KorAP: Find »[drukola/base=convins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...238 >

5,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

toate astea. Fiona s-a aplecat peste pat și l-a strâns de mână. —E mai bine așa, decât să fii nevoit să faci față morții. O să te descurci de minune. Nick a dat din cap, dar nu părea deloc convins. —Ei, a continuat Fiona pe un ton vesel. Acasă mă așteaptă o fetiță tare înfometată, așa că ar cam trebui să mă întorc la ea. Dacă l-aș lăsa pe David s-o hrănească, atunci Jessica n-ar mânca toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
asume responsabilitatea și să-și pună prezervativ. Julia a ridicat din umeri. Se pare că le-a zis alor lui c-a avut prezervativ, dar că bășica a fost spartă sau ceva în genul ăsta. —Hmmmm, Fiona nu părea deloc convinsă. Eu zic că minte de-ngheață apele. Și? Acum ce-are de gând să facă? Rămâne cu Deborah sau nu? — Da, a mormăit Julia având gura plină cu salată Cezar. Se pare că e un tip cu principii. I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum a dat drumul mânii, aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se împotmolise seara. Însă James avea, în mod clar, alte idei. —Ți-am spus nu! s-a răstit el ridicându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
tău a reacționat în felul ăsta. Dacă n-ar fi fost faza cu drogurile, atunci probabil că s-ar fi întâmplat altceva. Asta înseamnă căsnicia... se mai întâmplă și chestii nasoale. Jake a dat din cap, deși nu părea tocmai convins. Când ai vorbit ultima oară cu el? —Aseară. Fiona s-a ridicat și s-a dus la ceainic, după care a turnat apă fierbinte în două căni. A sunat ca să-i ureze noapte bună Jessicăi, numai că fetița n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel ce încercase să-l înfrunte cu cinci zile înainte. Ani de zile francezii încercaseră în zadar să-i facă pe tuaregi să-și descopere chipul. în cele din urmă, convinși că aceștia nu vor renunța niciodată la văl, ajunseseră, probabil, la concluzia că nu-i vor deosebi pe unul de altul după glas sau gesturi în vecii vecilor și renunțaseră complet la această speranță. Nici Malik, nici ofițerul, nici acei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Fii ai Vântului“ să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel mai mic semn de pericol este să-și mute așezarea și să-și trimită familia într-un loc îndepărtat, la mii de kilometri distanță. Nu - negă convins. Pentru targuí-ul ăsta, acum casa lui e acolo unde e cămila lui, de pe coasta Atlanticului până la Marea Roșie. Și ăsta-i avantajul lui față de noi: n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în casbah, ca să le înfigă un cuțit în burtă și să dispară apoi în întunericul celor o mie de străduțe. Sau când arunca o bombă într-o cafenea din cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
faptul că suntem liberi. Dacă ne pierdem această libertate, pierdem rațiunea de-a mai trăi. Făcu o pauză. — Ce mi-ar face autoritățile? M-ar condamna la douăzeci de ani? — Nu neapărat atâția... — Nu? Dar câți, atunci? Cinci? Opt? - negă convins. Nici o singură zi, ascultă-mă bine! Am văzut închisorile voastre, mi s-a povestit cum se trăiește în ele și știu că n-aș suporta nici o zi. Făcu un gest expresiv cu mâna, îndemnându-l să plece. Dacă vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti din nou binoclul spre locul care îl obseda. Soldații care rămăseseră cu el nu făcură nici un comentariu, convinși că era inutil să întrebe dacă targuí-ul se mișcase. Era clar că morții nu obișnuiesc să se miște, nici unul nu avea nici cea mai mică îndoială în sensul acesta. „Fiul Vântului“ avusese curajul de a se lăsa ars de soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ajungem, o să te omor chiar dacă nu ești tu de vină. îl lăsă să mediteze la ceea ce spusese și adăugă în încheiere: — Și ține minte că sunt un inmouchar și-mi țin întotdeauna cuvântul. Unul dintre soldați, un băiat tânăr, zise convins: Aveți grijă, domnule locotenent. E nebun și-l cred capabil să facă ce spune. Targuí-ul nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi să-l privească fix și, în cele din urmă, îndreptă arma spre el: — Dezbracă-te, ordonă. — Ce-ai zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să-l găsim niciodată... Sergentul major Malik-el-Haideri nu răspunse, aruncă o ultimă privire spre cămila moartă, se întoarse și o luă înapoi spre vehicul. După starea de descompunere, calculă că animalul era mort de peste patruzeci și opt de ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta o zi, maxim două, înainte de a pricepe ce s-a întâmplat cu adevărat și de a le da de știre celorlalți să mă aștepte... Am timp! afirmă convins. Da. Cred că am timp. — Și cu mine ce-o să faci? întrebă guvernatorul cu un ușor tremur în glas. — Ar trebui să te ucid, dar o să-ți las apă și provizii pentru zece zile. Dacă mi-ai spus adevărul, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Niger și nici la dus, nici la întors n-am știut în nici un moment în ce țară suntem. — în cât timp ați ajuns la râu? Negrul căzu pe gânduri, încercând să-și amintească. Până la urmă spuse, fără să pară foarte convins: — O lună, plescăi din limbă, încercând să alunge niște gânduri neplăcute. Venise seceta, secaseră puțurile și a trebuit să facem un ocol mare ca să evităm Tikdabra. Când eram copil, puteai găsi puțuri bune și savane cu multe zile înainte de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
numind, a demonstrat că ne poate învinge. Dacă toți ai lui i s-ar alătura, îți garantez că ne-ar expulza din deșert. Și jumătate din planetă ar fi dispusă să-i ajute în schimbul petrolului din ținuturile lor... Nu - spuse convins -, nu trebuie să le dăm ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cinstiți și mândri. Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fasciști... Ce e un fascist? — Cel care afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte. — în cazul ăsta, sunt fascist. — Ești, într-adevăr, admise convins. Deși sunt sigur că, dacă ai știi ce înseamnă cu adevărat, ai renunța. — De ce? Asta nu e ceva ce se poate explica bălăbănindu-te pe o cămilă care pare beată... Ar fi mai bine s-o lăsăm pentru altă ocazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
întoarce într-o zi, și în acea zi va trebui să-și asume responsabilitățile. Dacă vrea să-și vadă soția și copiii în libertate, va trebui să se predea pentru a fi judecat. Niciodată nu se va preda, răspunse Laila convinsă. — în cazul ăsta, obișnuiește-te cu ideea că niciodată nu vei mai fi liberă. Nu răspunse, își îndreptă doar privirea spre locul din stufăriș unde știa că se ascunsese negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și a locului unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul îl va călăuzi până la apă. Ghizilor tuaregi nu le plăcea să schimbe ruta dacă nu erau pe deplin convinși că știu încotro se îndreaptă, căci, prin tradiție, știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează mai mult pe oameni decât să umble dintr-un loc în altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
din acel infern. își făcu rugăciunile, se rugă pentru el, pentru Abdul și pentru morți, aruncă o ultimă privire armatei de mumii, schimbă direcția și porni la drum ducând de căpăstru cămila, care-l urmă fără nici un muget de protest, convinsă că doar o încredere oarbă în omul ce mergea înaintea ei o putea salva. Gacel nu-și dădu seama dacă acea noapte era cea mai lungă sau cea mai scurtă din viața lui, căci picioarele i se mișcau ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se schimbă de la o zi la alta. Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pomenit nimic de asta... Jur! — Ce ministru? Unde locuiește? — Ministrul de Interne... Madani. Ali Madani. Locuiește în capitală... Dar mă îndoiesc că familia ta e acolo. Dacă nu e acolo, au luat-o soldații. — Nu - respinse ideea cu mâna, profund convins. Sigur nu i-au luat soldații... Generalul e prieten cu mine. Luăm masa împreună de două ori pe săptămână. Nu e omul care să facă așa ceva și, dacă ar fi făcut-o, m-ar fi consultat... — Familia mea a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

