5,487 matches
-
era Într-adevăr bine informată, atunci trebuia să știe și cât timp avea să dureze amânarea. În nota redacției, ziarul aminti cititorului că era vorba doar de o propunere, de altfel nepusă În practică până atunci, ceea ce vrea să zică, conchidea nota, că biserica știe tot atât cât știm și noi despre această problemă, adică, nimic. Cam În același timp cineva a scris un articol În care cerea ca dezbaterea să revină la chestiunea care o generase, adică, dacă moartea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și două și patruzeci și cinci de minute pe ceasul său, ridică mâna ca să propună să se telefoneze la asociația tâmplarilor ca să Întrebe cum stăteau ei cu sicriele și coșciugele, Trebuie să știm pe ce putem conta de mâine Încolo, conchise el. Cum era de așteptat, propunerea a fost călduros aplaudată, dar președintele, disimulând prost ciuda că ideea nu fusese a lui, remarcă, Mai mult ca sigur nu e nimeni la tâmplării la ora asta, Îmi permit să am Îndoieli, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Închid, când mângâie sau lovesc, când șterg o lacrimă sau ascund un zâmbet, când se așază pe un umăr sau fac un semn de adio, când lucrează, când stau liniștite, când dorm, când se trezesc, și atunci moartea, terminând observația, conchise că nu e adevărat că antonimul Îngâmfării ar fi umilința, chiar dacă o jură solemn toate dicționarele din lume, bietele dicționare, care trebuie să se călăuzească pe ele și să ne călăuzească și pe noi cu cuvintele existente, când sunt atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-ți dau doar un ordin, fără explicații, faptul că În ultimul timp nu m-am mai folosit de tine nu Înseamnă că nu mai ești În serviciul meu. Tăcerea resemnată a coasei confirma că așa era. Atunci ne-am Înțeles, conchise moartea, voi dedica această zi scrierii scrisorilor, socotesc că vor fi vreo două mii cinci sute, Închipuiește-ți, sunt sigură că voi ajunge la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută, ți le las aranjate pe masă, În teancuri separate, de la stânga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
uita la el. Poate cauza pentru care stăpânul era abătut era femeia care apăruse În parc, gândi, până la urmă nu era adevărat acel proverb care spunea că ceea ce ochii nu văd, inima nu simte. Proverbele ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sadică, care spunea: "Hai sictir, hramul cui te-a-nchinat, de găină beată, taci, odată, că-ți iau gâtul!" Clar, primul era Horus al meu, fără nicio umbră de-ndoială! Iar celălalt, la fel de clar, pare să fi fost nea Ghiță, in personam! conchide înțelept Dănuț. Ei, vedeți! Vedeți și voi că nu mi se năzare! Am dreptate? Am! Pe moment, am simțit că-mi vin palpitațiile, că mi se taie picioarele astea infirme și nu am mai avut putere să mă mișc din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lunii și ale stelelor, transformând ambianța într-un fel de negativ fotografic, o imagine beta, decupată fantasmagoric, în felii de peisaj regulate, nude, alternante: Întuneric, lumină, întuneric, lumină și iar întuneric... Oricum, obiectivul nu este în zona periculoasă pentru noi, conchide Avocatul, rememorând scena cumplită a descoperirii corpului crâmpoțit al lui Năică. Dar..., ia stai! Stai! Cine se botează la biserică? Noi, toți, am cam depășit de multicel faza de bebelușari. Iar botezul a fost și este o taină. Nu se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te și tu, cum îi tremură balamalele. Poate să se-ncurce și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea apelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ieftine, buchisite și traduse pe genunchi, despre ocultism și conjurații și care dobândise o adevărată marotă pentru practicile și metodele criminale cu iz ritual. N-aș prea crede! Mai degrabă, s-au îmbătat și s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat și-și notase amănuntele, într-un bloc-notes ferfenițit. Iar copilul, cine știe ce șteoarfă alcoolică ori drogată, l-o fi lepădat. În biserică?! nu