4,658 matches
-
cască de duș, patru săpunuri, patru sticle de gel de duș și trei loțiuni de corp. — Când? —La sfârșitul lui august. Fotografia mea va fi deasupra numelui editorului în revista Colleen. Ținând modest cearșaful peste piept, Wayne părea atât de confuz, încât Lisa adăugă: — Te sun eu. Da? întrebă el, cu speranță în glas. —Cecul e la poștă. O să-ți port respect dimineață, rânji Lisa, cu pieptenul în păr. Nu, bineînțeles că nu te voi suna. — Dar... dar de ce ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amânare. —Alege unul, o invită el. Dar când a început să verifice rafturile, a realizat ceva ciudat. Monty Python, Blackadder, Lenny Bruce, Laurel and Hardy, Father Ted, Mr Bean, The Marx Brothers, Eddie Murphy - erau numai filme de comedie. Era confuză. La prima lor întâlnire, discutaseră aprins despre filmele lor preferate. El susținuse că îi place o largă varietate de filme, dar nu aveai cum să confirmi asta de pe rafturile lui. Într-un final, a selectat The Life of Brian. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apa în exces, apoi l-a văzut apropiindu-se cu un prosop. —Pot să îl usuc singură, mulțumesc. Abia putea să respire. Ochii li s-au întâlnit în oglindă. Ea s-a retras instantaneu din privirea lui întunecată. Era rușinată, confuză... așa cum se simțea mereu în preajma lui, dar înzecit. —Mulțumesc, a reușit ea să spună politicos. Mi-ai fost de mare ajutor. Nici o problemă. Apoi el a zâmbit și atmosfera s-a detașat complet, atât de mult, încât ea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se înțolească. Ashling rămânea nemișcată. Încă nu lăsase o lacrimă să curgă, dar asta ar fi putut fi destul cât să o înmoaie. — E foarte drăguț din partea ta, spuse ea, cu bărbia înfiptă în piept. — Ideea este că, spuse Jack confuz, la început Boo credea că o să îl punem să scrie cronici de carte pentru Colleen. De ce? Ea s-a uitat la el și a ridicat din umeri. —Habar n-am. Dintr-odată, și-a dorit să nu fi spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
crede în așa ceva. Ashling găsea asta amuzant. Ridică ochii pe sub păr către el. Jack o privea deja. Au schimbat un zâmbet și apoi s-a trezit aplecându-se după ceva la ea în birou. A ieșit la suprafața cu geanta, confuză, nesigură dacă avea nevoie de ceva din ea. Oare nu făcuse asta doar pentru a nu se mai uita la Jack Devine? Apoi și-a dat seama că era aproape ora prânzului și că se apropia momentul pentru întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aruncă alt zâmbet știrb. Kelvin nu se gândise să îi dea și un dinte, se pare. —Și mulțumiri și lui Jack. E foarte drăguț. Fața lui Boo era acoperită de nerăbdare, așteptând ca Ashling să îl aprobe. —Minunat. Dar era confuză. Când devenise Jack Devine atât de drăguț? —Ai auzit că eu credeam că voi face cronică de carte pentru el? izbucni Boo. —ăăă... —Înțelesesem complet greșit. Nici măcar nu mai vreau să fac cronici. —Păăăi... —Vreau să fiu cameraman. Sau inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care nu avut norocul să dea peste un Jack Devine! adăugă ea veselă. —E, hai, spuse el, ridicând ochii către ea, pe sub șuvițele de păr, după care privirile lor s-au intersectat. Starea de relaxare a dispărut brusc, lăsându-i confuzi și cu zâmbete ciudate pe față. Jack și-a revenit primul. —Iisuse, Ashling! declară el, foarte vesel. Mă simt cuprins de emoții! Boo se descurcă de minune la televiziune, să știi. A fost drăguț din partea ta să rezolvi asta. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numărul lui Marcus de aseară. — Ce idiot, spuse Joy, strâmbându-se și apoi pițigăindu-și vocea. Vreau să dedic numărul lui Craig și lui Molly. Cât de prost să fii? Ashling se înverzi la față. — Și-a dedicat numărul copiilor ei? Confuză, Joy s-a uitat la Ted. Credeam că i-ai spus asta... Căcat, mereu dau cu stângu’-n dreptu’! Ashling simți un val de umilință, la fel de proaspăt ca primul. —Familii fericite, observă ea, încercând să pară rece. — Nu are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că avea culoarea greșită pentru a fi oricare dintre ei. Era Oliver. Ce cauți aici? întrebă ea mirată. —Am venit să te văd, răspunse el. —De ce? Ea a băgat cheia în ușă și el a urmat-o în hol. Era confuză și puțin nervoasă. Ea depusese efort o zi întreagă pentru a trece mai departe și el apăruse din nou. Pentru că ești cea mai bună, spuse el simplu. Alt zâmbet uimitor. Ea își azvârli cheile pe masa din bucătărie. Cam târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu eram tare confuză. Ascultam foarte atentă tot ce spuneau. Dar aveam multe întrebări: oare spiridușii existau și dacă da, de ce le luase dragonul aurul? Și de ce îl ținea ascuns în mijlocul pădurii? Nu știam răspunsul la nici una din aceste întrebări, însă îmi dădusem seama
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
