3,473 matches
-
și stânci ale nesimțirii, cruzimii și ipocriziei. Estimp, lumea politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de lux, pantofi de firmă (românii veniți din Occident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și, sper, ea va continua să existe și în anii ce vor veni. Avem nevoie de recunoașteri ale valorii, de ceremonii spirituale, de sărbători. Și merită să te zbați pentru asta, să obții fonduri, să pui la cale întâlniri admirabile, colocvii, simpozioane, să inviți lume bună la clipe de petrecere. V.P.: Anul acesta, în august, sărbătoriți semicentenarul seriei noi al revistei Ateneu. Felicitări și la mulți ani! Nu vă cer o istorie a celor cincizeci de ani. Ar fi prea mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
expoziției de pictură de la Muzeul "Mihai Eminescu", Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Acad. Solomon Marcus primind, de la Carmen Mihalache, Premiul "Opera Omnia" al revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Opera Omnia" al revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Poetul Vasile Tărâțeanu ieșind din colivia ucraineană... (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu și Emil Brumaru (Casa Mihail Sadoveanu, Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Vasile Tărâțeanu, Sumiya
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o pot înghiți. De obicei trebuie să-mi scot aceste bucăți de carne, aceste cocoloașe fibroase înainte de a ține un discurs sau de a începe o conversație. Iată una din situații pe care mi-o amintesc perfect. sunt la un colocviu, într-un imens amfiteatru universitar, însoțit de oameni importanți (profesori, ambasadori, oficialități). Invitații tocmai iau loc în sală, amfiteatrul se umple treptat, evident că reperez și niște femei frumoase... numai că eu am gura plină, îmi este imposibil să vorbesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu o viteză uluitoare. Fiecare participant era de fapt în căutarea unei revelații, a unei prime fraze declanșatoare de mare forță, dar se arăta mulțumit și atunci cînd frazele sale proprii declanșau la alții energii creative. toată lumea se dezlănțui la colocviul dedicat diverselor tipuri de începuturi de roman, cu un accent special pe „marile prime fraze ale romanelor complet ratate sau uitate”. este uluitor cîți scriitori colecționaseră fraze-prime șoc, dar scufundate în mlaștina indiferenței. Fiecare avu dreptul să ia cuvîntul și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale absurdului. în decursul anilor n-am putut niciodată uita acest roman care nu a lăsat însă nicio urmă, nici în istoria literaturii italiene și nici în cea universală. — Bravo, ne-ați epatat, îmi șopti Guy la ureche după încheierea colocviului. adăugînd apoi : ați străbătut cu bine prima jumătate a drumului. sorbindu-i cuvintele, am simțit brusc cum inima mi se umflă și mi se sufocă în cutia toracică. Ce voia să spună oare Guy ? străbătusem jumătate din drum pînă la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și rezistența ei în lupta contra statului totalitar comunist", în Revista Teologică, nr. 3/2009, p. 9. 4 Cristian Vasile, "Considerații privind sursele și temele istoriei ecleziastice postbelice", în Studia Politica. Romanian Political Science Review, VII, 3, 2007 (cuprinzând Actele colocviului Biserici și politică în România secolului al XX-lea, 9-10 iunie 2006, Institutul de Cercetări Politice din București), pp. 697-705; apud PS Visarion, op. cit. 5 Apud PS Visarion, op. cit. 6 Olivier Gillet, Religie și naționalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Când ne-am reîntâlnit, după decembrie ’89, am reînnodat imediat relația noastră, care a devenit chiar mai strânsă decât înainte. Ne reîntâlneam când la București, când la Paris. După ce a devenit președintele Uniunii Scriitorilor, mă invita regulat la Neptun, la colocviul care-i reunea pe scriitorii români răspândiți ca potârnichile pe toate meridianele globului. Ultima dată ne-am văzut undeva în Bretagne; i-am spus că scriu un roman care se cheamă Maramureș și mă tem că francezilor nu le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ultimul dintre ei fiind Ioan Mureșan, ale cărui poeme au fost traduse