3,263 matches
-
Suha - pe românește Uscata - arată că, ucisă de secetă, apa abia se strecoară pe prund. La capătul unor serpentine, de pe runcul de deasupra școlii din Poiana Mărului se vede, pe obcina Stânișoarei, Crucea Talienilor. Acolo a fost prăbușit cu capul crăpat de baltag Nechifor Lipan. În spatele unui gard sprijinit cu brâu de liliac înflorit se ițește acoperișul școlii. De sub bolta liliacului apare una din cele mai modeste construcții ale satului: joasă, albă și curată, cu acoperiș de șiță și cerdac vopsit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
au uitat că revoluția din decembrie a început la Iași. Faptul că miliția și-a masat forțele în acest capăt de țară a ușurat, peste două zile, izbucnirea revoltei la celălalt capăt. Buba era coaptă peste tot iar pielea a crăpat acolo unde, un moment, s-a dovedit mai slabă. ANIVERSARE Parcă nu-mi vine să cred că au trecut 50 de ani de când am terminat liceul de băieți nr. 1, devenit în 1956 liceul „Mihail Sadoveanu” și redevenit după revoluție
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe aceeași temă, Pastenague se oprește. S-a pleoștit cam repede... Și cum ai vrea să fim? încerc eu să relansez discuția. Tu nu vezi în ce situație ne aflăm? Și-a venit și iarna, luna decembrie, e frig de crapă pietrele... Lasă, zice, că luna decembrie e cu noroc pentru români. Pe 1 decembrie sărbătoriți Unirea cu Transilvania, pe 22 revoluția sau ce-o fi fost, pe 25 împușcarea marelui țap. Ca să nu mai pomenesc și de sărbătorile pe care
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
țap. Ca să nu mai pomenesc și de sărbătorile pe care le știe toată lumea: Sfântul Nicolae, Crăciunul. Mâncați caltaboși, sarmale, cozonac și alte minunății. — Mănâncă cine poate. Unii se îmbuibă, alții înghit în sec. — Nu asta ați vrut? Ai vrea să crape toți de foame? Nu prea știu ce să zic, de unde să-l apuc. Nici nu știu foarte bine când glumește și când vorbește serios. Îl rog să lase bășcălia la o parte și să-mi dea câteva argumente în sprijinul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ar fi Abramovici sau Mourinho. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. „Shame!“, a scris Daily Mail pe prima pagină, ceea ce înseamnă „Rușine!“. Așa sînt tabloidele, adoră cuvintele scurte și pătrunzătoare, care cad ca niște lovituri de bici și crapă pielea de pe spinările subiecților luați în vîrful tastei. Pe noi, înainte de a ne încerca rușinea, ne ia groaza. Nu ne pasă de Chelsea, Peter Kenyon, Grand Canyon, Mourinho sau Trăinio. Avem belelele proprii și ne ajung. Cum ar fi echipa
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor (1833-1906) a fost mefistofelul "Junimii", spiritul voltairian, râzând până ce-i crăpa "cămeșa" și-i săreau "dinții cei noi din gură". Citea tot ce-i cădea în mână, ziua, noaptea, sănătos, bolnav." Într-adevăr, el era mai informat decât Maiorescu în literatura modernă și traducea din Baudelaire în 1870, din Sully Prudhomme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să pornim la deslușirea acestui talmeș-balmeș istoric dar scris cu premeditare astfel ca nimeni să nu poată da de capătul făcăturii. Eu am prins-o de un capăt și îi voi scoate la lumină celălalt capăt chiar dacă va trebui să crape de ciudă tot cioporul de întunecați. În Apocriful Genezei, după ce Noe găsește bun sălaș la poalele muntelui Ararat, plantează o vie și după 4 ani își cheamă copii să bea împreună din vinul lui la o mare adunare-sărbătoare. Col. Xl
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
1220 de bilete, noi avem cu aproximație 5000 de abonați iar ieri și astăzi (www.fcsteaua.ro) Doar de-aia există avocați și presă de scandal (vorba lui Rugină prin nouazeci și ceva): "stați puțin că în Occident nu a crăpat buba, dar ea există" (www.tvr.ro) ( contrargument Răzvan Dumitrescu: Stați puțin că doar partidele angajează firme de PR din străinătate (Realitatea TV,17.IX.2007) ( obiecție: OP: Eu vreau să vă dau un exemplu FC: Numai un... mă scuzați
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
leau a fi. Dacă într-un vas închis care este construit pentru ca să reziste la o anumită presiune se face o presiune de zeci de ori mai mare decât puterea de rezistență a pereților vasului, să nu te miri că vasul crapă sau face explozie, iar conținutul, interiorul lui se risipește sau explodează. Dacă rezistența morală a omului este depășită, el cade. Și omul, ca și vasul, dacă presiunea, apă sarea depășește puterea de rezistență, obiectul pus sub presiune se distruge. O
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
corp poros care se îmbibă cu apă se umflă, își mărește dimensiunile și apar forțe de desfacere foarte mari. Egiptenii, în antichitate, băteau pene de lemn de viță de vie în crăpăturile pietrelor, apoi udau penele. Penele se umflau și crăpau piatra. Efectul legii lui Arhimede a fost folosit, între altele, pentru argintarea vârfurilor unor ace cu gămălie. Argintarea se făcea în băi de săruri de argint. Se folosea o placă cu găuri care conținea acele atârnate cu vârful în jos
