3,539 matches
-
pentru a relua idei din operele sale de istoric al religiilor, romanul Noaptea de Sânziene fiind "o transfigurare literară a viziunii lui Eliade asupra Istoriei"75. Afirmația lui Ștefan Viziru: "Și cum pentru societățile moderne lumea înseamnă tot mai puțin Cosmos și tot mai multă Istorie, îți dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior în afara noastră. Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?" este o rezumare abruptă a uneia din temele majore
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mi se pare că am să găsesc undeva printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat. Poate mi s-a făcut cândva vreun semn, poate că mi s-a indicat ceva...Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens"6. Camuflarea sub detalii (vestimentație, conformația mâinii: "Nici mână n-avea pentru o femeie pe care o cheamă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
suferă, se adulterează o dată cu ratarea noastră nesemnificativă. Pierzându-ne timpul cu futilități și întrebări frivole, nu ne omorâm numai pe noi, așa cum se omorau acei cavaleri neînțelepți din legenda Regelui Pescar. Omorâm prin moarte lentă și sterilizare, o părticică din cosmos. Când omul uită să se întrebe în ce parte stă izvorul mântuirii lui, se ofilesc câmpurile și se întristează, sterpe, păsările. Ce admirabil simbol al solidarității omului cu întreg Cosmosul!..."906. Întrebarea justă i-ar fi clarificat lui Dayan ecuația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Pescar. Omorâm prin moarte lentă și sterilizare, o părticică din cosmos. Când omul uită să se întrebe în ce parte stă izvorul mântuirii lui, se ofilesc câmpurile și se întristează, sterpe, păsările. Ce admirabil simbol al solidarității omului cu întreg Cosmosul!..."906. Întrebarea justă i-ar fi clarificat lui Dayan ecuația ultimă. Din teza sa care răstoarnă teorema lui Gödel lipsesc ultimele patru pagini, care ar fi lămurit cum poate fi înțeleasă și utilizată această "ecuație absolută". Ea poate face ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chiar devin opuse, deoarece, în procesul teogonic, totalitatea rămâne totalitate, în timp ce plenitudinea suferă o scădere, care face ca totul existenței să nu mai fie egal cu plenitudinea ei. Prin aceasta, Lucian Blaga conferă Marelui Anonim "statutul de identitate contradictorie a cosmosului"160. Cu această teză antinomică, ne aflăm, spune Blaga, în sfera minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cadrul general în care se desfășoară atât statica, cât și dinamica tuturor mulțimilor"612. Mihai Drăgănescu susține că el "reprezintă tot ceea ce poate cuprinde totul, deci reprezintă informateria pentru concepte sau ortoexistența pentru universul concret; sau poate reprezenta unitatea întregului cosmos". El nu mai este o mulțime, ci matricea tuturor mulțimilor. Aici se reunesc statica cu dinamica, de aici se nasc toate mulțimile ce constituie universul cunoscut și ideile ce formează mentalul omului. Finalmente, acest concept "reflectă o realitate ontologică"613
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu poate ieși din cercul de vrajă" al acestuia 677. Angajând ideea inconvertibilității iraționalului și mai ales pe aceea a inexistenței raționalului printre obiectele cunoașterii, Lucian Blaga respingea raționalismele aprioriste, absolutiste și formaliste de factură clasică, "care își imaginau lumea, cosmosul, ca având structuri "raționale" asemănătoare gândirii, sau că lumea este condusă de o Rațiune ori un Spirit absolut"678. În acest sens, el afirma, tranșând limpede disputa raționalism-intuiționism: Prin poziția ce-o luăm în problematica cunoașterii, nu opunem, cum s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este o cărămidă primă, "ci o frontieră spre o complexitate poate inconceptibilă"845. De asemenea, în macrofizică se pune în evidență relația complexă dintre spațiu și timp, concepute până atunci ca esențe transcendente și independente 846. Se revela astfel, că "cosmosul este, nu o mașină perfectă, ci un proces pe cale de dezintegrare și de organizare în același timp"847. Ce se înțelege prin complexitate? Iată un răspuns al lui Morin: "La o primă abordare, complexitatea este o țesătură (complexus: ceea ce este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care presupune 854: a) Articularea unor "macro-concepte multidimensionale", polisemice, în care noțiuni de obicei disjuncte sau antagoniste sunt asociate în lanțuri sau constelații conceptuale inseparabile: "eveniment/element", "autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și asocieri conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cedează unui fel de principiu de economie de gândire ce va favoriza dezvoltarea