6,333 matches
-
mai faci, omule cu gluga lăsată pe creștet încă de când ne-am cunoscut? Și unde mai umbli, când în mine se sparg oglinzile gemenilor pe care i-ai uitat rând pe rând, în propriile file pe care te-ai așternut cuminte, apoi ai plecat? Aud un foșnet și printre copaci reapare coiful lui Victor, clovnul din mine, spiritul pe care-l tot bat la cap despre toate câte le trăiesc, le trăim neîncetat deocamdată, împreună. Nebună alergare prin mine începe să
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
sperie viteza aceea care seamănă cumva cu viteza din tunelul cu pereții ca un șah din timpul comei în care m-am scufundat aproape cu 19 ani în urmă. ****** Aș mânca de foame amintirile, pentru că în mine știu că zace cuminte așteptarea întoarcerii viilor morți acum, pentru că obiceiul prost al omului este să se întoarcă de unde a venit, uneori prea devreme, prea prin durere călcând pe straturile de flori ale curților în care, ici colo, pomi roditori le oferă în zadar
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Citind din Nietzsche și din Kant Sau din romane de amor, În ficțiuni pluteam restant Întru prezent,spre viitor. Romantic,într-un loc banal, Ferice mi-am dorit a fi ... A rezultat un festival De bârfe-n suflete pustii! Muncind cuminte,consecvent În spațiu strict delimitat Dinspre trecut până-n prezent, Pe mulți,cu drag am protejat ... Ispite multe mă-nconjur Cu varii lasere,licit Și mă îndeamnă ca să ˝fur˝, Să facă hoț din om cinstit. Unde mai fug,căci peste tot
EL FUGITIVO de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374375_a_375704]
-
se auzea lătratul unui câine. Au coborât cu toții din mașină, Mihai a scos o cheie din geantă și a descuiat poarta. Câinele, un ciobănesc german, a venit și s-a gudurat la picioarele bărbatului după ce acesta îi strigase să fie cuminte. Au intrat în casă printr-o ușă din lemn masiv întărită cu platbandă din fier, de afară au intrat în camera de zi care era și casa scării. Livingul era mare de șase metri pe șapte, din centru pornea scara
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
A început și școală, ce târziu! Tocmai acum, când parcul e pustiu - Tocmai acum - când sus, atâți părinți Asculta - duși - întoarsele dorinți - Tocmai acum, când au nevoie iar De parcul plin de oamenii cu dar, Să-nceapă-n țara inimii cuminți, Cea mai Înaltă Școală - de Părinți! Tocmai acum, copiii pleaca-n lume. Tocmai acum, bătrânii nu au nume. Tocmai acum, familia se desparte. Tocmai acum, n-avem destulă carte. Tocmai acum, escaladăm noi vânturi - Busole rătăcite pe pământuri - Tocmai acum
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
Cum nu am niciun aranjament mai bun, poate iese ceva dacă nu are prieten. - După câte știu eu, nu are în prezent. - Și zici că-i frumoasă? - Nu zic eu, chiar este o fată deosebit de frumoasă. Pe deasupra mai este și cuminte și cel mai important pentru ea, deosebit de inteligentă. Sper să fie la fel de inteligentă și după ce te va cunoaște pe tine, dacă îți va accepta invitația de a participa la aniversare. - De ce spui asta? se miră Cristian. - Sper să nu se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
aceasta, simțind cum un fior rece i-a trecut pe șira spinării. Brr, se scutura ea. Poate că doar i s-a părut că ar exista un anumit sarcasm cinic în ultima frază a fratelui său. Andrada este o fată cuminte și cerebrală. Nu se va încurca ea cu tipi de talia fratelui său, fustangii de profesie. Referință Bibliografică: DESTINE PARALELE - ROMAN / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1290, Anul IV, 13 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
sferelor nu pot prea des s-o disting, deși este un murmur continuu de orgă astrală, discret auzit doar de lacrimile ochilor noștri, numai dacă izvorăsc din iubire ori când amurgul de rubine și aur curge domol și în flăcări cuminți spre zările dulci ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în stele și-un vifor
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
fiecăruia în parte nu are a face cu originile "Europei Unite", oricare ar fi ele. Cultura europeană are frumusețea ei în ansamblu și în particular, pe teritorii și națiuni așa cum istoria le-a "adus" către prezent, cu minusuri...așa, este cuminte, apoi sfânt: originile creștine să le trăim. Voi aminti, legat de rădăcinile creștine ale Europei, se impune o evidențiere: până la "schisma" din 1054 se putea vorbi de o Europa care avea o singură biserică și credință, era pe unul din
MĂ ÎNTREB, ACUM, ACUM ÎN PUŢINUL TIMP RĂMAS PÂNĂ LA MAREA SĂRBĂTOARE A CREŞTINITĂŢII, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI IISUS, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374575_a_375904]
-
atunci ne e scârbă de ei, ne e rușine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste și iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci și omul cel mai cuminte poate fi amăgit odată. (ziarul „Timpul” din 17-18 august 1881). Dar societatea românească, în general? Mizeria materială și morală a populației, destrăbălarea administrației, risipa banului public, cumulul, corupția electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
să-i descânte nepoata. Fata nu dormi toată noaptea, bocea întruna, blestema, pe boieroaica aceea, pe Nerun, chiar și ziua în care s-a născut! În zilele care urmară, lucrurile nu s-au îmbunătățit cu nimic. Mona, cea atât de cuminte și liniștită, devenise parcă turbată. Noaptea o apuca delirul, ceea ce l-a îngrijorat tare pe unchiul ei. Mai ales că fata nu dădea niciun semn de revenire. Se vedea clar că povestea aceea nenorocită o distrusese și-i întunecase mintea
