3,175 matches
-
în povestirile pe care le scriu. Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta lumina, trebuie să fii înconjurat de tenebre adînci. Pentru a cunoaște liniștea, trebuie să treci printr-o violență
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
publicate, pentru că e deja departe de ele, locuit de o alta care stă să se nască. Cînd acceptă, foarte greu, un interviu sau o apariție la televizor, Djian e primul care se critică aspru, considerîndu-se un imbecil care spune exact contrariul lucrurilor pe care se sprijină în narațiunile sale și că, dacă ar fi de partea cealaltă a ecranului, nu și-ar cumpăra nici o carte după ce s-ar vedea în vreo emisiune! În Franța, unii cei mai mulți scriu, metaforic vorbind, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la sfîrșit: Cioran a fost întotdeauna mult mai mult decît un abil creator și manipulator de paradoxuri, le-a trăit, le-a respirat din nevoia de a găsi mijlocul de a face să coincidă, fără fuziune, o idee și contrariul său, ipseitatea și alteritatea. Primul său eseu, Pe culmile disperării, chinuit, exploziv, extremist, a fost scris și publicat în română, în 1934; a văzut lumina zilei în franceză abia în 1990! Aceeași confuzie persistă și în jurul "ultimului" său text ; publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a fi distrus"), îndelung subliniată... Desigur, nu ar fi primul paradox ciora nian. Din clipa în care începi să scrii, prezența unui destinatar, a unui lector implicit este de netăgăduit. Nu scrii pentru tine, sau nu exclusiv, deși Cioran afirmă contrariul : "Nu scriu decît pentru a mă elibera de crizele mele de obidă. Nu e plăcut pentru cititori. Dar nu scriu ca să fiu citit." (p.236) Există, totuși, un soi de complicitate afectivă și dincolo de moarte. Gînditorul umple caiete întregi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei mele", îi scrie lui Noica în 1979), a crede că ideile trebuie neapărat să conducă la ceva e contrariu contemplării pasive a lumii învățată de la acei metafizicieni înnăscuți ai Orientului, pentru care Vidul e întotdeauna plin. Într-un anume fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
influența libertății, că niciuna dintre ele nu va deveni, așa cum observăm astăzi, o sursă de turbulențe, de abuzuri, de tiranie și de dezordine. Adversarii noștri cred că o activitate care nu este nici mituită, nici reglementată este nimicită. Noi credem contrariul. Ei își pun credința în legislator, nu în umanitate. Credința noastră este în umanitate, nu în legislator. Astfel, domnul Lamartine spunea: "În numele acestui principiu, trebuie abolite expozițiile publice care fac onoarea și bogăția acestei țări". Îi răspund domnului Lamartine: Conform
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este că sunt prea avansați față de acest secol, și că dacă nu a venit încă timpul să fie suprimate anumite servicii libere, pretinse parazitare, vina este a publicului, care este prea înapoiat pentru socialism. În sufletul și conștiința mea, tocmai contrariul este adevărat, și nu știu în ce secol barbar ar trebui să coborâm pentru a găsi, în acest punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
oricât v-ar plăcea sfatul suprem, nu consimțiți la acțiunea sa, certați-vă asupra cuvintelor, numiți forță a lucrurilor sau rațiune ceea ce omul simplu numește Providență; dar priviți la capătul unui fapt împlinit și veți vedea că a produs întotdeauna contrariul a ceea ce se aștepta când nu a fost bazat câtuși de puțin mai întâi pe morală și justiție. (Chateaubriand: Memorii de după mormânt) Proprietate și lege Încrederea concetățenilor mei m-a înveșmântat cu titlul de legislator 15. Un titlu pe care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
stat este soluția propusă; emițând o licență de practică, se spune adesea, oamenii sunt asigurați că doctorul va fi calificat, competent și corect. Însă dovezile din studiile privind efectul licențelor de practică, în medicină sau în alte profesii, arată chiar contrariul acestui lucru. În timp ce piețele tind să genereze gradații de certificare, licențele de practică sunt binare; fie ești, fie nu ești licențiat. Mai mult, în profesiunile licențiate se întâmplă adesea ca licențele să fie revocate dacă profesionistul licențiat adoptă "un comportament
