27,125 matches
-
cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am vrut să-mi fac datoria! Își spuse Rowe pe cînd dădea colțul unei străzi pline de ruine, din Holborn. Nu-i vina mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte și lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e de vină, zise celălalt, cu amărăciune În glas. Cred... cred că va trebui să iau un taxi. — Neapărat! — Dacă aș putea să vă conduc undeva, chiar ar merita efortul. În ce direcție mergeți? — A, În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pacienții puteau să citească ziare, să joace șah sau dame ori să se dedea altor distracții născocite de mintea lor zdruncinată. Digby ocolea cu grijă salonul; nu-i făcea nici o plăcere să-l vadă pe cîte unul plîngînd În vreun colț al acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prentice, este că ei au trebuit să aștepte un alt prilej... un alt personaj Înalt, dublat de un idiot. Acest al doilea idiot avea În comun cu primul faptul că Își lucra hainele la același croitor... Taxiul se opri În colțul unei străzi. De-aici mergem pe jos, anunță domnul Prentice. Pe trotuarul din față, un trecător se urni În direcția lor În timp ce coborau din taxi. — Aveți vreun revolver? Întrebă, nervos, individul cu melon. — N-aș ști să-l folosesc, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am avea o mulțime de sinucideri... Cel puțin așa s-a Întîmplat În Franța. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea Într-adevăr Înfățișarea unui om ce se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său fecior. După ce merse vreo treizeci de metri, domnul Prentice intră În magazin. În colțul străzii, un individ Își aprinse o țigară. În aceeași clipă, un automobil se opri lîngă croitorie, și o femeie coborî pentru a face niște cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau colț de stradă Îi dezvăluia, pe neașteptate, o față cunoscută, de care el se depărta repede, ca de locul unui accident de circulație. Omul care-i vorbise făcea parte din lumea acestor locuri, numai că de un om nu poți fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era vătuit). Vrei un briceag? Iată-l chiar pe-al dumitale“ Și-i Întinse briceagul de cercetaș. Rowe tăie stofa și scoase din căptușeală un film, căruia Îi rupse numaidecît Învelitoarea de hîrtie. — Da, e negativul, spuse el dezvelind un colț al filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să-mi dai revolverul, nu? făcu Hilfe neliniștit. Nu. Hilfe păru deodată speriat și În același timp uluit. — E o glumă de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe strada Guilford, care-l primea cu brațele deschise. „Ce va distruge bomba asta?“ se Întrebă el. Poate va nimeri În mica florărie de lîngă Marble Arch, În barul de pe Adelaide Crescent, unde se bea un sherry grozav, sau În colțul străzii Quebec, unde așteptase atîtea ore, vreme de atîția ani... O, cîte lucruri aveau să mai fie Înainte de a veni pacea! — Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se opri când ajunse la ușă, așteptându-mă să mă feresc din calea ei. M-am uitat la țesutul cicatrizat de pe fața ei, un tiv lăsat de-o cusătură invizibilă lungă de șapte centimetri și jumătate, care se întindea de la colțul ochiului drept până la comisura gurii. Împreună cu pliul naso-labial, această nouă linie forma o imagine asemănătoare cu liniile din palma unei mâini delicate și fragile. Citind o biografie imaginară în acea istorie a pielii, mi-am închipuit-o drept o studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinile legate în chingi; și, în toate paginile acelea, sclipirea tabloului de bord și-a fantelor de ventilație, luciul vinilinului perfect lustruit reflectând plinătatea moale a unui pântece sau a unei coapse, pădurile de păr pubian care creșteau din fiecare colț al compartimentelor acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină s-ar fi deformat în jurul figurii ei într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet se roti pe călcâie, lovindu-mi cotul cu microfonul-girafă. În timp ce se scuza, un paznic în uniformă îmi dădu un ghiont trecând pe lângă mine. În colțul opus al intersecției stradale construite în acel platou exterior izbucnise o altercație. Tânărul asistent de producție american se certa cu un bărbat cu păr negru, un tip în geacă de piele care nu voia nici în ruptul capului să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
următori ar fi marcat o zonă atemporală, o perioadă ale cărei nevoi imediate depășeau vanitatea. Și totuși, în timp ce se plimba prin apartament, făcând un duș sau schimbându-și hainele, Vaughan era pe deplin conștient de acele imagini șterse, îndreptându-le colțurile ridicate de parcă s-ar fi temut că, odată cu dispariția lor completă, și-ar fi pierdut și el propria identitate. În seara aceea, în vreme ce conduceam de-a lungul autostrăzilor, i-am observat această încercare de auto-etichetare, de fixare a propriei identități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arată peste 1 200 000 de bolnavi psihici (înregistrați, dar mai mulți poate neînregistrați). Inteligențele emigrează masiv, populația a scăzut cu un milion, tinerii, în covârșitoare proporție, vor să părăsească această țară fără viitor, în care se scurg din câteșipatru colțurile lumii, dar mai ales din lumea arabă, toate lepădăturile. Ca și alți autori, cu care sunt de acord, Revoluția noastră (câtă a fost) a fost rapid confiscată și deturnată de la programul ei inițial, care a fost Proclamația de la Timișoara. În
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
urii gratuite și instrumentate, evreii, capitaliștii, masonii - și căzuți în idolatria a ceea ce până mai ieri urau sincer - Occidentul -, mulți vor renunța să-l gireze în continuare. [...] Liderul PRM crede sincer că evreii conduc lumea și că, în loc să cârcotească pe la colțurile Europei, un exercițiu mai util persoanei sale este să «treacă în slujba lor». Liderul PRM este convins că SUA, «colonie a Israelului», hotărăsc pe toate căile oculte viitorul omenirii la punct și virgulă, că masoneria a aranjat deja Guvernul din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le permite să se miște rapid și flexibil în acțiuni comune la nivelurile localului, naționalului și mondialului. Rețelele cetățenești mondiale constituie o parte crucială în procesul creării unei noi conștiințe umane la scară mondială. În nenumărate forumuri, oamenii din toate colțurile lumii se întâlnesc pentru a-și împărtăși experiențele unui sistem mondial falit și pentru a construi un program de cooperare. Conferința ONU pentru Mediul Înconjurător și Dezvoltare (UNCED) sau Summit-ul Pământului, organizată la Rio de Janeiro în iunie 1992
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îi zise sărmanului mijlocaș, care dădu din umeri neputincios și scoase mingea fără vreun motiv anume în corner. - Mă-ta! urlă Vlădeanu. Îl căută din priviri pe Ciuleasa, care stătea la vreo douăzeci de metri de poartă, așteptând lovitura de colț. Vlădeanu se îndreptă înspre el. Un zalăuan bătu cornerul, o minge înaltă-înaltă, care se îndrepta fix către Ciuleasa. Puștiul o anticipă bine și se pregăti să șuteze din voleu. Vlădeanu zâmbi. Da, zâmbi, și în același timp ridică piciorul. Ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]