științei, dar, mai mult, el ia în mod radical poziție în favoarea unei simplități intime a lucrurilor. Contrar multora din predecesorii săi, ce descriu prolixitatea formelor și forțelor cosmosului, cum ar fi Empedocle sau Heraclit, sau care aplică cuvintelor sau conceptelor deplasări și inversiuni vertiginoase, cum ar fi sofiștii, Aristotel se angajează pe calea unei stabilizări substanțiale a datelor. Câmpul fenomenal al devenirii este, sigur, abandonat contrarietății ce definește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a domeniului moralității presupune luarea în considerare a tuturor entităților naturale, nu doar a ființelor vii. Din această perspectivă, vor fi considerate entități precum rocile, munții, depozitele de fosile, râurile, cascadele, stalactitele și stalagmitele, ghețarii, dunele și alte planete din cosmos, indiferent dacă toate acestea găzduiesc forme de viață sau nu. Baza extinderii moralității o reprezintă faptul că aceste entități sunt naturale, altfel spus, se caracterizează prin naturalitate sau naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
planetar însuși. Alte accente vizează refacerea unității dintre părți prin sesizarea relațiilor dintre diversele părți ale biosferei în sensul recunoașterii unei interdependențe globale, în care toate se leagă de toate, ceea ce duce și la o reconsiderare a poziției omului în cosmos. Se consideră că modul de organizare a lumii cosmice este înscris în interiorul organismului viu și că diversele ritmuri cosmice, așa cum ar fi rotația Pământului, alternanța zilei și a nopții, precum și succesiunea anotimpurilor, se încifrează înlăuntrul organismului sub forma unui orologiu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sferei moralității. În literatura domeniului au fost formulate mai multe argumente ale inevitabilității antropocentrismului. William Grey126 formulează un argument în favoarea caracterului inevitabil al antropocentrismului cosmic. O judecată este antropocentrică dacă expune dovezi privind dependența de locul sau prezența omului în cosmos, adică de valorile, interesele și preferințele sale. Pentru a respinge perspectiva antropocentrică ar trebui să putem indica posibilitatea unei perspective externe lumii omului, detașată, neutră și imparțială, valabilă deopotrivă pentru om și mediul înconjurător, adică pentru om și non-oameni. Dar
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se face în maniera specifică fanatismului religios. 4.3. Etica grijii Cheia înțelegerii moderate a ecologiei profunde constă, în opinia mea, în reconsiderarea relației dintre ființa umană și natură într-un sens special, cel al unității dintre sinele uman și cosmosul ca atare. Așadar, înțelegerea holistă a fenomenelor și noțiunea de valoare intrinsecă sunt necesare, dar nu suficiente. Ecologia profundă presupune o schimbare la nivelul sensibilității umane, al definirii sensului vieții și al relației dintre om și lume. Arne Naess 277
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
religiilor și culturii orientale, așa cum ar fi Bhagavadgita. Realizarea de sine este înțeleasă de Naess în relație cu Sinele cosmic pornind de la așa-numita teză a identificării. Realizarea de sine presupune identificarea eului personal cu întregi din ce în ce mai cuprinzători, până la nivelul cosmosului ca întreg. Această identificare este mai mult decât o stare psihologică, ci ea presupune conștiința faptului că fiecare este prins în ordinea metafizică într-o rețea de dependențe și într-o lume a interconectivității. Științele vieții ne permit să înțelegem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aproape de o asemenea idee. Din perspectiva "ecologiei profunde", abordarea holistă și conștiința ecologistă duc spre o asemenea perspectivă asupra unității și experimentării acesteia. Prin autorealizare are loc punerea în condiție de identitate a sinelui personal cu alți întregi, până la nivelul cosmosului. Prin realizarea identității între persoană și întreg devine posibilă autorealizarea înțeleasă ca trecere de la iubirea de sine la iubirea Sinelui, așadar, de la interesele egoiste ale persoanei la identificarea cu natura, la o nouă atitudine față de natură ca valoare intrinsecă și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
orientare individualistă în care individul contează cel mai mult din punct de vedere etic, social și politic, iar o asemenea schimbare a priorităților prin recunoașterea primatului comunității asupra individului este respinsă. Alte obiecții pot viza chiar fundamentul filosofic al conceperii cosmosului după modelul sinelui sau relația dintre creație și distrugere într-un asemenea univers. Putem lua în discuție felul în care budismul rezolvă această problemă a devenirii sistemului prin relația triadică dintre Brahma, Vișnu și Shiva, dar este greu de construit