se lăsase intimidat Mânecuță. Mă rog, mă rog, mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și oxigenul. Cu mâncarea ne mai descurcăm, dar cu oxigenul, este imposibil. Iată că am lămurit și interesanta problemă a posibilității de a supraviețui fără materiile nereciclate. Lambert se strâmbă la această încântătoare evocare. ― Mersi! prefer să mor înainte. ― Bun, conchise Dallas, încercând să pară încrezător. Deci avem la dispoziție o săptămână întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică și să-i frângem gâtul. ― Eu tot mă gândesc că ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ușoare se înscrie perfect în această evoluție a concepției despre corp, însușindu-și aceste valori de lejeritate, de subțirime și de aspect juvenil cultivate și idealizate. Astfel, alimentul light se dovedește a fi exact simbolul acestei noi religii a corpului”, conchid autoarele capitolului despre „alimentele ușoare” din pasionanta lucrare dedicată miturilor secolului XX de către Pierre Brunel. Descătușat de culpabilizarea creștină, corpul devine astfel subiectul unui... „nou angelism”. „Păcatul” ia forma laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apare ca metaforă a rodului unirii sexuale ; coacerea este asimilată gestației, așa cum imaginea cuptorului este metafora matricei. Iar figurina bulgară care ocupă locul pîinii înainte de prima folosire a cuptorului joacă rolul fetusului. „Și-a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
folosită, dimpotrivă, ca o scuză acceptată de toți : cum te poți lupta cu o mentalitate atemporală, dată, ba chiar „genetică” ? Nu poți, asta e, n-ai ce-i face ! Noi să fim sănătoși, așadar, și în rest ne-om descurca - conchide românul, oropsit de soartă, dar totuși optimist. Această tendință de evitare a responsabilității nu este, la rîndul ei, un dat de „mentalitate” al românilor, ci o strategie mioapă și iresponsabilă a unor români de a căuta explicații simple și atotcuprinzătoare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plumburiu. „O să plouă...”, zice unul după ceva timp. „Mai dă i dracu’ de comuniști !”, îi răspunde, prompt, celălalt. Cam așa și noi : orice ni se întîmplă, orice facem, orice auzim devine doar pretext pentru a ne exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. — De ce ? mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și din sud-est”. Restul sînt forme diverse de „agricultură eterogenă”, combinînd mica exploatare individuală cu asociații mai mici sau mai mari, ce se întind, oblic, din Satu Mare pînă la Giurgiu. „Pe această eterogenitate spațială se vor desena probabil clivajele viitorului”, conchid autorii. În final, o concluzie : „Două aspecte majore însoțesc «reîntoarcerea la țară». Pe de o parte, noile peisaje agrare sînt arhaice, necesită enorm de multă muncă și împiedică realizarea unei agriculturi productive. Pe de altă parte, întoarcerea la agricultură mărește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avutul de stat al întreprinderii, membrii acestor gospodării difuze apelează la o diversitate de strategii de exploatare a resurselor sociale și materiale ale industriei socialiste în scopuri domestice. „Țăranul român” în comunism nu poate fi înțeles astfel în afara industriei socialiste - conchideam eu. Dar „țăranul român” în postcomunism ? Mă uitam zilele trecute la televizor, unde erau prezentate rude ale celor plecați la muncă prin diverse colțuri ale Europei. Veneau cu sarsanale la autocarele ce bat drumurile migrației, trimițînd, prin intermediul șoferilor, copiilor, soților