cu ele după decât Înainte, precum ar fi un sultan cu femeile din haremul său. Multe dintre fete adorau de-a dreptul acest comportament și nu obișnuiau să-l ia peste picior pe un ton răutăcios, dar nu eram prea convinsă că Lindei Îi făcea vreo plăcere deosebită să fie distribuită În rolul sultanei principale. Anunțul pus de Linda și scris În cel mai grăitor jargon managerial invita la o ședință peste câteva zile, În care să se discute propunerea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
puteau exersa singuri. Cu toate astea, Josie participa la ele deja de un an și nu dădea impresia că ar dori să plece. Ceea ce mă băga În sperieți erau zâmbetul ei larg și artificial și asortarea obsesivă a Îmbrăcăminții. Eram convinsă că Într-o bună zi avea s-o ia razna, făcând zob capul cuiva cu una dintre gantere. Caseta a trecut la Van Morrison, care a Început de Îndată cu „șa-la-la“-ul. Muzica lui mă Înviorează Întotdeauna: e mai ieftină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
de joc a Lindei. Dintre toți cei care fuseseră la subsol În momentul În care aceasta fusese omorâtă, Fliss Îmi părea cea mai puțin Înclinată să-și piardă cumpătul. Dacă Linda ar fi Încercat să o scoată din pepeni, sunt convinsă că Fliss ar fi tratat-o cu un „du-te-n mă-ta“, după care și-ar fi văzut de trasul de fiare. Din ambele puncte de vedere, Jeff era un candidat mult mai credibil la statutul de ucigaș. Deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-o din cap. — Dar asta nu ar fi suficient ca să-l determine s-o ucidă, nu-i așa? Luată prin surprindere, Fliss se holbă năucită la mine. — Ei bine, cineva a făcut-o, Fliss. N-am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Monroe rupse ambalajul de plastic al unui nou pachet de țigări. — Inspectorul Fincham, zise el cumpănindu-și tonul, m-a lăsat să Înțeleg că v-a cunoscut la puțină vreme după ce o prietenă de-a dvs murise, iar dvs erați convinsă că se ascundea ceva În spatele acestui deces. Câteva săptămâni mai târziu, ați fost... să zicem implicată... În alt caz de deces. Inspectorul Fincham crede că cele două cazuri erau cumva legate. Cu alte cuvinte, că al doilea deces era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]