7,569 matches
-
cascador (1971), Impas (1979), Povestea unui debut (1986) și culegerile de proză scurtă Adam evadează (1967), Două povești de dragoste (1973), Întâmplări de necrezut (1975) ș.a. O. abordează și tematica polițistă, de spionaj sau militară în Toți pentru unul (1982), Clopote sub apă (1984), Moștenirea (1987), Munții nu cad (1989). Pentru schițele de început, apărute în 1959 în presă, i se atribuie Premiul revistei „Luceafărul”. Doi factori generează în principal, dar și limitează, proza lui O.: temperamentul coleric, dublat de o
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
timid, București, 1968; Enigma, București, 1970; Aventurile unui cascador, București, 1971; Două povești de dragoste, București, 1973; Întâmplări de necrezut, București, 1975; Noaptea, printre mașini, București, 1977; Planeta fără memorie, București, 1978; Impas, București, 1979; Toți pentru unul, București, 1982; Clopote sub apă, București, 1984; Povestea unui debut, București, 1986; Moștenirea, București, 1987; Munții nu cad, București, 1989. Repere bibliografice: Șerban Foarță, „Între două trenuri”, O, 1965, 26; Ion Caraion, „Între două trenuri”, GL, 1965, 32; Sânziana Pop, „Puștoaica”, LCF , 1967
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră ne-a lăsat cu dorul”). SCRIERI: Ora de prânz a vulcanului Etna, Chișinău, 1997; Roma fără mine, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Adrian Dinu Rachieru, Poetul „clopotelor luminii”, LA, 1998, 16. G.B.
OPAIŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
burghez” - își găsește în insistența asupra unui subiect apreciat până nu demult ca fiind tabu una dintre armele cele mai redutabile. N. asociază, în spirit nihilist, sexul și religia în orgii verbale blasfematorii: „fiecare mătanie e o crispare sexuală/ [...] fiecare clopot e o invitare la obscen/ acum fiecare călugăriță iubește falusul singurătății”. Poeme cu conotații violent erotice se regăsesc și în următoarele două cărți, Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) și Vasco da Gama (1940), unde „Vasco da Gama
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
reflectând valoarea ipotezei nule). Cu cât avem mai multe unități, cu atât este mai puțin probabil ca media eșantionului să fi apărut ca selecție aleatorie din populația respectivă. Distribuțiile exprimate de t, la fel cu Z, reprezintă curbesimetrice de tip clopot, astfel încât ariile de sub curbă sunt regulate. Totuși, distribuțiile sunt ceva mai plate decât Z, cu arii mai ample spre extreme, ceea ce este logic, căci sunt determinate de eroarea standard a eșantionului observat, funcționând ca factor estimator nu tocmai perfect pentru
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
înțeles/ nici măcar graiul nevinovat/ al păsărilor”. În creația din anii ’80 a poetei, destinul tragic personal converge cu deriva colectivă, într-o rostire poetică sobră, accentuând dramatismul trăirii. SCRIERI: Lumea care nu moare, București, l970; Sfere muzicale, București, l973; Ora clopot, București, l974; Colinele somnului, București, l976; Cămășile vieții, București, l980; Exerciții de civilizație, București, l981; Despre Astralia, București, l983; Spectacol imaginar, București, l985; Poeme, București, l987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Lunecând în alb”, ARG, l970, 6; Felea, Aspecte, II, 150-157
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene - ale mării bate o pendulă de aur, purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți sunt „invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
redactor împreună cu Adrian Marino și Romul Munteanu la „Cahiers roumains d’études littéraires” (1973). Între 1983 și 1989 activează la Secția culturală a Comitetului Central și la Consiliul Culturii și Educației Socialiste. I se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Clopotul nins (1971). Semnează scenarii și comentarii de film pentru scurtmetraje cu diverse teme: Enescu, Eminescu, Luchian, Lumea aztecilor. A colaborat cu versuri și articole la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „Secolul 20” ș.a. Poemele cuprinse în placheta Liturghii negre, cele mai multe orientate
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