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
are nevoie de dirijare guvernamentală Încrederea în piețe era justificată când societatea era mai puțin complicată, dar odată cu creșterea extraordinară a legăturilor economice și sociale, guvernul este necesar pentru a dirija și coordona acțiunile atât de multor oameni. Dimpotrivă, extract contrariul este adevărat. O ordine simplă, cum ar fi o colectivitate de vânători sau de culegători, ar putea fi coordonată în mod eficace de către un lider cu puterea de a-i forța pe restul să-l asculte. Dar pe măsură ce relațiile sociale
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
președintele sau cu principalii deținători ai puterii, mita și alte forme de corupție. Nu este deloc evident că astfel de criterii sunt mai bune decât criteriile dezvoltate evolutiv de către piețe, nici că ele generează mai multă egalitate; dimpotrivă, experiența arată contrariul. 14. Piețele se bazează pe principiul supraviețuirii celui mai adaptabil Ca și legea junglei, roșie la dinți și la gheare, legea pieței înseamnă supraviețuirea celui mai adaptabil. Cei care nu pot produce la standardele pieței cad pe margine și sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cord la 192 de pacienți anterior stabili, atunci o investigare a acelui laborator este absolut necesară. Observăm că acest raport este mult diferit de cel cunoscut, 1 la 1000. Deși cateterizarea pacienților externi este sigură, datele din acest studiu sugerează contrariul. Ca răspuns la scrisoarea editorului care a publicat lucrarea, autorii au indicat, ca sursă a ratei mari a complicațiilor la pacienții externi cu cateterizare, erorile pe care le-au realizat pe parcursul studiului. Ei au afirmat că au numărat de două
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
forțelor sînt factori obiectivi care limitează domeniul consecințelor posibile în politica internațională, precum și posibilul comportament rațional (și legitim) al statelor. În afară de asemănările evidente între cele două concepte, nu toate diferențele invocate între ele sînt reale. În ciuda faptului că sovieticii pretind contrariul, teoriile balanței puterii oferă adesea liste exhaustive ale mulțimii componentelor ce constituie puterea și forțele. Eroarea reducerii la factorul militar sau, în general, la un singur factor, este, cel puțin teoretic, evitată. Ambele perspective sînt de asemenea pe deplin conștiente
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
situații caricate și din mecanizări. Un inspector vizitează o școală provincială, se lovește de ușă, își face un cucui în frunte, e luat în primire de directoare și mânuit ca un automat, sfârșește prin a scrie în condica de inspecție contrariul de ceea ce gândește. Un francez aclimatizat, Jean Renaud, invită pe un prieten la masă (idee luată probabil din Mark Twain). Francezul arată invitatului apartamentul său, "mon cabinet de travail", "la salle de bain", "la salle à manger", care toate sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fi de un alt rang”, dând altă semnificație logică acelui trivium de la începuturile gândirii occidentale, prin sensul explicit heraclitean al gândirii existențiale, deoarece „a fi și a nu fi înseamnă și nu înseamnă același lucru, fiindcă fiecare drum are contrariul său”. Sub semnul logicii contrariilor stau și parabolele narative din Întoarcerea lui Zamolxe și „misterul creștin” În grădina Ghetsimani (ambele publicate de „Jurnalul literar” în 2000). Textele dezvăluie un spirit dominat de poezia timpului, fascinat de logica adevărului istoric și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
însă cuvântul vechil și-a schimbat sensul, ceea ce dovedim prin următorul silogism: Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de Curierul int. gen. e falsă. Iată dar că espresia vechil ș-au schimbat înțelesul și are astăzi un cuprins cel puțin controvers"391. Spiritul ironic al jurnalistului are ca țintă predilectă stilul gazetăresc al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu ocaziunea adresei, și-au zis negreșit că protivnicii guvernului au recunoscut în fine ș-au declarat că buna, înțeleaptă și-n adevăr patriotică a fost calea pe care a mers națiunea și guvernul ei. Din nenorocire ei a făcut contrariul. După luarea Plevnei, atacurile au început și mai cu înverșunare. Eroul Osman-Pașa a capitulat; eroii de la Pressa și de la Timpul bombardează, cu o furie crescentă, guvern și națiune"502. Problematica articolelor din 1878 vizează condițiile impuse României, în urma Congresului de la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
