3,242 matches
-
dar și de cultură generală și, în plus, cu o memorie fenomenală, nemaiîntâlnită de mine la o altă persoană. Nu scriu aceste aprecieri acum, după ce Mircea Răceanu a fost achitat și decorat cu Ordinul Național „Pentru merit” în grad de comandor, „pentru sprijinul constant acordat României în eforturile sale de democratizare și dezvoltare”, acum nefăcând decât să copiez cele scrise în prima ediție a cărții, din 1999, când fostul meu anchetat era considerat încă trădător, condamnat definitiv pentru trădare prin transmitere
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Eminescu" al Academiei Române, Premiul Special al revistei ,,Luceafărul" (1983); Premiul U.S.R. (1992); Premiul Serilor de Poezie de la Vânători Neamț pentru Opera Omnia (1995); Premiul Frontiera Poesis (1996); Premiul Național de Poezie,, Mihai Eminescu" (1999); Ordinul ,,Steaua României" în grad de Comandor ( 2000). Este tradus în limbile franceză, engleză, rusă, albaneză. A fost redactor la revistele ,,Argeș" și ,,Luceafărul". A condus cenaclul ,,Numele Poetului". Din 1971, susține spectacole de muzică și poezie cu orchestra "Baad", scriindu-și partiturile și colaborând cu muzicieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care domnia voastră, ca adevărat veteran al unor asemenea lupte, nu se poate să nu fi observat, și aplaudat, mai mult decât semnătura stilului meu cât se poate de personal, mare cât oul de struț. E vorba de o finețe a Comandorului, de un tertip mult Încercat: pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult Încercat: pentru a pune capăt tristeții fiului, tatăl a grăbit În taină tipărirea operei și, cât ai clipi din ochi, l-a copleșit prin surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul, care e prolix, Nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai place să-mi aduc aminte de vremea când omul e tânăr, n-a stat Încă la pârnaie și nu duce lipsă de trei firfirici ca să-și facă și el câte-o plăcere. Istoria, repet, a Început de mult, iar Comandorul e o carte de joc cu dichis. Încearcă să afli câte parale face străinul. În 1921, mi-a spus don Anglada, aproape că-și pierduse mințile. Căci iată ce a pățit. I-a murit soția, emigranta pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a spus don Anglada, aproape că-și pierduse mințile. Căci iată ce a pățit. I-a murit soția, emigranta pe care i-o trimiseseră pachet din Italia. Abia de-o cunoștea. Îți vine să crezi că un bărbat de talia Comandorului Își poate pierde mințile din așa ceva? Dă-te la o parte, să scuip. După același Anglada, nici moartea prietenului său Isidoro Fosco nu-i dădea pace. Dar eu nu cred, nici chiar dacă ar sta scris În almanah. Pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n-ai nevoie de el ca să-i moi oasele În bătăi. Afacerile nu-i mergeau nici ele prea rău: armatelor de italieni le Închisese gura cu reventul pe care-l vindea la preț de merinde, și chiar primise galoanele de Comandor. Atunci, de ce-l apucase strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul, pentru că nu se mai putea răzbuna nici pe femeie, nici pe farsorul consular, s-a răfuit cu fiul lor, Ricardo. Când să se răzbune, o persoană oarecare, tu, de pildă, l-ar fi putut lua ceva mai tare pe putativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrisese Anglada, atunci când spusese că rămâne acasă pentru a redacta istoria cinematografului. Chiar a afirmat că orice specialist avea să-și dea seama că romanul lui Ricardo era un plagiat. Cum legea nu-i Îngăduia să-l dezmoștenească pe Ricardo, Comandorul a preferat să-și piardă averea. Cu partea lui Requena a cumpărat bonuri de valoare, care, chiar dacă nu aduc profituri prea mari, sunt sigure; a lui Ricardo a investit-o În metrou: când vezi ce câștiguri Îi aducea, Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bonuri de valoare, care, chiar dacă nu aduc profituri prea mari, sunt sigure; a lui Ricardo a investit-o În metrou: când vezi ce câștiguri Îi aducea, Îți dai imediat seama că investiția era primejdioasă. Croce Îl fura ca-n codru: Comandorul l-a lăsat, ca să fie sigur că banii nu vor ajunge nicicând la Ricardo. Foarte curând, paralele au Început să se topească. Lui Bonfanti i-au tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a hotărât Montenegro, căscând ipocrit. Știți, probabil, că orchestrarea unor atari ententes cordiale e de-acum o a doua natură pentru mine. — Preocupat de lipsa banilor, Ricardo s-a sfătuit cu Croce; discutând cu el, s-a convins că domnul Comandor se ruina intenționat. Îl tulbura și umilea convingerea că Întreaga sa viață era falsă. Era ca și cum ți s-ar spune pe nepusă masă că ești altcineva. Ricardo se crezuse mare sculă: acum pricepuse că tot trecutul și toate izbânzile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
