5,610 matches
-
obișnuia să le facă (până când am implorat-o să renunțe). —Mamă, sunt bine, nu te învinovăți. Sunt mamă, e responsabilitatea mea să mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce fată bună. M-a sărutat pe frunte și a stins lumina. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă simt vinovată. Nu cumva ai coșmaruri? m-a întrebat, într-un nou acces de îngrijorare. —N-am coșmaruri, mamă, nu visez deloc. Trebuie să fie din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce fată bună. M-a sărutat pe frunte și a stins lumina. —Ai fost întotdeauna o fată bună, a exclamat afectuos din prag. Puțin bizară uneori, dar bună. Capitolul 7tc " Capitolul 7" De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rău în a lăsa un lucru neterminat. Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și dacă o luai puțin razna cu capul și aveai coșmaruri și trezeai toată casa, alergând de nebună la miezul nopții și zbierând ca din gură de șarpe, aduceau preotul parohiei să facă o sfeștanie. Nu că ar fi ajutat vreodată la ceva, dar nu deranja pe nimeni. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu Aidan? Capitolul 25tc " Capitolul 25" Visam o nuntă albă. Genul de vis din care te trezești la miez de noapte, cu broboane de transpirație, cu inima bătând să-ți sară din piept. Un vis care pare cel mai rău coșmar. Vedeam deja totul. Lunile de gâlceavă cu mama din cauza platourilor cu broccoli. Cum, în ziua cu pricina, o să încerc să îmi fac loc printre surorile mele - toate domnișoare de onoare - ca să mă pot vedea într-o oglindă când mă machiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vopsim...“ când am trecut într-o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-au luat o declarație. A venit până și Elin, șoferul. Tremurând și plângând, cu amândouă mâinile în ghips, a stat lângă patul meu, cerându-și iertare neîncetat. Îmi era imposibil să îl urăsc pe omul acesta - avea să aibă coșmaruri toată viața și probabil că n-avea să se mai urce vreodată la volan. Dar mila mea pentru Elin m-a pus într-o dilemă: pe cine puteam să învinovățesc de moartea lui Aidan? Apoi am luat avionul spre Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar mila mea pentru Elin m-a pus într-o dilemă: pe cine puteam să învinovățesc de moartea lui Aidan? Apoi am luat avionul spre Boston, am fost la înmormântare, care a fost asemenea nunții noastre, dar retrăită ca un coșmar. Împinsă într-un scaun cu rotile, văzând fețe pe care nu le mai văzusem de o veșnicie, m-am simțit ca într-un vis în care o mulțime disparată de oameni sunt adunați la un loc în chip inexplicabil. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
incredibilă, ca și cum aș fi intrat din greșeală într-o altă cameră din viața mea, în care totul era identic, cu excepția unei diferențe majore. Sperasem că, întorcându-mă la New York și recurgând la lucrurile normale, cum sunt serviciul și prietenii, acest coșmar va dispărea. Dar n-a fost așa. Serviciul și prietenii deveniseră, pur și simplu, o parte din coșmar. În dimineața asta, ca întotdeauna, mă trezisem înfiorător de devreme. Exista întotdeauna o fracțiune de secundă în care mă întrebam ce lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
identic, cu excepția unei diferențe majore. Sperasem că, întorcându-mă la New York și recurgând la lucrurile normale, cum sunt serviciul și prietenii, acest coșmar va dispărea. Dar n-a fost așa. Serviciul și prietenii deveniseră, pur și simplu, o parte din coșmar. În dimineața asta, ca întotdeauna, mă trezisem înfiorător de devreme. Exista întotdeauna o fracțiune de secundă în care mă întrebam ce lucru cumplit se întâmplase. Apoi îmi aminteam. M-am culcat la loc, cu o senzație de durere surdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care fuseseră devastați de grozăvii - supraviețuitori ai holocaustului, victime ale unui viol, oameni care își pierduseră întreaga familie. Adesea ajung să ducă ceea ce par a fi vieți normale. La un moment dat trebuie că au depășit sentimentul că trăiesc un coșmar. Apăsată de căldură și de suferință, simțeam cum se târăsc secundele și, în cele din urmă, i-am zis, Se pare că suferința nu mă va ucide, dar căldura ar putea. Așa că mi-am impus să mă ridic și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seară pe cinste în oraș“. Rachel voia să se asigure că prima mea zi de naștere fără Aidan avea să fie una minunată: un restaurant minunat și cadouri minunate, cu oameni minunați care mă iubeau. Avea