repetată și în La condition postmoderne 427: "Oricât de superbă și sfântă ar fi furia sa, ea încă vizează ceea ce este adevărat, ea îi reproșează economiei politice, fie ea marxistă, mai ales celei marxiste, întrucât s-a așteptat de la ea contrariul, faptul că a rămas în sfera producției, a valorii, a muncii și deci că a uitat ceva"428 (s.a.). Se observă astfel cum accentul pus pe intensitate, dorință, vitalitate se regăsește fie în conturarea diverselor politici de margine, fie în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o excrescență. Folosindu-se de acest mecanism explicativ, autorul francez răspunde "profeților" care anunțau "sfârșitul istoriei": "nimic nu are loc în timp real. Nici măcar istoria. Istoria în timp real este rețeaua de televiziune CNN și informația instantanee care e tocmai contrariul istoriei"448. Hiperrealizarea conduce la denaturalizare discursurile tind să devină simultane, masele nu mai reacționează decât ca spectatori, puterea și-a pierdut esența politică dizolvându-se într-o acțiune publicitară și mediatică, iar războiul este doar unul virtual. După expresia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adesea aceste cuvinte: „Fraților mei, eu nu am fost niciodată hoț, vreau să spun de pomeni, care sunt moștenirea săracilor; am acceptat întotdeauna mai puțin decât ceea ce mi se oferea, pentru a nu înrăutăți situația celorlalți săraci, fiindcă a face contrariul ar fi un furt”». De asemenea, Sfântul Francisc, pentru ca frații să-i urmeze exemplul, a spus pe patul de moarte că de când s-a convertit la Cristos și a renunțat la lume, nu a mai văzut fața niciunei femei, cu excepția
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile inter comites... suas, inque suis habuit demonstrează contrariul și anume că Fabia era cu siguranță de familie nobilă. Dacă nu ar fi fost de origine nobilă, nu ar fi fost educată de Azia, o foarte nobilă Doamnă, la ea acasă, nici nu ar fi fost acceptată printre comites
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Scepticul Paul Zarifopol, care prețuia versurile lui Dosoftei pentru savoarea arhaismului, contestă actualitatea estetică a poeziei lui Conachi, CÎrlova, Heliade Rădulescu, prea lăutărească, cu un prea puternic aer de semicultură, după gustul lui. Cartea de față se străduiește să arate contrariul, fără a fi propriu zis o demonstrație estetică. Demonstrația a fost făcută de alții Înaintea mea. Eu Încerc, repet, o lectură nouă, pornind din altă direcție a spiritului critic, alta decît aceea folosită de istoricul literar care trebuie să indice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-l „criticarisească” dacă va intîlni „vreo noimă ori neplăcută sau nepotrivită atît la ideea sa și la a obștii”. Absența totală a ambiției și, deci, a conștiinței estetice, ori binecunoscuta prefăcătorie a creatorului care scrie una pentru a sugera contrariu!? Nicolae Văcărescu, fratele celui dinainte, n-are nici măcar asemenea scrupule. El mărturisește că, neavînd „duh născocitor”, adică talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea sentimentul că Încalcă o lege morală. Poezia nu este Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fioros”, „glas prea-cobitor”, „vifore prea-geroase”, „legi preadrepte”, preabunul tată” etc, marcînd pragul de sus al stărilor, condiția maximă de existență a obiectelor. Dar acest prea nu sugerează, oare, și o depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o oglindă ce amplifică, așadar, dorința, ce se impune, tiranic. Puterea de mistificație a femeii, chiar și atunci când lucrurile nu se petrec în vis, e atât de intensă, încât, deși se îndoiește de sine, deși semnele îi arată mai degrabă contrariul, ea pare convinsă (mai exact: vrea să pară) că Bizu o iubește fără să știe, întrucât "liniile vieții lor erau sorocite să se întâlnească, să se îmbine". Mili visează că Bizu e fericit datorită ei în realitate, fericirea și-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]