de Olivier Apert (ajutat de Ed Pasteganue) și publicate la Editura Belin din Paris, la începutul toamnei acesteia. Cei doi poeți au fost invitați să participe la un colocviu despre cenzură. S-a vorbit, bineînțeles, mai întâi despre cenzura politică, românii plângându-se, pe bună dreptate, de cât de năpăstuiți au fost în anii comunismului. Ce puteau face francezii decât să-i compătimească? După compătimirile de rigoare, au încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ia drumul muntelui. Eu am pornit-o spre munte toamna. Ploua mărunt. Dar în mașina președintelui Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine aveau să discute despre cum va arăta Europa de mâine. Cel mai interesant, cred, a fost în mașină, la ducere. Alături de președinte era vicepreședinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
îmi suceam gâtul și întindeam urechea. Mai spuneam și eu câte o vorbă. Sau doar râdeam de vorbele cu haz ale președintelui. A fost plăcut... Vreau să spun că nici n-am băgat de seamă când a trecut timpul. La colocviu însă n-a mai fost de glumă. Domni importanți, veniți de pe tot continentul, își dădeau cu părerea despre cât de europeană este țara noastră, chiar dacă, deocamdată, n-are nici o șansă să intre în Comunitatea Europeană. Or să intre Ungaria, Cehia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
piuitul. Prim-ministrul a vorbit despre necesitatea ca arta să nu fie ajutată de stat, ci lăsată, ca și literatura, într-o liberă confruntare pe piața mondială. Poate că n-am înțeles eu bine, eram obosit - după atâtea festivaluri și colocvii când la mare, când la munte! -, dar mi s-a părut că dl Năstase se află într-o stare de confuzie îngrijorătoare. Probabil că-și închipuie că dacă intrăm în NATO vom și deveni o mare putere și vom concura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
urmă în folosul nimănui, cu atât mai puțin în folosul intelectualilor. Aceștia, când nu sunt prea obosiți, mai înțeleg și ei câte ceva pe lumea asta... Cotidianul, 25 octombrie 2002 Ambasadorul Braziliei — Văd că n-ai rămas prea plăcut impresionat după colocviul de la Sinaia... — A plouat tot timpul! Lasă ploaia!... Am fost și cam bolnav. — Bine, bine! Asta e altceva. Dar am impresia că te-au nemulțumit participanții. Prim-ministrul ți-a displăcut, despre ministrul de Externe n-ai spus o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o certă admirație pentru criticul literar Eugen Simion, președintele Academiei. — Lasă-l pe Simion. Tu față de prieteni nu poți să fii obiectiv. — Așa o fi... Dar știi cine mi-a plăcut? — Cine? — Ambasadorul Braziliei. — Ce căuta ambasadorul Braziliei la un colocviu despre Europa? Astea sunt mișculațiile lui Simion! Nu știu. Dar de ce ți-a plăcut? — Era singurul din toată adunarea care avea un punct de vedere ecologist. Și nu ecologie de doi bani de domnișoare bătrâne care vor să protejeze animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
venirea miniștrilor. În fața lor am tăcut mâlc. Nu de frică pentru mine, dar pentru Eugen Simion. Să nu-i stric ploile. Și așa, din partea lui, a fost o dovadă de mare curaj și de prietenie să mă invite la un colocviu atât de simandicos. — Ambasadorul ăsta al Braziliei probabil că o să fie schimbat. — De ce să fie schimbat? — Pentru că a fost ales un alt președinte al Braziliei. Un fost sindicalist. Un om de stânga. — Nu înțeleg! Păi ecologismul e de stânga. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
renunț la el) de tot felul. Marin Preda îmi explica pe vremuri că țăranul, o dată ieșit din vatra satului, își pierde reperele morale, se de-moralizează. În timpul comunismului, această de-moralizare s-a agravat. La Sète a avut loc un colocviu pe tema Maramureșului, dar nimeni n-a luat în discuție asemenea subiecte neplăcute. Au fost invitați Ion Pop, Gabriela Adameșteanu, Simona Popescu și cu mine. Trebuia să mai vină și Sanda Stolojan, această venerabilă autoare de memorii mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și grandoman al cimitirelor catolice. E drept că se vedea marea... Dar mie nu-mi place marea. Nici marea, nici catolicismul, nici Sanda Stolojan, care pretinde că a fondat Les Cahiers de l’Est (am scris deja despre asta!), nici colocviile unde mă duc în virtutea inerției sau, mai ales, ca să întâlnesc oameni ca Ion Pop, pe care îi prefer categoric intelectualilor din fostul exil. — Dar măcar ai fost la Săpânța, ai văzut cimitirul? — Închipuie-ți că am fost! Cu Groșan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