exaltare» poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI: Liturghii negre, București, 1946; Enescu. Suită lirică, București, 1958; Poeme, București, 1963; Parabola focului, București, 1967; Clopotul nins, București, 1971; Secțiunea de aur, București, 1973; Message de Desnos, București, 1973; Poeme, București, 1974; Starea lirică, I-II, București, 1975-1984; Transfigurare - Remise en rêve, ed. bilingvă, tr. Sorina Bercescu, București, 1976; Lumea diafană, București, 1977; Întâlnire în oglindă
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
spre actualitatea imediată explică faptul că nu sunt republicate scrieri mai vechi, exceptând Pipelea Gâscariul de Ioan Barac, text socotit inedit. Din același motiv, P.l. nu acordă o atenție deosebită nici traducerilor. Totuși, Teodor Murășanu oferă o versiune a poeziei Clopotul scufundat de Uhland, Ovidiu Hulea traduce din Menhert Kiss, iar Al. Ciura dă fragmente din piesa Pactul de sânge de János Galambos. În secțiunea a doua a publicației, cu titlul general „Cronica”, sunt inserate materiale din domenii variate: studii, biografii
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
Caii dracului, nu va fi tipărit, în schimb, după aproape douăzeci de ani, câteva dintre nuvele se vor regăsi în volumul Boarii (1968). Publică, în continuare, romane inspirate din evenimente istorice, Cavalerul libertății (I-II, 1968), Atunci au tras toate clopotele (1970), Evadare în timp (1984), un altul bazat pe elemente ale propriei biografii, Bun rămas, crânguri de alun (1973) - terminat încă din 1946 -, și cărțile pentru copii Urechea năzdrăvană (1973), Însemnați cu stea în frunte (1977), Doi ani de cutezanță
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
existența să se consume sub semnul excepționalului. Un asemenea moment este războiul, subiect care îi prilejuiește romane frescă, de mare densitate și tensiune, din care nu lipsește notația psihologică. Plasat în vremea primei conflagrații mondiale, romanul Atunci au tras toate clopotele începe în ziua de 15 august 1916, când se anunță mobilizarea armatei și declanșarea acțiunilor militare. Momentul surprinde familiile celor două personaje principale, Casandra și Anton, reunite în casa acestora de la Români, serbând hramul mănăstirii Horez, aflată în vecinătatea satului
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
nuvelele din volumul Hoții în templu (1986), titlu semnificativ pentru insinuarea tragicului și a violenței în existența individului. SCRIERI: E pace noaptea asta-n codru, București, 1958; Boarii, București, 1968; Cavalerul libertății, I-II, București, 1968; Atunci au tras toate clopotele, București, 1970; Bun rămas, crânguri de alun, București, 1973; Urechea năzdrăvană, București, 1973; Însemnați cu stea în frunte, București, 1977; Doi ani de cutezanță, București, 1981; Evadare în timp, București, 1984; Lumea prietenilor, București, 1985; Hoții în templu, București, 1986
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
Cerul în flăcări, București, 1973 (în colaborare cu Elena Timofte); Olga Scheinpflugová, Carantina, București, 1978 (în colaborare cu Maria Ionescu-Nișcov). Repere bibliografice: Marian Popa, „Boarii”, LCF, 1968, 20; Valeriu Cristea, „Boarii”, GL, 1968, 22; Laurențiu Ulici, „Atunci au tras toate clopotele”, CNT, 1970, 23; Mircea Iorgulescu, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Marcel Corniș-Pop, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Ioana Postelnicu, Destăinuiri, MS, 1974, 1; Sorin Titel, Un roman istoric, RL, 1982, 5; Sorin Titel, „Evadare
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
Olga Scheinpflugová, Carantina, București, 1978 (în colaborare cu Maria Ionescu-Nișcov). Repere bibliografice: Marian Popa, „Boarii”, LCF, 1968, 20; Valeriu Cristea, „Boarii”, GL, 1968, 22; Laurențiu Ulici, „Atunci au tras toate clopotele”, CNT, 1970, 23; Mircea Iorgulescu, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Marcel Corniș-Pop, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Ioana Postelnicu, Destăinuiri, MS, 1974, 1; Sorin Titel, Un roman istoric, RL, 1982, 5; Sorin Titel, „Evadare în timp”, RL, 1984, 19; Ioan Holban, „Hoții în templu