albastru pal. Își scoase telefonul și formă din memorie numărul de la garajul Broadstane. Cinci minute mai târziu, se afla În bucătăria mică Împreună cu Darren Caldwell, ceilalți ofițeri fiind Împrăștiați În camera de zi cu o cană de ceai și expresii confuze pe chip. Darren se rezema de chiuvetă, cu umerii aplecați, privind prin imaginea sa reflectată grădina Întunecată. — O să mă duc la Închisoare, nu-i așa? Întrebarea fusese puțin mai mult decât o șoaptă. — Ești sigur că nu vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădu un pas Înapoi uitându-se la inspectorul umflat În costumul lui de răufăcător. — Asta o să dea grozav la televizor. Dimineața de miercuri Începu mult prea devreme. La șase fără un sfert, telefonul suna să cadă din furcă. Obosit și confuz, Logan scoase o mână de sub cuvertură și Încercă să oprească ceasul deșteptător. Acesta doar ticăia. Logan Îl luă, văzu cât era ora, Înjură și se băgă la loc În pat frecându-se la ochi. Telefonul tot mai suna. — Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
putem permite să se facă poze fără aprobare. Va trebui să rămâi aici. Reporterul afișă cel mai prietenos zâmbet al său. — Hai, Laz, Jerry e un băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu și-atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese Îngropta În paginile ziarului. Miller Îl transformase pe Hoitar Într-un personaj demn de milă, cu problemele sale mentale cauzate de moartea tragică a mamei. Un om inteligent, abandonat de societate, care Încerca să găsească, pe cât putea, logica lumii confuze din jurul său. Încercase din răsputeri să lase impresia că poliția din Grampian știa ce face când Îi dăduse drumul. Și dacă acesta ar fi fost singurul articol scris de Miller pentru P&J În dimineața aceea, toată lumea de la Cartierul genral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agitată, pe la douăzeci și cinci de ani, cu păr lung roșcat, de culoarea frunzelor de toamnă, care-i ieșea de sub o căciuliță croșetată, cu un ciucure auriu ridicol În vârf. Plângea pe o bancă din Grădinile de Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky-uri va fi băut ca să-și facă destul curaj să ajungă acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin confuză. Împotriva voinței, Logan admise că el era. Bărbatul se Îndreptă ca o vergea care ține covorul pe scară, Își scoase pieptul În afară și Împinse bărbia Înainte. — Eu am ucis-o, spuse el, iar vorbele Îi sunau ca ieșite dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că nu vei mai pune întrebări. Răspunsul acela dezlânat și speriat era mai rău decât tăcerea, iar copilul zise grabnic: Nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fâșia de purpură, și care, înconjurat de prieteni și clientes, îi observa la rândul lui de la distanță, fără simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă, impresia de perfidie amesteactă cu putere. Bărbatul provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și de confuze, încât un tribunal sau o comisie ar fi trebuit să le analizeze ani de zile, fără să poată ajunge la vreo concluzie. Senatorul Slavidienus, urmașul celui care își pierduse viața în vechea revoltă, se răzvrăti. — Astfel există riscul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma avea nevoie de așa ceva. Lui Gajus însă, descoperirea tragicei istorii a familiei sale, începută fragmentar în castrum și completată mai apoi cu mărturisirile șovăielnice ale multor glasuri diferite, îi insuflase o furioasă energie a supraviețuirii și o implacabilă, deși confuză, dorință de răzbunare pentru viitor. Dacă cineva pomenea de familia lui Calpurnius Piso, părea că nu aude. „Îmi scapă“, gândea preceptorul Zaleucos. „Mintea lui o apucă pe căi pe care eu nu le cunosc.“ — Când te plimbi în grădină ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este nepotul Scriboniei, prima soție a lui Augustus, mama bietei Julia, pe care a urmat-o în exil. Nefericitul băiat a fost acuzat de complot împotriva Republicii. Procesul a fost instruit cu mare zarvă, dar acuzația era anonimă, slabă și confuză; era pe punctul să fie achitat. Atunci au apărut martori noi, care au vorbit de rituri magice și de vrăjitorii împotriva împăratului. Un joc ușor, având în vedere toate superstițiile siriace și chaldeene pe care le-a adus Tiberius din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templul zeului. Ai auzit vreodată vorbindu-se de Cărțile Sibiline? — O, da, răspunse Gajus. — Dar nu știi că originalele fuseseră arse de mai bine de un veac, și de atunci, în clipele de primejdie, Roma era asaltată de cele mai confuze profeții, care ajungeau aici din toate colțurile pământului. În cele din urmă, divinul Augustus s-a săturat și a poruncit să fie distruse toate. Eu însumi am numărat peste cinci sute de volumina aruncate în foc. Romanii erau disperați: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărmanul Tatius Sabinus, își controla gesturile chiar și când era singur, închis în camerele lui. Ca urmare, începu să fie invitat la prânzul funcționarilor de rang înalt; îl întrebau despre lecturile lui, iar el le dădea explicații cu o minuțiozitate confuză, care îi uimea. Straniile povești astrologice îi amuzau, de aceea mulți îl ascultau; apoi el pleca liniștit, se așeza sub portic. Ciudat însă, într-o zi găsi aruncat pe o masă din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea lui era amenințătoare. Gândurile lui Gajus se succedau cu repeziciune, confuze. Lui Tiberius nu-i fusese niciodată milă de cineva; cu siguranță, nu-i era milă nici de el, cu toate că îi destina căsătoria aceea importantă și misterioasă. Observă - o privire ce dură o clipă - că în spatele lui Tiberius stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]