glorie și mărire care riscă să se transforme în coșmar. Căci altfel, judecând după cum se înfățișează privirilor noastre, Adrian Năstase ar trebui să fie cel puțin președintele, dacă nu chiar regele României. L-am văzut mai de aproape la un colocviu care a avut loc toamna trecută la Sinaia. Impresia a fost copleșitoare. Însuși Ceaușescu avea îndoieli și accepta - ce-i drept, tot mai rar - ideea că s-ar putea înșela. Năstase niciodată! Cel puțin așa dădea impresia când vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
după trei zile, fără Meme. Fusese trimis mai departe, într-altă țară africană, nimeni nu știa unde, se spunea că era „într-o misiune“, probabil alt zvon. Cineva se jura că îl auzise vorbind la Vocea Americii, parcă despre un colocviu româno-american organizat cu multe luni în urmă, nu era sigur. Alții erau în stare să bage mână-n foc că a rămas în străinătate și că zvonul cu țara africană e doar o acoperire, să nu se facă serviciile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu cele mai bune gânduri din partea autorului. Decembrie, 2010 (Iulian Nuță - Micropoeme În stil haiku, Editura Amurg Sentimental, 2010); Prietenului Cornel Galben, cu bucuria și toate armele unei seri de primăvară În semn de aleasă prețuire. Martie 1981 (Valentin Ciucă - Colocvii pentru mai târziu, Editura Junimea, 1980); Domnului Cornel Galben cu toată prețuirea sinceră a lui... Bacău, dec. 1979 (Constantin Cubleșan - Teatrul, istorie și actualitate, Editura Dacia, 1979). 24 noiembrie 2012 Începută la 3,20, ieșirea mea din lume s-a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Cum să trăim în mod concret Sacramentul Reconcilierii? Eu aș recomanda - așa cum am făcut deja și cu alte ocazii - ca cel puțin cu ocazia Exercițiilor Spirituale, de reculegere, de liniște, de absență a altor urgențe, să se trăiască ca un colocviu penitențial. Colocviul penitențial reprezintă mărturisirea ordonată, cu diferența, totuși, să căutăm să distingem aceleași lucruri ceva mai mult. Colocviul se poate descrie prin trei momente fundamentale: într-adevăr, cuvântul latin confessio nu înseamnă doar „a merge pentru a te mărturisi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
trăim în mod concret Sacramentul Reconcilierii? Eu aș recomanda - așa cum am făcut deja și cu alte ocazii - ca cel puțin cu ocazia Exercițiilor Spirituale, de reculegere, de liniște, de absență a altor urgențe, să se trăiască ca un colocviu penitențial. Colocviul penitențial reprezintă mărturisirea ordonată, cu diferența, totuși, să căutăm să distingem aceleași lucruri ceva mai mult. Colocviul se poate descrie prin trei momente fundamentale: într-adevăr, cuvântul latin confessio nu înseamnă doar „a merge pentru a te mărturisi”, dar înseamnă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ca cel puțin cu ocazia Exercițiilor Spirituale, de reculegere, de liniște, de absență a altor urgențe, să se trăiască ca un colocviu penitențial. Colocviul penitențial reprezintă mărturisirea ordonată, cu diferența, totuși, să căutăm să distingem aceleași lucruri ceva mai mult. Colocviul se poate descrie prin trei momente fundamentale: într-adevăr, cuvântul latin confessio nu înseamnă doar „a merge pentru a te mărturisi”, dar înseamnă „a lăuda”, „a recunoaște”, „a proclama”. - Primul moment îl numesc confessio laudis, mărturisirea laudei. În loc de a începe
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
de pe când nu citisem decât prea puțin și nu întâlnisem nici unul în carne și oase... A însemnat mult, elev fiind, să-i cunosc pe poeții tineri din Neamț și apoi să văd mulți poeți tineri din țară, care veneau la Colocviile de poezie de la Târgu Neamț. Chiar fără a avea neapărat niște modele (sau fără să-mi dau seama de asta), fascinația pentru scriitori s-a păstrat, cu un plus de simpatie pentru cei care au avut un destin nefericit... cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]