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
Repere bibliografice: Marian Popa, „Boarii”, LCF, 1968, 20; Valeriu Cristea, „Boarii”, GL, 1968, 22; Laurențiu Ulici, „Atunci au tras toate clopotele”, CNT, 1970, 23; Mircea Iorgulescu, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Marcel Corniș-Pop, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Ioana Postelnicu, Destăinuiri, MS, 1974, 1; Sorin Titel, Un roman istoric, RL, 1982, 5; Sorin Titel, „Evadare în timp”, RL, 1984, 19; Ioan Holban, „Hoții în templu”, CRC, 1987, 7; Grete Tartler, Clipa lovită, RL, 1987, 20
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
avansând până la gradul de general. Debutează în „ziarul de dimineață”, „Luptătorul” (1921) și colaborează ulterior la „Rampa”, unde în 1922 semnează pentru prima dată Sașa Pană, „Facla”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Meridian”, „Azi”, „Adam”, „Clopotul” (Botoșani), „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Veac nou”, „Revista literară”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20” ș.a. Este redactor-șef la „Orizont” (1944-1948), la „Educația artistică” (1948-1952) și figurează pentru un timp în colegiul redacțional al ziarului „Scânteia
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Începând cu numarul 8/1971 redactor îndrumător devine Dumitru Vancu, iar din 1978 redactor responsabil este Păscu Ursu; apariția revistei se întrerupe între 1980 și 1983. La prima serie colaborează cu poezie Mihai Beniuc - care debutează aici cu o traducere, Clopote de seară după Thomas Moore -, Aurel Olariu, Vincențiu Bugariu, cu proza - Gheorghe M. Floru. Mihai Beniuc este și autorul recenziilor la volumele În robia lor de Aron Cotruș și Scut și targă de Perpessicius. După 1968 semnează versuri Diana Huiu
LABOREMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287734_a_289063]
-
de teatru de Horia Lovinescu și Paul Everac. O preocupare constantă, vreme de un deceniu, va fi pentru el tălmăcirea prozei lui Zaharia Stancu. K. devine un „specialist” apreciat în domeniu, lui datorându-i-se transpuneri în germană ale volumelor Clopote și struguri, Jocul cu moartea, Pădurea nebună și Ce mult te-am iubit. Traduceri: V. Em. Galan, Brachland erblüht, București, 1957, Im Freibauerndorf, București, 1959; Marin Preda, Wagemut, București, 1960; Zaharia Stancu, Glocken und Trauben. Rumänische Meisternovellen, Berlin, 1962, Spiel
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
deznădăjduiți/ și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi/ copacii se deschid și ne înghit/ în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară, trezesc în amintire razele unui soare egal și petalele fulguite ale florilor de cireș. Trăiam în „casa robiei” (Exodul 20, 2). Frica populară față de milițieni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Facultățile de Teologie să aibă propriul lor campus studențesc. Dotat cu o bibliotecă, sală de informatică, dormitoare, o cantină și o incintă sportivă, acest campus ar trebui amplasat într-un loc agreabil, inundat de liniște și verdeață, punctat de melodia clopotelor și păzit de silueta discretă a unei biserici în care profesorii și studenții s-ar putea întâlni zilnic. Chiar dacă un loc în aceste cămine private ale Bisericii n-ar putea fi oferit în condiții de totală gratuitate, o asemenea opțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestui volum unic. O tinerețe demolatătc "O tinerețe demolată" Amintirile celor patru protagoniști sunt - cum altfel? - eclectice. Detaliile le individualizează stilul, atmosfera le unifică respirația. Paul Cernat scrie cu vervă și simț documentar un eseu „ego-grafic” despre „supraviețuirea sub un clopot de sticlă”. Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată, în adolescență ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Amintirile celor patru protagoniști sunt - cum altfel? - eclectice. Detaliile le individualizează stilul, atmosfera le unifică respirația. Paul Cernat scrie cu vervă și simț documentar un eseu „ego-grafic” despre „supraviețuirea sub un clopot de sticlă”. Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată, în adolescență ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]