să fie un adevărat coșmar. Am venit cu întârziere de la serviciu. Mai erau zece minute până să vină Jacqui să mă ia și nu eram nici pe departe gata. Habar n-aveam cu ce să încep măcar. Cu dinții, am hotărât. O să mă spăl pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și stai pe vine, am zis. La cursurile pentru Nașterea Perfectă ne învățaseră că statul pe vine accelerează dilatarea. —Gravitația îți e prietenă, i-am reamintit. Folosește-o. —Mulțumesc, oh, Torcătoare de Vrăjeli. Timpul a trecut încet ca într-un coșmar. Când contracțiile erau la un interval de două minute și jumătate, a zis: — Crezusem că durerea era insuportabilă mai devreme, dar acum e mult mai rău. Adu-o pe javra de infirmieră, Anna, te rog. Gata să plâng, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest coșmar, torentul a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite pe solul strălucitor, ucigașul era de acum departe. Era dreapta pedeapsă pentru crimele Granadei, zicea maică-mea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că moravurile ei sunt ușoare, pentru ca ea să nu-și mai poată găsi un soț. N-aș fi fost surprins dacă banditul respins ar fi reacționat astfel, într-atât se simțea de umilit. Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu mi-aș fi putut închipui răzbunarea pe care Zeruali o punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s calomnii! N-a avut niciodată nici o singură pată pe corp! E curată ca un verset din Coran! — O să vedem noi. Aceste patru femei sunt trimise ca s-o cerceteze pe dată. Au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viguros l-ar fi putut trece din doi pași mi se părea mai adânc decât o râpă, mai lat decât un braț de mare. Mariam era atât de îndepărtată, de impenetrabilă; glasul ei îmi ajungea la urechi ca într-un coșmar. Deodată, o leproasă bătrână pe care n-o văzusem apropiindu-se își puse mâna fără degete pe umărul surorii mele. Am țipat și am adunat pietre ca să le arunc asupra ei, cerându-i să se îndepărteze. Mariam s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător, neprevăzut, sau pur și simplu închipuit, mi-a reamintit îndatoririle. Zgomotele de afară mi se păreau dintr-odată mai presante, mai stăruitoare. Nu mai știam cât timp petrecusem în camera aceea de coșmar. Mi-am pus din nou mâna peste Fatima, căutându-i pe bâjbâite bătăile inimii, și am închis ochii. Un ușor miros de ambră mi-a readus în urechi muzica neagră din Tombuctu. Hiba era în fața mea, în lumina clarului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui, el nu ți-o poate refuza pe a ta. Vorbește cu el, ai să știi tu să găsești cuvintele potrivite. În zori, trecuserăm deja de Gammart. Dat fiind și răul de mare, mi se părea că navighez în plin coșmar. Ciudat oraș, Constantinopolul. Atât de încărcat de istorie și, cu toate astea, atât de nou, prin pietrele sale și prin oamenii săi. În mai puțin de șaptezeci de ani de ocupație turcească, și-a schimbat complet înfățișarea. Există, firește, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile de pe Rhenus, în căutarea lui Julius Civilis, regele batavilor, vechiul său prieten, cel care fusese atât de curajos încât reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un coșmar, începu din nou să alerge. Luminișul se ivi pe neașteptate în pădurea în care Valerius și gladiatorul intraseră, în încercarea de a ajunge la Antonius. Din înaltul colinei asistaseră la victoria soldaților romani și îi văzuseră pe quazi fugind. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lupte, dar l-au ales căpetenia lor. La Ludi, nopțile erau pline de disperare și mânie. Glasurile răzbăteau de la o celulă la alta. Cei închiși își povesteau viața, regretele, dorința de a avea o femeie. Unii se lamentau, alții aveau coșmaruri. Un începător din Britannia cânta refrene nostalgice, un altul, îndrăgostit de tovarășul de celulă, îl implora să-i strângă mâna printre gratii. Pentru Valerius, noaptea însemna întâlnirea cu Velunda - glasul ei liniștit, mâinile răcoroase, trupul său alături de el, îmbrățișându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri... Mă chinuie de când am văzut focurile lui Nero... Toți creștinii ăia care ardeau de vii pe cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un semn al lui, o mulțime de petale albe de trandafir inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând, spuse el și se întoarse pe cărare pentru a i se alătura lui Ammaji, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]