obișnuite, comune. Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fapt, un îndemn pentru refacerea inventarului poetic fără ca aceasta să aibă efectele devastatoare ale avangardei istorice. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism se referă la depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract. Mai târziu poetul va manifesta o oarecare reticență în folosirea termenului, poate datorită denaturării sensului de către tot ce a însemnat poezie proletcultistă. Deși păstrează o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
încercând să stabilească o punte de legătură între literatura trecutului și cea nouă, fără preluarea formulelor sau modalităților de creație într-o manieră stereotipă, ci tocmai prin realizarea unui nou imaginar poetic sau prin recurgerea la un dialog literar cu clișeele literare. Poezia lor se orientează spre lumea urbană, spre cotidian (faptul banal atrăgând întotdeauna atenția, mai ales, atunci când intră în asociații șocante) sau propune o "evadare" fie în spații ciudate, îndepărtate, fie în cele apropiate, dar refuzate, de obicei, de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele pastișei, ale parafrazei, ale clișeului"242. În încercarea acesta de a identifica ecourile generației Albatros în poezia contemporană nu ne vom opri asupra ultimelor orientări în poezia contemporană (așa cum nu insistăm nici asupra poeziei promoțiilor '60 sau'70) pentru că ele nu sunt încă destul de bine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și la Geo Dumitrescu, deși în acest caz tehnica dialogului este altfel utilizată. Poemul se compune aici dintr-o tentativă de exprimare a sentimentelor și intervențiile protestatare, lucide ale unui alter ego conștient de imposibilitatea de a depăși cu adevărat clișeele literare: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabilele inerții/ și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi/ emoții curate, aproape neîncepute,/ urme groase de labe literare.)", Singur-lună. Discursul autoreferențial poate să privească și refuzul literarului de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi repuse în circulație)245. Postmodernismul se opune, de altfel, dezumanizării artei și-și propune să-și "centreze atenția pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate/ cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șopoanele./ Vezi-mi, Doamne, sufletul cu rochia lăsată pe jumătate,/ cum aleargă să te găsească și să-ți pupe numai o dată autocamioanele" (Clișeu). Lumea profană a invadat sacrul sufocându-l și înlocuindu-l, nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de profan: "singurătățile serii cu cuțitele-n mână/ ne țin de urât" sau "se uită la soare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar ea nu mai întruchipează nici un ideal sau dacă o face noțiunea de ideal a fost total redefinită: "avea ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pregătește să descifreze misterele cosmosului și entuziasmului manifestat cu grandilocvență i se opune imediat imaginea demitizantă: "Am surprins stelele în somnul lor ciudat,/ dormind burghez, desumflate". Dialogul literar propriu-zis de abia de acum se declanșează prin trimiterea explicită la un clișeu al imaginarului poetic: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau toți poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Un alt text e o discuție explicită despre Literatură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
arhicunoscută: "Ar trebui să plouă și inimile să doarmă,/ calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic este, în mod deliberat, unul al realității contingente. La Ion Caraion, metafora in praesentia are în continuare rolul de a marca ecartul dintre gândirea poetică și locurile comune, dar și de a ridica o barieră între poezia sa și clișeele literare: "ștergem/ grajdul vieții cu singurătate." (Mesagiu pentru colivia poetului). Acestea din urmă sunt puse sub semnul întrebării, instituindu-se un adevărat dialog cu sfera poeticului așa cum o înțelegea literatura precedentă: "Dragostea se-mparte pe gunoi", " Cine se mai culcă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
blazat de atâta monotonie/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie." (Noi doi, Constant Tonegaru). În consecință, discutăm despre generații literare diferite, dar care împart aceeași revoltă împotriva convențiilor, a clișeelor de exprimare sau de gândire. Rezultatul este o schimbare a modului în care este concepută poezia. Dacă despre postmodernism s-a spus că dialoghează cu toată literatura precedentă, pe care o recuperează la nivel ludic și parodic, o afirmație asemănătoare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
242, 244, 245, 246 Caraion. Ion Antreul poemului, 158 Autograf, 160 Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
245, 246 Caraion. Ion Antreul poemului, 158 Autograf, 160 Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito, 147, 223
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literară contemporană’’,1) iar în cel din 1929 una făcută pe același calopod: ,,Urmăresc regulat în Viața literară (revista lui I. V. - n. m.) străduința generației de azi’’.2) Deși categorice, cele două fraze trezesc îndoieli, pentru că ele constituiau un clișeu al interviurilor din acea epocă. Iată un exemplu de la sfîrșitul deceniului precendent: ,,Citesc cu mare interes Curentul nou, al cărui merit și a cărui originalitate stau în faptul că dezvăluie interesele economice care hotărăsc luptele politice’’.3) Chiar dacă ar fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorba de Bacovia monden, cel mai greu e să ți-l imaginezi în „ținuta de rigoare”: redingotă, jachetă, sacou. 17. Apud: A. Vlahuță, Dan, în Scrieri alese, 3, ediția cit., p. 103. Autorul pretinde că citează din ziarul „Patria”. Aceleași clișee (plus „infatigabilii dansatori”) pot fi găsite în „Serata de la madam Ionescu” - Cronică mondenă -, de George Ranetti. (Vezi: „Schițe vesele”, Editura Librăriei Leon Alcalay, 1908, p. 4). 18. Ca student în Capitală, Bacovia a colaborat la Gazeta teatrelor, balurilor și spectacolelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]