8,430 matches
-
purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală! Epigramele lui Gheorghe Bălăceanu au dat din coate și s-au așezat, trufașe, în primul rînd, lîngă un Deutsch, Vajoga, Frențescu, Larco, Iurașcu - Tataia, ori cel mai bun dintre cei buni, Petrone. Și aceasta pe fondul apariției unor nume pe care nu le mai adaug la vreo listă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
intervalul 2 - 4% din PIB, în ultimii 20 de ani. Cifrele scrise la începutul acestui articol sunt procentele alocate din PIB de către statele europene, în ale căror clinici năvălesc politicienii noștri când îi doare în fund, la coloană sau în cot. Sau li se apleacă de Crăciun de la pomana porcului cum a pățit-o proaspăta politiciană PDL, grăsunica Teo Trandafir care s-a dus ca să-i scoată purcelul înghițit cu tot cu mărul din gură, tocmai la Viena. Ion Iliescu s-a operat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
țările lumii, s-a petrecut în iarna anului 1982, o iarnă extrem de geroasă în care înghețase apa în fântâna de la cantonul CFR de peste linie, lucru ce nu se mai întâmplase din 1942, când a fost dezastrul acela al românilor de la Cotul Donului. Într-una din nopți când termometrul coborâse spre -38 de grade Celsius și unele locomotive înțepeniseră cu tot cu trenuri pe linie din cauza congelării motorinei, din trenul de Huși au fost dați jos la Oltenești, pe motiv că nu aveau bilet
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
iar dacă ești bărbat, dracul te-a luat. Caracteristica principală a zmeului, preluată întocmai și de cheliosul nostru național, e că nu joacă niciodată după reguli. Când vrea ceva, se duce și ia. Nu-l doare pe el nici în cot sau în altă parte a corpului, că pentru a te căsători cu fata împăratului, trebuie să aduni salăți din grădina mamei dracului, să strângi ursul de... unde-l doare mai tare și să te duci, fără rachetă, hăt, până la Lună
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
DE COSTURI Am ajuns să tot admir Că sunt unii care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură” Sunt și azi, cum fost-au ieri - O busolă prinsă-n zgură Arată spre nicăieri. 14 ianuarie 2004 D-LUI ACAD. VALERIU D. COT(EA)NAR Scriu de Cotea D. Valeriu - OM ca el nu întâlnești Chiar de țara-ar fi imperiu, Un imperiu ca-n povești. Aplecat spre trudă este Cu virtute de răzeș Din părinți, să o ateste Și la noi, în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dolar ieșit din turmă, Singur s-a predat ca rob La un leneș, dar la urmă Și-a zis trist: „Am fost neghiob!” Unii-n nesfârșit tupeu, „Fără doar și poate”, Au făcut ce nu fac eu - Dau mereu din coate. * În van ceri ajutor de Sus Direct sau prin Mielul Iisus, De nu trudești ca gospodar Și-aștepți în gură mura dar. 22 iunie 2004 POPOR ROMÂN Ți-au trecut oase prin oase De câte poveri ai dus, Pentru nordici
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur brodat. Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum. Doar mustața și bărbuța Poate spune cine, ce-i; Amândoi își trag căruța Altfel decât de obicei. N-am cobit
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur brodat. Și ținuta-i bărbătescă Preluată-i de femei, De rămâi un gură-cască, Ca-ntr-o lume făr’ temei. Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum. Doar mustața și bărbuța Poate spune cine, ce-i; Amândoi își trag căruța Altfel decât de obicei. N-am cobit eu niciodată
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți nimic pe cruce; Este ultimul cuvânt. 29-31 martie 2005 REFLECȚII (CLXIX) Cu puține circumvoluții Vrea să fie mare lider; La probleme e făr’ de soluții. Arivist eu îl
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și se priveau unul pe altul stupefiați. întreruptă din ocupația ei, Malaberga se ridicase și acum îi cerceta pe sub sprâncene. îl măsură câteva clipe pe băiat, care, cu o lumină de plăcere copilărească în privire, râzând din ochi, încă ținea cotul pe masă și își arăta, în palmă, victima, apoi izbucni într-un râs lung, tăcut, care îi uimi pe toți. în sfârșit, roșie la față, scutură din cap și, vânturându-și o mână prin aer, spuse: — Tu trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sânge și de foc și vor muri mulți, foarte mulți oameni. Dintre ei toți Audbert era, cu siguranță, cel mai puțin dispus să moară. Scărpinându-și barba, îngână: — în șase luni, spui... Dar care dintre noi... Balamber, dându-i un cot, îl întrerupse: — Fie cum zici tu, femeie: în sănătatea celor doi care vor supraviețui! propuse, cu vioiciune și hotărâre. Băură cu toții; apoi, schimbând vorba, Balamber o întrebă dacă nu-i era teamă să trăiască singură în valea aceea mică. