3,537 matches
-
scriitorii mistici care se plâng de sărăcia cuvintelor când vor să descrie lumina inefabilă a contemplației supranaturale. Frumusețea operei realizate stă în conformitatea ei cât mai intimă cu viziunea geniului. Din operă cunoaștem măreția acestei viziuni. Artistul terminând-o și contemplându-i conformitatea, ar putea spune, ca Dumnezeu, că e foarte bună. De fapt, aproape nici unul nu e perfect mulțumit de realizare, chiar când pentru noi, amatorii, opera pare desăvârșită în „splendoarea formei peste părțile proporționate ale materiei”. Dacă Dumnezeu gândește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
faptele răspund perfect formelor esențiale sau arhetipurilor divine, artistul gândește în imagini și numai după aceea intervine mâna măiastră sau tehnica pentru a le da contur sensibil. Să observăm că abia în momentul când, tehnica îndeplininduși munca titanică, artistul își contemplă sensibil opera, numai atunci contemplația noastră se aseamănă cu a lui, fără să fie în mod necesar identică. Pentru că, dacă opera desăvârșită nouă ne procură delectarea sau bucuria estetică, artistul adevărat rămâne mai totdeauna nemulțumit de realizarea ei. Fie că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai totdeauna nemulțumit de realizarea ei. Fie că privim opera lui Dumnezeu, adică frumusețea cosmică, fie că privim opera geniului, contemplația noastră e de aceeași natură sensibilă. Această constatare ne face să ne întoarcem încă o dată la ipoteza genialității latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul. Dar atunci, contemplând în același mod frumusețea cosmică, opera lui Dumnezeu, n-ar urma că suntem deopotrivă cu Dumnezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opera geniului, contemplația noastră e de aceeași natură sensibilă. Această constatare ne face să ne întoarcem încă o dată la ipoteza genialității latente. Contemplând sensibil opera de artă, devenim sau dovedim că suntem, după această ipoteză, congeniali cu artistul. Dar atunci, contemplând în același mod frumusețea cosmică, opera lui Dumnezeu, n-ar urma că suntem deopotrivă cu Dumnezeu, precum pretinde esteticianul că suntem deopotrivă cu geniul? Iată cum această ipoteză nu se ține în picioare, deși trebuie să adăugăm, oarecum în favoarea ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea sau din experiența lor. Tot astfel, opera de artă nu ne interesează în devenirea ei tehnică, ci în repercusiunile asupra sufletului, care o contemplă. Arta există în artist înainte de a exista în operă, dar opera, odată desăvârșită, există în public. Artistul se izolează de societate pentru a crea, dar creația lui nu e destinată obscurității, ci publicității. Arta e prin natura ei generoasă: frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe creatorii ei. în ordinea naturală a vieții, arta e un dar divin, am spus noi. Un dar atât de excepțional încât e aproape singurul lucru din această lume ce ne amintește actul creației cosmice. Măreț lucru e întradevăr să contempli într-un geniu chipul Ziditorului din ceruri! însă nici un dar nu s-a dat spre sminteala omenirii, ci toate spre desăvârșirea ei. Istoria talanților ne învață că cu cât darul e mai mare, cu atât cresc obligațiile celui care l-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
instinctului artistic. Unul continuă existența; celălalt o apoteozează pe plan ideal. În sensul acesta, preamărirea iubirii în artă apare ca o fermecătoare și universală Cântare a Cântărilor. Dintre scriitorii noștri, singur George Coșbuc s-a ridicat până la înălțimea de a contempla în desăvârșită castitate morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele rustice din baladele și idilele sale nu iubesc decât în perspectiva căsătoriei. Și pentru un tineret, în care mustul vieții clocotește primăvăratec, gata să dea pe răscoale în tiparele sociale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o rânduială divină ulterioară căderii. Dacă starea edenică a primei perechi ar fi rămas nealterată, zice el, Dumnezeu ar fi dat alte mijloace de înmulțire neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ridicat din nou în libertatea harului divin și a redevenit fiu al contemplației cerești. El e acum o ființă mântuită de fatalitatea sensibilă și asimilată ordinii inteligibile ca îngerii. El zămislește numai cu mintea, adică a redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care îl știm dincolo de nori. În ceasul dimineții, am zărit numai luciul zorilor, trimis de dincolo de dunga pământului să împrăștie întunericul haotic și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
