3,710 matches
-
Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lângă care trec fie se uită la mine ca la expoziție, fie se fac că nu se uită deloc și cel puțin cinci conversații sunt Întrerupte brusc În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți spun. Ei bine, poate că eu nu am chef să aflu ! răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-au venit doar acum, la spartul târgului. Chelnerii se vântură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfârșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în țară. Pelerinajul meu pe drumul sf. Iacob se încheie acum, pentru a fi apoi continuat în direcția Roma, când Domnul va vrea, dar aș vrea să fie cât mai curând. Iar apoi voi privi spre Ierusalim, încercând să-mi croiesc drum spre acest loc, cel mai sfânt al tuturor creștinilor. Doamne, veghează-mi visele! Am scris aceste rânduri nu pentru a-mi face publicitate, ci pentru a folosi, eventual, cuiva, în descoperirea acestui drum de pelerinaj al sf. Iacob apostolul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nostru. Domnișoara l-a văzut? Da, l-am văzut. Ea nu se mișca. Ținea capul un pic aplecat și părea că stă în poziție de drepți. în orice caz, a continuat tata, convingerea mea este că va putea să-și croiască un drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns o vacanță de vară. Pe urmă nu-i mai recunoști. Eu reușisem să-l iau pe Doré cu mine sub masă. Ioan Botezătorul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trebuie să fie necontenit cea mai de seamă strădanie a mea. Dar tocmai de aceea, cu cât îmi dau mai mult străduința să obțin o formă desăvârșită, cu cât lucrez mai mult la fiecare linie, cu atât mai puternic își croiește materia însăși drum în sufletul meu. Acolo privitorul poate să vadă în fiecare linie separată întregul subiect, în toată înspăimântătoarea lui întindere. Tot ceea ce a știut mâna lui Doré trebuie să știe și mâna mea. îmi lipsește caltaboșul acela fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-l auzi nimeni. Cei doi stăteau nemișcați, ca niște actori în fața camerelor de filmare, așteptând ca regizorul să dea semnalul pentru a începe. E atâta suferință în dorințele trupești și atâta dorință în suferință, spusese preotul, este ca și cum am fi croiți spre a recunoaște numai jumătate de adevăr. Se întrebă ce se petrecuse, ce vorbe se rostiseră între cei doi încât să aștearnă pe obrazul bărbatului un aer de nemulțumire și să o facă pe fată să se plece copleșită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să-i fi fost luat de un imens nor negru aducător de ploaie. O iau încet în josul străzii și puteți să mă credeți jalnică, ratată, dar nu mă pot abține. Nu-mi pot opri cele două lacrimi grase care-și croiesc drum încet, în jos, pe obrajii mei. Capitolul șapte Jemima Jones n-are o zi prea bună. Aseară norul aducător de ploaie a urmărit-o până acasă: i-a adus lacrimi în ochi și i-a smuls speranțele din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Îmi pare rău pentru că pleacă amicul tău, dar cred că ai atâția prieteni, încât unul mai puțin probabil că nici nu mai contează. Să porți ceva frumos diseară, îmi place să mi te închipui într-o rochie neagră de mătase, croită în așa fel încât să ți se legene pe lângă picioare. Dacă ai niște sandale cu toc înalt și curelușe, poartă-le diseară și gândește-te la mine. Dacă stau însă bine să mă gândesc și dacă vremea la Londra este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum, au perceput ele vag că Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că devii automat frumoasă. Jemima n-a reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eram distrusă de ceea ce spusese Luke. Nu pentru că mințise în ceea ce mă privea - pentru că era adevărat. Dar nu puteam să-i spun lui Chris așa ceva. Sinceritatea era un lux pe care nu mi-l puteam permite. în schimb, mi-am croit durerea după cum îmi convenea mie, în speranța de a-l face pe Chris să mă placă. Eroinele curajoase rămân demne, deși au fost lovite de minciunile crude ale foștilor iubiți. Ceva în genul ăsta. — Ce anume a spus Luke? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe toți unii altora. Genunchii îmi tremurau din cauza șocului. După ce i-am făcut cunoștință lui Mike cu John Joe și lui Chaquie cu Misty, m-am așezat tremurând pe cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care s-au apucat să sape tunele, dar eu aproape că nici nu simțeam. Luke și Brigit s-au așezat și ei. Arătau epuizați și foarte nenorociți. Puteai să miroși interesul incitat al lui Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce se întâlnește uneori prin păduri, ci este vorba de un procedeu care are o conotație specială în științele politice. Este acel procedeu democratic, tot atât de moral ca și furarea bomboanelor din mâna copiilor, prin care partidul aflat la guvernare își croiește colegii electorale favorabile. Și pentru a ne înțelege mai bine cred că va trebui să dau un exemplu. Ia să scriem colea pe tabla asta. Hei, Georgescule, adă creta și udă buretele, ce te uiți la mine ca vițelul la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
frișcă clientela bine bătută. - Avem frișcă bătută toată ziua. - Nu servim minori sub 18 ani. - Nu servim în stare de ebrietate. - Avem ciorapi de femei lungi. - Lenjeria de corp nu se schimbă! - Confecționăm costume de damă la proba a doua. - Croim rochii pentru dame de lux! - Confecționăm poșete și genți și din pielea clientului. - Angajez vânzătoare răcoritoare - Avem ciorapi pentru bărbați supraelastici - Vindem scaune pentru copii cu trei picioare - Nu trimiteți copii la umplut cu sifoane. Doamnelor, domnilor și domnișoarelor, vă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt loc pe unde să traverseze. Își amintea că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi drum pe partea cealaltă. Nu mai era atent decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără să vorbească, Cristian căutând să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme. Nu-i părea nimic cunoscut, era ca și cum pășea prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu există poteci care s-o străbată. Eu am văzut o cărare. Ce-i drept, pe partea cealaltă, dar sunt sigur că există cel puțin una. Crede-mă că nu! Nu știu ce ai văzut tu. Poate că animalele sălbatice și-au croit drum pe acolo, dar sigur, nu ajunge în partea aceasta. Am văzut-o cu ochii mei, se încăpățână inspectorul. Dar nu te contrazic. Spun doar că nu ajunge în partea aceasta. Spuneai că nu sunt animale mari pe aici. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de oscilație se propaga în sus spre capetele fixate în exploziv. Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul, văzu cum roca de deasupra lui începe să se umfle. Fisuri tot mai mari se croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a fost un paznic bun. Dacă vrei tu, se poate spune și așa. Cum adică, dacă vreau eu? Evidența se impune. Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales, să nu o sloboadă de acolo. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
descoperit? Nimic, ridică din umeri Cristian, deocamdată nu se întâmplă mare lucru. O parte dintre ei au plecat acum zece minute, cu un camion. Nu m-am întâlnit cu nimeni pe drum încoace. Nu spre oraș s-au dus. Au croit un drum prin pădure spre vârful Muntelui Rău. Într-acolo au pornit. No, și, arzi de curiozitate să știi ce fac acolo? Nu-i așa? Toma nu răspunse. Se mulțumi numai să încline din cap: E greu să mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În clipa aceea atenția i se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]