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de care și-a propus să se despartă, ceea ce ar face contradictoriu întregul demers. Alternativa ecologiei profunde la raționalizarea excesivă a procedurii de transcendere ar fi recursul la sensibilitatea bazată pe iubire, dar și în acest caz iubirea impersonală față de cosmos sau natură ca întreg este un concept riscant, în primul rând pentru că nu poate fi gândită altfel decât pornind de la modelul iubirii personale, adică o iubire care presupune individualizare și distincție între persoana iubită și alte persoane. Mai degrabă, problema
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
manifestării sale inaparente. Este adevărata stare poetică, a vederii care intuiește mai degrabă decât întrezărește, se lasă pătrunsă de lumină primind la sine chipul noii realități care i se dăruiește: "starea autentică poetică este una universală, a ființei omenești în cosmos ajunsă într-un luminiș din care se vede limpede, se sesizează totul la un mod convingător liric intuitiv, nu discursiv rațional". Darul acesta însă nu poate fi mărturisit, vederea e fără rostire, ceea ce se vede nu se poate spune. Deși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este ieșirea (exitus), precum un exod din bineînțelesul vizibilului, înălțarea spre început 56. "Spre Răsărit e drumul", spre ceea ce orientează și originează, "ieșirea din firea locului", "Metanoia se cheamă. Întors și ieșit" pe "puntea de aur", "Întoarcerea, întoarcerea spre Copilărie", "Cosmosul întors/ La matca lui originară/ De aripă fierbinte pentru eternul zbor"57. A ieși de pe drumul bătut, a te abate pe calea neumblată, nevăzută înseamnă a te întoarce spre viață "pe drumul spre moarte", dar a te întoarce în viață
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 28. 7 Ibidem, p. 20. În unda luminoasă a pământului, spațiul nostru cunoaște o proiecțiune de coloană"; Timp și spațiu se identifică în undă. Acolo exist, drapat într-o piatră mai liniștită ca safirul. Aici, sunt ceea ce trece" (ibidem). "Cosmosul viu, lumea în eternă unduire" sunt imagini ale viziunii dionysiace (cf. Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., vol. IV, p. 73, sau în Unduire și Moarte). 8 Charmides, în op. cit., vol. IV, p. 20. 9 Ibidem, p. 18. "Conștiința neîndurată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
124 Capitolul V. Tipare preconceptuale în terminologia medicală / 125 V.1. Modelul antropocentric / 126 V.1.1. Omul și familia / 126 V.1.2. Părțile corpului omenesc și senzațiile / 129 V.2. Modelul "habitatul" / 133 V.3. Modelul mineral și Cosmosul / 137 V.4. Regnul animal / 138 V.4.1. Modelul virusului biologic / 139 Capitolul VI. Paradigme lingvistice și conceptual-semantice în limbajul panlatin / 145 VI.1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cognitivă compusă din două concepte eterogene - și expresiile metaforice, înțelese ca tip de actualizare lingvistică a metaforei conceptuale. Dintr-o perspectivă cognitivistă, autorii demonstrează că locul metaforei este gândirea, nu limba. Metafora devine modalitatea convențională indispensabilă în a conceptualiza lumea, Cosmosul. Cercetarea naturii cognitive a metaforei a constituit obiectul predilect a numeroase alte studii din sfera cognitivismului (R.W. Gibbs, 1990; Philadelphia, 1999; Cambridge University Press, 1994-2002; D. Gentner, 1989, Cambridge; D. Ritchie, 2003/ 2004/ 2008; G. Steen, 1999/ 2004 etc.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metodă epistemologică, ce implică ființa umană ca model de accesibilizare a abstractului. Modele de conceptualizare, omul de știință a căutat înainte de toate, în sine însuși, ca ființă integrală și numai apoi și-a extins sfera de echivalențe la habitat, mediu, Cosmos etc. V.2. Modelul "habitatul" Conform canonului "habitatul" (Tabel 4) se creează un tablou funcțional al casei, pe care îl regăsim până în cele mai mici detalii, în nomenclatura anatomică, model care a dezvoltat două tipare cognitive de funcționare a corpului
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vestibule of ear. Vestibule of mouth (NA: vestibulum oris) ,,porțiune periferică a cavității bucale" fr. vesttibule buccal; ro. vestibul bucal; en. vestibule of mouth. NA: Vestibulum osseus fr. vestibule osseux/ bony labyrinth; ro. vestibul osos. V.3. Modelul mineral și Cosmosul O sursă importantă de conceptualizare în terminologia medicală este universul mineral și elementele Cosmosului. De-a lungul istoriei, omul s-a considerat parte integrantă a naturii, a găsit în univers modele de cunoaștere. Numeroase constructe metaforice care se referă la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]