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
luni de zile acolo și În ianuarie ’49 am fost Încărcați În autocamioane și deplasați la penitenciarul Galați... Celularul de la Galați este asemănător cu cel de la Craiova. Era În potcoavă, niște celule numai beton, și pe pereți, și pe jos, crăpate de la cutremur..., și din cauza asta am răcit grav de tot și am făcut o congestie pulmonară. Pe noi ne-au dus acolo pentru că trebuia să fim judecați de Tribunalul Militar din Galați... Și așa s-a Întâmplat... În zilele cât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima familie de români care ne-am trecut nemți.” Mă rog, am ajuns În Germania și pe urmă am revenit În țară. Și Îmi pare rău că n-am rămas „neamț”. Pentru că ce se Întâmplă acu’, la ora asta... Îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau ceva. Dar el venea și Își găsea câte-o treabă sau câte un moment ca să reclame fie la gardian, fie la director. Și nici directorul nu i-a dat importanță... Pur și simplu nu i-a dat importanță și crăpa de necaz... Nu știu, n-o avut probabil posibilitatea să aibă discuții și cu alții, mai mari decât directorul... Nu era un ofițer politic În Închisoare? Era Burada. Da, a fost, dar ăsta a fost un muncitor, un analfabet, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea, după dulap.” I le-am dat și o plecat. Și Îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, Într-o zi, văd că a Început să crape peretele Între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la Înălțimea de vreun metru și jumătate, doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: „Mă, fir-ar al dracu’”... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am văzut... când l-o băgat În cameră: „O, mamă dragă, de ce m-ai făcut?”. N-o fost În stare să-și deschidă degetele la picioare... Ca să bată desculț e mai bine decât Încălțat, că are bocancul trepidații și crapă Între degete, se desfac degetele... Și mai era unu’ Vasile Savu de la Constanța, foarte bun mecanic. M-o Învățat el mecanica pă sticlă. Pe el l-o băgat la politici c-ar fi pușcat niște ruși În timpul războiului, da’ nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, Chilința, Îi știu și numele... Și m-o cunoscut, că mă cunoștea... Și zice către mine: „De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii și voi nu mâncați”. „Domn major, am Încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă cunoștea... Și zice către mine: „De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii și voi nu mâncați”. „Domn major, am Încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum? Luați vârfurile de la coceni și, pe un vârf care e mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu nu mă duc, că n-am cum, da’ m-or duce alții”... „Știi ce se Întâmplă? Se urcă până sus la plămânul stâng, se duce la dreptu’ și, când o ajuns la bază, după câtva timp dă În puroi, crapă pleura, ți se varsă În organism și ești gata.” Zic: „Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot”. Și mă gândeam că, decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și Într-o seară vine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo sursă din asta, mâncau mult, după perioade lungi de Înfometare... De exemplu, o dată au dat la toată lumea niște fasole de aia ungurească, d-aia neagră, care are un procent mai mare de grăsime, și unii au mâncat până au crăpat... Da’ special au dat, ca să moară! Și au murit și de la porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din zăpadă galbenă cu pulbere... Și mâncam porumb, băi, ca porcii, ca să ne treacă de foame... Și porumbu’ ăsta Într-adevăr face
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poftit în casă. Am trecut mai întîi prin tinda ticsită de obiecte vechi, fără importanță, de care refuză să se despartă. Camera în care locuiește nu arată nici ea mai bine; pereții sînt încă nevăruiți, fețuiala a început să se crape, aerul e vetust. Am cerut să ieșim afară, pe gang. De acolo am cercetat grădina. Florile au crescut dezordonat: un pîlc de crăițe, cîteva tufe de stînjenei, un strat îngust de regina nopții, trei-patru crini, un rond micuț de sîngele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Sălcudeanu. „Am să susțin enormitatea că Vasile Baran e mai bun decît Bălăiță”, mi-a declarat. La autorul Lumii în două zile crede că sînt urme din Márquez: de pildă, copilul din Albala care mănîncă pămînt, se umflă și crapă. „Aici nu-i spirit românesc”, conchide. În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
subordine să-și vadă de treabă și să-și țină gura: „ca să putem să dormim lîngă nevestele noastre, să avem grijă de copiii noștri”. Dar, la nici o jumătate de oră, a dat el însuși drumul unui „porumbel”: „Undeva, trebuie să crape, tovarăși!” *Al. Zub despre Ardeleanu, Mușat & Co.: „Sînt exacți în anumite detalii, dar construcția în ansamblu e eronată. Și ei știu acest lucru...” *„Dans ce vague d’un Dimanche” (Verlaine, Sagesse, III, VIII) mă simt total moleșit. Privesc fără chef
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]