are rădăcinile în psihologia percepției. Modalitatea în care se formează imaginea individuală este foarte importantă pentru construcția imaginarului. Direcția aceasta este susținută și de înțelesul medieval și ulterior cartezian dat imaginației 9. ("A închipui nu e nimic altceva decât a contempla forma lucrului corporal sau imaginea"10). Identitatea dintre imaginație și imagine reprezintă un argument în plus pentru a include în aria studiilor privind imaginarul și analiza universului perceptual. La acest argument se adaugă și modalitatea în care se formează imaginea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o inducție incompletă și reprezintă de asemenea o primă parte din metoda pe care o va dezvolta ulterior Bacon. La Aristotel, inducția este o cale spre (epapogé) o înaintare de la lucrurile singulare la universale. El subliniază că nu se pot contempla universaliile decât prin inducție 82. Cu toate acestea, Aristotel consideră că deducția este operația logică ce oferă certitudinea și că ea trebuie folosită în studiul științific. Silogismul este necesar și riguros, pe când calculul inductiv este caracterizat de probabilitate. Doar inducția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
frecvență procedeele de expresivitate artistică (comparația, metafora, hiperbola etc.); - prezența (!! uneori aglomerarea) imaginilor adresate simțurilor (auditiv, vizual, olfactiv, gustativ, tactil); - personajele și dialogul de regulă lipsesc; uneori natura apare ca personaj literar; - ipostaza preferată a scriitorului este aceea de a contempla, de martor (subiectiv sau obiectiv, voluntar sau involuntar), liric - meditativ etc. Prezentarea imaginilor se poate face: a. panoramic, privire de ansamblu, atotcuprinzătoare; b. cinematografic, privire secvențială, direcție, sens; c. alternativ. Feluri: a. poetică; b. retorică; c. științifică. Altă clasificare: A. C
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în fața Sfîntului Apostol Ioan și la întrebarea despre a treia virtute teologală - iubirea. După trecerea acestor examene urcă tras de privirea Beatricei în al nouălea Cer sau Primul Mobil - cerul cristalin sau diafan ce pune în mișcare toată lumea materială. Dante contemplă figura Divinității în Cerul Empireu cu cele nouă coruri îngerești în deplină concordanță cu sistemul ceresc după doctrina Sfîntului Dionisie Areopagitul. Aflat în Empireu, cu Beatrice alături, contemplă minunata priveliște a Rozei. Aici, în contemplarea Rozei fericiților, se desparte de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Mobil - cerul cristalin sau diafan ce pune în mișcare toată lumea materială. Dante contemplă figura Divinității în Cerul Empireu cu cele nouă coruri îngerești în deplină concordanță cu sistemul ceresc după doctrina Sfîntului Dionisie Areopagitul. Aflat în Empireu, cu Beatrice alături, contemplă minunata priveliște a Rozei. Aici, în contemplarea Rozei fericiților, se desparte de Beatrice ce-și ia locul în scaunul ei din treapta a treia. Îi va fi în continuare călăuză Sfîntul Bernard din Clairvoux, cum aflăm din Cîntul XXXI - aici
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acea Regină/ cui e domnia aceasta închinată". În ultimul cînt, al XXXIII-lea, la rugămintea Sfîntului Bernard, Sfînta Fecioară Maria obține de la Dumnezeu, pentru Dante, harul de a putea privi ultima mîntuire - putința de a ridica ochii spre lumina supremă. Contemplă misterul Sfintei Treimi și misterul celor două firi ale lui Iisus. După, cu o ultimă fulgurare mintea-i rămîne învinsă și se încheie marea viziune ce-a închegat Divina Comedie: "Ca geometrul care-i străduit/ la măsurat un cerc, și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu Dumnezeu, e liantul, limbaj privilegiat prin care imanența și transcendența pot vorbi una cu alta. Virgil Nemoianu crede, și îndrăznim și noi asemenea, că, "tocmai în producțiile domeniului umanist își găsește