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și buzele și privind vinul cu un aer gânditor. — Poate nu e chiar rău, dar pentru tine vestește o schimbare importantă, definitivă chiar. Odolgan îi trase un cot comandantului său: — O schimbare importantă, hai? Cred și eu: după serviciul pe care o să i-l facem, Utrigúr o să... Balamber nu-l lăsă să continue: — Dar ce poate să însemne uciderea calului? o mai întrebă pe Malaberga. E limpede: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbatul solid și chel ce se găsea în fruntea micului cortegiu și își oprea în momentul acela calul în fața lui Balamber. Curios să afle, în sfârșit, adevăratele motive ale acelei călătorii, dădu să se apropie, însă Khaba, care îi prinsese cotul într-o strânsoare de fier, îl opri. Odolgan se afla și el acum alături. — Du-te la cai și rămâi acolo cu Kayuk, îi porunci cu glas scăzut. Vorbise pe un ton care nu admitea replică, iar Audbert nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
senzația că sângele i se face apă. Aproape sufocat de groaza care îl strângea de gât, blestemă pentru a nu știu câta oară soarta nenorocită pe care o avea; dar de ce - se întreba el, cu capul în mâini și cu coatele pe genunchi - coșmarul ăsta trebuia să i se întâmple tocmai lui? Era cu putință să nu i se dea nici o cale de scăpare? Era cu adevărat sortit să fie sacrificat ca un miel nevinovat în jocul de neînțeles al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eliberând astfel fata de povara lui. Rece, hotărât, îi aranjă sumar pantalonii, amânând momentul când va trebui să găsească o scuză convingătoare pentru moartea sa. Când se întoarse spre Frediana, văzu că își revenise oarecum și se trăgea înapoi pe coate, fixându-l înspăimântată și uimită; tunica i se zdrențuise și era murdară de pământ, iar pe pântece, de mici pete de sânge. Retrăgându-se astfel, se apropia de fratele ei, care, imobilizat lângă stâncă, îl fixa pe Balamber cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense. Scurta și pantalonii i se înmuiaseră de ploaie și se lipeau de el. Se ridică pe coate și privi în jur. „Ce... ce mi s-a întâmplat?“ se întrebă, dar nu auzi decât foarte slab sunetul propriei voci și nu-l recunoscu. Văzu că se găsea în fața trunchiului ars al copacului; trăsnetul îl carbonizase și îl despicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lașitate, dar eu am spus cu ceva luni în urmă că ar fi o greșeală să respingem solia lui Atila. Iar acum, uite-ne aici, târâți într-un război care nu ne privește! Un bărbat ce își făcea loc cu coatele prin mulțime ajunse în primele rânduri și îl întrerupse: — Și încă cum ne privește! Arătă cele două catafalcuri. — Priviți! L-au ucis! Waldomar ne-a avertizat să fim în gardă; și ei, hunii, l-au ucis. Primi multe aprobări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, nu doar - adăugă el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga regiune cuprinsă între marele cot a Rinului și Alpi era ca sub apăsarea unui veșmânt greu de spaimă și toți locuitorii ei, de la cel mai încercat războinic până la servitorul cel mai mărunt de la grajduri, de la proprietarul unei mari villa până la ultimul dintre țăranii săi, trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor. Foarte probabil, era vorba de un mingan, unitatea de bază a armatelor lui Atila, formată dintr-o mie de oameni; mai puteau fi, însă, și alte detașamente, pe care nu le vedea din locul în care se găsea, dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțimii. Multe glasuri se împletiră în tonuri de spaimă și din mai multe părți se strigă: — Repede, închideți! închideți! Apoi, în vreme ce mulțimea se însuflețea și toate privirile se îndreptau alarmate în direcția aceea, un tânăr își făcu loc dând din coate și, răvășit, veni înaintea lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt. Câțiva dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart, care îl mustră pe un ton aspru pe tânărul impulsiv. Aprins de mânie și umilit, el întoarse imediat spatele galoromanilor care îl înfruntau și, dând din coate printre tovarășii săi, se duse în altă parte. în momentul acela atmosfera se destinse. Un bătrân, ieșind din rândurile fugarilor, întinse spre doi soldați un pachet cu pâine și brânză. Pe cei doi darul îi bucură mult; și alții, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numai datorită lor își dădu seama că se afla încă pe această lume. își simțea gura amară, limba încleiată. Cu precauție, mișcă un braț, apoi pe celălalt. O senzație de greutate îi apăsa capul și, vrând să se ridice pe coate, simți junghiuri săgetându-i gâtul și pieptul, astfel că preferă să renunțe. Relaxându-se, își dădu seama că se găsea înfășurat într-o pătură sau poate chiar în mantaua sa. Un miros de fum de lemn ajungea până la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]