opera lui taică-său și că, cine știe din ce pricină, el Îl dușmănea și-i pregătea cazane cu smoala iadului. Și s-a gândit că nu prea merita să trăiască. Nu s-a plâns, n-a spus nimic contra Comandorului, pe care a continuat să-l iubească; dar a lăsat o scrisoare de adio pentru toți, tocmai pentru ca tatăl să-l Înțeleagă. În scrisoare spunea: „Acum lucrurile s-au schimbat și vor continua să se schimbe. Tata a făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici alt un părinte pe lumea asta“. Poate că, trăind de atâta vreme aici, eu nu mai cred de-acum În pedepse. Descurce-se fiecare cum poate cu păcatele lui. Nu-i bine ca oamenii cinstiți să devină călăii celorlalți. Comandorul mai avea de trăit doar câteva luni; la ce să i le mai amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bicepsului - respingem această moliciune retorică. Imparabil ca o explozie, eu aș spune: „La parter instalez salonul de vânzări și un atelier; la etaj, Îi Închid pe chinezi“ (notă scrisă cu mâna lui de către Carlos Anglada). Aluzie la legendarul personaj al Comandorului, tatăl unei tinere batjocorite de Don Juan, a cărui statuie de piatră vine să cineze cu el În propria-i casă. * Într-adevăr, doctorul a surâs și a salutat (Nota autorului). Stradă din apropierea celei pe care se afla apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu stătea o clipă locului. Dacă n-ai fi știut cine este și dacă n-ar fi purtat uniforma de o albeață orbitoare n-ai fi putut crede că el era unul din așii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceste corespondențe între aparițiile propriu-zise și halucinațiile plăsmuite de o minte bolnavă, scena ospățului rămâne momentul în care Macbeth trece cu adevărat prin experiența înfricoșătoare a întâlnirii cu Gorgo. În scena ospățului, spectrul lui Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru Macbeth, spectrul acesta, așadar, va fi interpretat de către Lady Macbeth ca efect al unei teribile spaime (tot așa cum, în scena iatacului reginei din Hamlet, fantoma tatălui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
La Mihai Bujeniță Povestea lui de comandor De toată lumea e știută: De câte ori s-avântă-n zbor Își ia cu el și-o... parașută. Comandorul n-are teamă, E pilot cu mult curaj: Pilotând o epigramă, El atacă în picaj. El, despre planeta noastră, Are un răspuns integru: Din înalt
La Mihai Bujeni?? by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84176_a_85501]
-
La Mihai Bujeniță Povestea lui de comandor De toată lumea e știută: De câte ori s-avântă-n zbor Își ia cu el și-o... parașută. Comandorul n-are teamă, E pilot cu mult curaj: Pilotând o epigramă, El atacă în picaj. El, despre planeta noastră, Are un răspuns integru: Din înalt o vede-albastră, Iar de jos o vede-n negru. A fost decorat o dată, Astă iarna
La Mihai Bujeni?? by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84176_a_85501]
-
înalt o vede-albastră, Iar de jos o vede-n negru. A fost decorat o dată, Astă iarna sau an-vară: Într-o luptă simulată, El a doborât o cioară. De m-ar invita în zbor, I-aș răspunde fără teamă: Mie, domnu’ comandor, Dă-mi mai bine-o epigramă. Dacă, totuși, aș zbura, De plăcere, nu din frondă, La ureche l-aș ruga: „Dă-mi o... parașută blondă”. Dar, ia stați puțin pe loc, Ce mă fac de-ar fi să spună: „Blonde
La Mihai Bujeni?? by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84176_a_85501]
-
meu la școala militară îmi povestește doamna Drăgescu în 2008, după aproape trei sferturi de veac. Amiralul a venit la mine eram pe aeroportul Băneasa și mi-a spus ca vrea să ajungă la Tecuci; dorea să-l întâlnească pe comandorul Stănculescu. Tocmai ne îndreptam spre avion, când ne întâlnim cu prințul Valentin Bibescu. Mă cunoștea, făceam parte, ca și Nadia, din grupul de tineri aviatori care eram invitați uneori la palatul de la Mogoșoaia, la mesele date de Martha Bibescu. Ne
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
găsit securiștii, puteam face pușcărie din cauza asta" îmi povestește Mariana în 2008, fără a-mi spune însă unde se găsește totuși acest revolver18A. În legătură cu sordidele presiuni ale Securității, doamna Drăgescu își amintește cazul unei persoane pe care o cunoștea, soția comandorului de aviație Gheorghe (Georges) Miclescu. Chemată la Securitate pentru a fi cooptată turnătoare, aceasta a fost amenințată că, în cazul unui refuz, i se va omorî copilul. Disperată, soția comandorului a ales sinuciderea...19. De când am plecat din aviație n-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
își amintește cazul unei persoane pe care o cunoștea, soția comandorului de aviație Gheorghe (Georges) Miclescu. Chemată la Securitate pentru a fi cooptată turnătoare, aceasta a fost amenințată că, în cazul unui refuz, i se va omorî copilul. Disperată, soția comandorului a ales sinuciderea...19. De când am plecat din aviație n-am mai zburat. Dar s-a petrecut un miracol. După nu știu câți ani, m-am pomenit cu o hârtie venită din Franța, de la o doamnă, contesă de Beauregard, decorată cu Legiunea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ca și celelalte trei aviatoare, este decorată cu Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Crucea de Aur. "Despre generalul de aviație Gheorghe Jienescu îmi povestește Mariana Drăgescu îmi amintesc un episod de pe la începutul războiului... Vine ministrul Jienescu în inspecție la comandorul Paul Landman, și vede un bombardier cu cabina murdară de sânge. Tocmai aterizase, și pilotul sau observatorul fusese rănit. "Ce-i cu murdăria asta?" întreabă Jienescu, nemulțumit. Landman i-a dat un răspuns memorabil: "Domnule general, murdăria asta este sânge
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
motor la Politehnica din București. Obținuse deja brevetul de planorist, și voia să continue cu zborul cu motor. Lucra încă la Societatea Franco-Română, iar cursurile erau seara. Printre alții, i-a avut profesori pe ing. Săveanu (cursul de aerodinamică), pe comandorul Botez (navigație aeriană), lt. Ghiță (instrumente de bord) ș.a. În iunie-septembrie 1942, urmează cursuri de zbor pe aerodromul de la Roșiorii de Vede (aici fusese mutată școala de zbor CFR), unde obține un brevet civil gradul II (pilot turism). Ulterior obține
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]