frumosul exprimarea cea mai fericită, care poate fi contemplată sau analizată și care induce în sufletele publicului și creatorilor deopotrivă o stare unică de încîntare și înțelepțire. Mai mult, crearea frumuseții e cea mai fidelă imitare a lui Dumnezeu, e o datorie profund umană, o definiție a omului însuși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ea, este tocmai modul în care Dumnezeu poate fi urmat și "ajutat" (prin contribuție) de către om. Și dacă există măcar o urmă de adevăr în această afirmație, atunci analiza critică a esteticului se dezvăluie ca un fel de a-l contempla și lăuda pe Dumnezeu". Filosoful comparatist ne propune în aceste rînduri o laudatio înălțătoare și încurajatoare pentru condiția și natura umană. Canonul avea inițial ca arie de aplicare textele sacre sau legea bisericească și civilă; abia în secolul XVIII are
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În acest ocean al dezolării, al lipsei de sens răsar, iluminează șansele stabilității și identității. Varianta postmodernă a globalizării conține spații și goluri, ne permite să menținem sau să construim identități și stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le contemplăm cu o tristă seninătate, să țesem continuități, să reînviem tradiții, să facem mișcări de eschivă" (V.N.). Marea problemă este dacă vom avea știința și înțelepciunea de a profita de aceste oportunități. Clasicismul simbolizează cel mai bine, ca dimensiune culturală, stabilitatea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
afectul așteptat și cu atât mai mult acest efect va deveni universal [s.n.]. Universalitatea se află, deci, în efectul produs [s.n.], si nu în cauză 64. Marii artiști ne oferă o viziune cu totul nouă asupra lumii, care, după ce le contemplam opera, devine propria noastră viziune. Acest lucru este posibil pentru că ceea ce ei comunica este o emoție unică ("alternanta mărturisire"), prin intermediul căreia intrăm în relație cu adevărată realitate, cu alte cuvinte, prin actul artistic, i.e., operă de artă singulară, artiștii relevă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în suflet, ea trasează linia ce leagă un geniu de altul, prin intermediu discipolilor, spectatorilor or auditorilor.Ea prezintă geneză intuiției în inteligența. Dacă omul accede la o totalitate creatoare deschisă, el realizează acest lucru mai degrabă acționând, creând, decat contemplând 76. Nu altă pare să fie intenția poetului român, atunci când declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii: starea de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
viața noastră actul temporal care este opera, probând-o, în același timp, drept creație și noutate individuală, ce rupe cu generalitățile false a vietii practice: Artă participa la esență ființei [s.n.]: dar cum această esență nu este un lucru de contemplat, ci un act ce trebuie prelungit, ea nu participă la această esență decât separându-se [s.n.]. Artă nu participă la creație, care este fondul comun al duratei, decat creându-se că noutate imprevizibilă și individuală. Ființă fiind acțiune, creație, diferența
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
oferi siguranță indivizilor care se deplasau pe perioada nopții. De-a lungul timpului, omul șia multiplicat activitățile nocturne, iar acest lucru a produs În mod direct proporțional o dezvoltare a sistemelor de iluminat artificial urban. La Început, omul a putut contempla noaptea din interiorul unei peșteri iluminate de flacăra focului. Această flacără de foc se va transforma În flacăra lumânărilor atât de prezente În orașul Evului Mediu, ca mai apoi să ia forma lămpilor cu gaz, iar În cele din urmă
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
prin metafore ca Stâncă, Soare, Leu și așa mai departe, și apoi ne vin în minte eufemismele din societatea noastră. Dar, desigur, frica nu este unica sorginte a invenției. Noi desemnăm prin metafore și ceea ce iubim, ceea ce am dori să contemplăm și să vedem sub toate unghiurile și în toate luminile, și oglindit într-un mod anume de focarul a fel de fel de lucruri asemănătoare. Trecând de la originea metaforei lingvistice si rituale la teleologia metaforei poetice, trebuie să ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]