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru o altă studentă) o nouă vilă de tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile construcții devin modele estetice de netăgăduit”, conchide amica mea. Iată deci că ochiul de gospodină a ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scală valorică : un bun cetățean al unei societăți democratice (post comuniste) trebuie să aibă doar black memories despre comunism și orice relativism contextual în acest sens este aproape un păcat.” „S-ar zice că românii sînt mai moraliști decît noi !”, conchid mai mulți colegi bulgari, făcînd ochii mari a nedumerire. Așa s-ar zice, dar nimeni nu poate spune de ce... Mă gîndesc mai departe, de unul singur, la un aspect al acestei povești, care îmi e mai aproape de suflet : recursul la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bune și o versiune științifică, susținută de nume sonore ale vieții academice și care nu cere eliminarea evoluționismului, ci, „pur și simplu”, îi opune o altă interpretare științifică. Deci, într-adevăr, două teorii... Genială, da, această invenție a „creaționismului științific” - conchide Bernard-Henri Lévy. Admirabilă, această înălțare la rangul de „știință” a ceea ce este întruchiparea însăși a superstiției și a imposturii. Există două teorii și puteți alege : este formula unui obscurantism luminat ; este actul de credință al unui dogmatism reconciliat cu libertatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi un hoț !” Declarația lui Popescu - comentează Kohn - este o ilustrare izbitoare a puterii unei idei de a rezista trecerii timpului. La sfîrșitul secolului XX, tradiția romantică a lui Herder și Lombroso se exprimă prin conceptele geneticii. Și Kohn conchide că, atîta vreme cît un „doctor Popescu” va face legea în România, aceasta va rămîne o societate rasistă. La rîndul său, Kohn încurcă lucrurile, criticînd, pe bună dreptate, rasismul „romantic” din România, dar din perspectiva a ceea ce devine la rîndul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și cu mai mulți alți oameni”, a declarat acesta pe 11 ianuarie la Las Vegas. „Norma socială este pur și simplu ceva ce a evoluat cu timpul”, iar oamenii au în prezent o atitudine mult mai relaxată în ceea ce privește intimitatea - a conchis el, prefațînd astfel schimbarea politicii companiei în această privință. Și nu este vorba doar despre Facebook, evident, ci despre un întreg univers tehnic în care trăim, de la tehnologiile de social networking sau Radio Frequency Identification (RFID) pînă la cotidienele carduri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intenționat unele țări comparativ mai performante și ai afectat demnitatea altora, îmi povestește în continuare R. E ca la școală, nu ai voie să „discriminezi”, să compari, să ierarhizezi în mod public... — în ultimă instanță, nu ai voie să conversezi, conchid eu. Pe 28 ianuarie, Viviane Reding, comisarul european pentru justiție, i-a răspuns, într un fel, patronului Facebook anunțînd elaborarea unor noi legi de natură să garanteze dreptul la intimitate al cetățeanului. Cele existente datează din 1995 și sînt, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apropierea Ierusalimului, descoperirea doar a unei victime îngropate adecvat ar fi o dovadă că practica romană obișnuită de a nu permite îngroparea trebuie să fi rămas în vigoare, chiar și în Palestina iudaică. Pe baza acestui raționament, probabil, unii ar conchide că nici Isus nu a fost îngropat. Cel puțin patru obiecții trebuie ridicate împotriva acestei afirmații. Prima: aproape toate oasele descoperite datând din timpul lui Isus nu s-au păstrat în stare bună, în special oasele mici ale picioarelor și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ulterior în mormântul familiei. Ei interpretau ceea ce au văzut în dimineața acelei duminici prin prisma obiceiurilor iudaice de îngropare, nu prin faptul că se așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
broaște țestoase și girafe cu gâtul lung și coada mobile. Cu o seară în urmă nu fusese acolo nimic, iar noi veniserăm de dimineață. Nici în zilele următoare nimeni în afară de noi nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis noi, ascuțitorile crescuseră acolo, se desfăcuseră ca o mirifică inflorescență a copacului, așa cum cactușii sau trestia de bambus înfloresc o dată la un veac. Le-am luat acasă. Până și sub iepuri sau sub căprioarele cele mai blânde se ascundea lama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]