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
UN PAS DE INFINIT... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului LA UN PAS DE INFINIT... Poftiți! Luați-o înainte! Eu mă retrag din cursa nebunească Și vreau să stau pe margine, cuminte, Ferindu-mă de turma ce-ar putea să mă zdrobească. Nu știu nici cât de lung e acest drum, Cu ce viteză și-n cât timp să îl străbat, Căci, după cei care-au trecut, nu vezi de-atâta fum
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să-i zdrobească... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să-i zdrobească... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: LA UN PAS DE INFINIT... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghița Durlan : Toate
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
foarte puțin sau deloc scandalos putem fi încredințați că nu-i decât foarte puțin, ori deloc creștinesc. Dacă bunăoară, răspund fratelui meu: “Acum nu pot să te ajut, e vremea rugăciunii”, zicerea mea nu-i câtuși de puțin scandaloasă, este cuminte și dovedește evlavie. Dar numai creștinească nu-i. Dacă judec: Mai degrabă renunț la dulceața slujbei decât să nu-mi ajut fratele, să-l las singur și de izbeliște în necazul lui, să nu-mi fie milă de el, poate
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului LINGURA, CANA ȘI SĂCĂTEUL -La ce priviți? se ițise curios lângă bunici în amiaza de Cireșar grăbit. După somnul cuminte și trebuincios, nepotul năvălise, spulberându-le cu drag tihna după-amiezii aceleia. Era duminică și se lăcomea la vorbă. Venea, de obicei, doar în vacanța mare la Băbeni. Firesc era să râvnească la taină cu ei, nu?! Acum tată-său călătorise
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
ca mierea, nimeni nu s-ar fi plictisit să-l audă. Dar mai de preț îi erau mâinile. Cu ele mânuia ruda, făcea minuni din lemnul de plută, câte alea, de folos în gospodăria omului... Ehei... Și peste toate era cuminte și grozav de isteț, hotărât să reușească în ce-și punea în gând. Cât despre Agripina a rămas vorba că era un ghemotoc de fată, nici urâtă, nici frumoasă, dar cu vino-ncoa’, o zvârlugă acolo, de se miraseră și
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
gât, să afle motivul acestei tăceri... - Eleva Romelia Ionescu. Astăzi, o să vorbesc despre un copil serios, cu rezultate bune la învățătură, cu temele meticulos întocmite, îngrijite și clare, deosebit de atentă în clasă. Este o elevă care promite foarte mult. Este cuminte, talentată, cu harul de a-și tempera colegii în micile conflicte copilărești și de a-i ajuta la lecții, fiind iubită și apreciată de aceștia. Sunt mândru să am în clasa mea o astfel de elevă! Aștept cu nerăbdare ca
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
câștige. Veniți repede, să nu vă vadă nimeni din echipaj. Și îi conduse în containerele de transport a mărfurilor. Erau pline cu portocale. Aici vă veți petrece următoarele zile. Dar nu trebuie să știe nimeni de voi. Așa că, să stați cuminți, le spuse bărbatul, răsucindu-și mustățile. Aveau mâncare, portocale din belșug. Cu apa era problemă, dar trebuiau să reziste. Ema încercă să-i lase mai multă apă copilului. După două zile, însă, era leșinată de sete. Cred că nu mai
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși ... Citește mai mult Dimineață își scrie cu penița de aurO nouă pagină de povesteIn jurnalul trecerii mele printr-olume jucăușa și veselă,Descoperită Acasă,Presărată cu sclipiri solareSi ritmuri electrizante de cântăreți din natură,Rapsozi innascuti.Natura
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
aprinși,Înnebuniți de doruri abia incoltiteIn suflete tinere, zburdalnice, jucause.Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda,Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vietii.Ma simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți,Pe aripi de pescăruși ... XXV. SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
vrea să știu c-ai adormit Și nimeni nu-i din somn să te trezească. M-aștern pe trupul tău că Elisei, Te-acopăr cu suflarea mea fierbinte Să te trezești sub alintarea ei, Din somnul greu să te ridici cuminte. Nu poți să mori cât încă eu trăiesc! Știu c-ai plecat din nou în prigebie- Spre a-i uimi pe cei ce te hulesc, Cu toată strălucirea dată ție! Referință Bibliografica: Poeziei / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEZIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373491_a_374820]
-
mei... Sunt unii care parcă nu mai au niciun Dumnezeu... mă scuipă, mă îmbrâncesc, se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ea de la spate. Am intrat noi în bătătura casei cu brațele pline de buruieni și le-am dat porcilor, astfel mama nici nu ne-a mai întrebat, pe unde ne-am pierdut vremea și ne privea mirându-se cât de cuminți deveniserăm, așa din senin. Ea culesese fasolea și întinsese tecile să se usuce la soare. Ne-am apropiat și făcându-ne de lucru în jur ei, ne îndemnam din priviri unul pe altul, să abordăm subiectul care ne interesa. În
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
El a văzut că noi doream ceva, că ne-a chemat cu el în cameră și ne-a întrebat: -Ce ați făcut voi azi? Ați necăjit-o pe mama voastră iar? Noi am răspuns în cor: -Nuuu tată, am fost cuminți! Eu am îndrăznit și l-am întrebat, când el ne-a luat în brațe și ne-a așezat pe pat lângă el pe amândoi: -Tăticule, noi dorim să te întrebăm ceva! - Ia spuneți! Ce vreți voi să mai știți de
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]